Irina Socol , fiica rusoaicei Kapitolina şi a românului Sebastian Socol, ambii ingineri, a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare din Institutul Politehnic. Peste ani, va deveni cea mai puternică femeie de afaceri din ţară, stăpână peste un imperiu clădit mai ales din contracte cu statul român: Siveco România SA.
Mai bine de 10 ani îi vor trebui Irinei Socol să dezvolte Siveco – începând din 1992, când ea și partenerul său de viață, Alexandru Rădășanu, vor înființa compania, alături de Ecaterina Aurora Crusti, Florin Ilia și alţii.
Siveco va urca în topuri, va câștiga premii şi va ajunge un nume de temut pe una dintre cele mai profitabile pieţe din România, cea de IT.
Iar puterea o va face pe Irina Socol să nu mai ştie când să se oprească. Va fi arestată într-unul dintre cele mai interesante – și mai puțin studiate – dosare din al doilea deceniu al secolului XXI.
Prejudiciul adus statului va fi de peste 7 milioane de euro – achitat integral de firma Siveco – şi va fi însoțit de o salbă de denunțuri care vor cutremura viața politică din România.
În plus, denunțurile formulate de Irina Socol vor contribui la deschiderea mega-dosarului denumit de presă “Afacerea Microsoft”, dosar care contine 56 de volume si se afla la Arhiva Penală a Tribunalului București si din care reiese frauda comisa de stăpâna Siveco și de asociații săi.
Potrivit informatiilor de pe site-ul Siveco, cifra de afaceri consolidata a companiei ajunsese in anul 2015 la 54 de milioane de euro.
“Am înființat firmele la cererea Irinei Socol”
În anul 2010 compania Siveco România primeşte medalia de aur din partea eLearning Awards, într-o ceremonie care are loc la Londra.
Irina Socol, colegii şi angajaţii săi au realizat cel mai mare proiect de eLearning din România: Sistemul Educațional Informatizat (SEI).
“Suntem cu adevărat extraordinar de fericiți pentru această realizare”, declară Socol în presă.
Ce nu stie publicul este ca Irina Socol și inginerul chimist Tiberiu Grabany- marketing manager la Hoverland Park, o firmă care închiriază hovercraft-uri în mall-ul AFI Palace Cotroceni din București. (Hovercraft-ul, pe românește aeroglisor, e o mică navă care se deplasează pe pernă de aer deasupra solului sau a apei.), fac afaceri împreună de peste 4 ani.
Afaceri fictive – după cum se va constata la aproape 10 ani de la debutul parteneriatului dintre cei doi; afaceri care fac parte dintr-un complex mecanism de fraudare a statului român.
Iar Grabany nu este un modest afacerist aflat la început de drum, ci patron peste mai multe entități care nu au niciun angajat: firme-fantomă.
“Am înființat cele 8 societăți comerciale la cererea Irinei Socol”, le va spune Grabany, în 2014, procurorilor DNA.
Socol urmărea, astfel, începând din 2006, să păcălească Fiscul și să înregistreze în contabilitatea firmei Siveco tranzacții fictive, prin care să reducă impozitele datorate statului.
Prejudiciul calculat de procurori și confirmat de ANAF a fost de 7 milioane de euro. Siveco nu a plătit statului această sumă până nu s-a ajuns la proces.
Mecanismul
În 2006, între SC Gramold Consulting SRL, reprezentată de Tiberiu Grabany, și SC Siveco România SA, reprezentată de Irina Socol, se încheie Contractul nr. 20.678/15.08.2006.
În cadrul contractului, Gramold Consulting se angajează să livreze către Siveco servicii de validare pentru programele informatice destinate instituțiilor pe care Siveco le deservește, precum Ministerul Educației, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Dezvoltării etc.
Contractul nu spune în ce constă validarea programelor informatice ale Siveco, iar în comenzi nu există criterii în funcție de care compania lui Socol să aprecieze serviciile prestate de firma lui Grabany.
În principiu, după ce încheia un contract cu vreo instituție a statului român, Siveco realiza diverse programe informatice pentru acea instituţie. Pentru a justifica însă sumele de bani rulate între conturile firmei sale și conturile firmelor lui Grabany, Socol factura servicii de testare software care erau fictive.
Testările erau inexistente, pentru că firmele lui Grabany nu aveau angajaţi și nici nu erau specializate în programe informatice. Așadar, sute de programe pe care Siveco le-a livrat ministerelor și altor instituții nu au fost testate pentru a se vedea dacă au erori ori lipsuri.
Procurorii spun că ar fi fost vorba despre 311 astfel de comenzi, efectuate în perioada 2006-2014.
O dovadă în acest sens este faptul că documentele în care apar comenzile trimise de Siveco spre Gramold Consulting sunt cât se poate de zgârcite în informații. De pildă, o comandă din 2008 include beneficiarul, programele destinate validării,costul serviciilor de validare și data de livrare:
Ministerul Educației. Servicii de validare a scenariilor pentru AeL Content, în limba engleză, lecții de fizică (22 de scenarii) și franceză (25 de scenarii) = 18.242 euro.
Data de livrare: 25.02.2008.
Comanda este semnată de Irina Socol și de Tiberiu Grabany. Toate comenzile de acest fel sunt însoțite de CD-uri pe care se găsesc programele informatice destinate ministerelor sau altor instituții din țară ori din străinătate.
În fapt, nu a existat nici o procedură de validare a acestor programe: CD-urile cu software se întorceau la Siveco așa cum fuseseră trimise. Singurele dovezi ale circuitului erau procesele verbale de primire/predare semnate de reprezentanții firmelor.
În preajma datei stabilite pentru livrare, sumele care corespund prețurilor indicate în comenzi sunt transferate din conturile Siveco în conturile firmelor partenere care efectuează validarea.
Deci, către conturile firmelor deținute de Tiberiu Grabany. Sute de extrase bancare dovedesc că, la o zi după ce banii intrau în cont, Grabany îi ridica de fiecare dată.
Grabany nu păstra însă decât 3% din suma indicată în comandă. Din cei 3% se înfruptă atât el, cât și asociații săi: Dumitru Constantinescu, fost ofițer SRI, și un anume Nicuşor Dincă, de profesie zugrav. Pe acesta din urmă, Grabany îl cunoscuse angajându-l să îi zugrăvească locuința și, profitând de prilej, l-a introdus în afacere.
Restul de 97% din fiecare comandă se întorcea la Siveco prin intermediul lui Tiberiu Grabany sau al unuia dintre asociații săi. O dovadă în acest sens este registrul de intrări-ieșiri în/din sediul companiei.
Registrul arată că, la o zi după ce Siveco trimitea banii către firmele deținute de Grabany și de Constantinescu, fie Grabany, fie Nicușor Dincă se prezenta la sediul companiei pentru o întâlnire cu conducerea.
Banii erau încasați de Aurora Ecaterina Crusti, vicepreședinte comercial al Siveco România.
În perioada 2006-2014, Tiberiu Grabany și Dumitru Constantinescu au înființat opt astfel de firme fără angajaţi care au colaborat cu Siveco.
“Comenzile” trimise de Siveco celor opt firme-fantomă erau încredinţate mai departe unor companii subcontractate fie de Gramold, fie chiar de PFA-urile celor doi.
Astfel, Grabany a subcontractat, de pildă, serviciile de validare destinate Siveco către PFA Tiberiu Grabany. Însă asta nu este tot: pentru a credibiliza întreaga operațiune, Grabany și Constantinescu au “subcontractat” unui număr de aproape 50 de firme.
De ce între ghilimele? Pentru că firmele pe care cei doi le menționau în documente ca fiindu-le partenere de afaceri fie fuseseră desființate, fie, după cum se va dovedi mai târziu, nu aveau nici o relație comercială cu aceștia.
Ce este de retinut: Siveco a emis facturi pentru servicii de testare software și a plătit 3% din aceste facturi unor firme-fantomă ce subcontractau firme radiate. Din toate astea reiese că operațiunea de validare era un serviciu eminamente fictiv: nu exista nici o entitate care să o fi realizat și care să poată dovedi asta.
Rețeaua
Din 2006 – de când Irina Socol, ajutată de Aurora Ecaterina Crusti, pune la punct acest mecanism -, și până în 2014, firma Siveco încredințează 311 comenzi pentru servicii de validare firmelor deținute de Grabany și Constantinescu.
Odată cu trecerea timpului, sumele care circulă între firme sunt tot mai consistente: dacă în 2006 nu depăşeau 20.000 de euro, în 2011 ajung și la 50.000 de euro.
De pildă, o comandă trimisă de Siveco spre firma Genius Soft Care SRL, conform unui contract încheiat în 2010 între aceiași Socol și Grabany, se realizează pentru Servicii de validare a documentului de teste pentru ASM în limba franceză – ANNEX B – Les cases de test pour les representants des delegations et AREF – SIE Maroc.
Prețul pe care Siveco România SA se angajează să îl achite către firma Genius Soft Care este de 42.700 de euro.
În cazul în care serviciile de validare ar fi fost reale, ar fi trebuit, de pildă, ca documentul de teste în limba franceză să revină la Siveco însoțit de observații referitoare la posibilele erori sau disfuncționalități ale programului.
Un alt proiect, din decembrie 2011, are un preț estimat la 50.000 de euro. Comenzile sunt realizate în numele unor instituții publice atât din România, cât și din străinătate:
- SIE Maroc;
- Ministerul Educației din Republica Moldova (pentru suma de 30.000 de euro);
- Casa Națională de Asigurări de Sănătate;
- Ministerul român al Educației (cele mai multe comenzi fiind efectuate în cadrul proiectului SEI 5);
- Concernul de stat din Turkmenistan (pentru 40.000 de euro);
- firma de curierat Chronopost France (pentru suma de 30.000 de euro).
Rețeaua Grabany-Dumitrescu era compusă, cum spuneam, din opt firme.
Exista însă și o a noua firmă în acest mecanism evazionist: SC Eurovip S.R.L., firma de fier vechi, “specialistă” în programe informatice,deținută de Gogu Mihai Valentina, o femeie romă în vârstă de 49 de ani din localitatea Sintești, judeţul Ilfov.
Tocmai aceasta firma – Eurovip SRL- este veriga slabă din rețeaua Socol-Grabany, obiectul de activitate al firmei este colectarea de fier vechi.
Patroana Eurovip, Gogu Mihai Valentina, nu știe să scrie și să citească. Cel mai școlit membru al familiei este fiul ei, Gogu Mihai Nicolae (26 de ani), care a absolvit două clase. Șoferul firmei, Vasile Florian, este cel care colectează fier vechi. Are să intre și el în afacerea cu Siveco.
Astfel, la 6 ianuarie 2009, firma Eurovip, prin reprezentantul său Gogu Mihai Nicolae, încheie cu Siveco un contract al cărui obiect este:
Prestarea de către executant a serviciilor de consultanță, analiză, proiectare și asigurarea calității în domeniul sistemelor informatice integrate pe baza comenzilor scrise transmise de beneficiar.
Deci, romii din Sintești ar fi urmat să ofere consultanță informaticienilor din Siveco, să repare eventuale erori de software sau să scrie ei înşişi linii de cod.
La 15 februarie 2009, Siveco le transmite colectorilor de fier vechi din Eurovip o comandă de care ar urma să beneficieze Ministerul Educației: Servicii de monitorizare și evaluare incidente pentru 45 de lecții realizate în cadrul proiectului SEI 5 destinat Ministerului Educației.
O lecție = 1.200 de euro. 45 de lecții x 1.200 de euro = 54.000 de euro.
Pe tot parcursul derulării contractului, Eurovip ar mai fi livrat servicii către Siveco pentru beneficiari ca: EximBank, European Aviation Safety Agency, CNAS.
Banii – de preferat, “în limba engleză”
În martie 2014, procurori ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București încep urmărirea penală in rem (față de faptă), după ce descoperă nereguli în activitatea a două firme cu sediul în București.
Nu trec decât 24 ore până ce procurorii identifică trei suspecți, asociați în firmele respective: Tiberiu Grabany, Dumitru Constantinescu, Nicuşor Dincă.
Din martie până în august 2014, procurorii strâng probe care îi determină să extindă ancheta și să îi pună sub urmărire penală pe: Irina Socol, Gogu Mihai Nicolae şi Vasile Florian – cei doi bărbaţi fiind, așa cum am precizat, angajații Eurovip SRL din Sintești.
Dacă Grabany și Constantinescu recunosc faptele încă din timpul anchetei, nu același lucru se întâmplă cu Irina Socol: ea respinge toate acuzațiile care i se aduc în perioada urmăririi penale.
Abia în instanță, în luna martie a anului 2015, toți cei inculpați recunosc că acuzațiile care li se aduc sunt întemeiate.
La 17 iunie 2015, în cursul uneia dintre ședințele de judecată, Irina Socol recunoaște din nou că e vinovată.
În dosar scrie că, imediat ce își recunoaște faptele, “regina calculatoarelor” precizează că regretă și vorbește despre realizările companiei: Siveco are peste 650 de angajați, spune ea; a câștigat peste 200 de premii unice în industria IT; iar ea, Irina Socol, are nivelul intelectual necesar pentru a înțelege că a greșit.
La final, Irina Socol menționează că dorește să facă muncă în folosul comunității.
La rândul său, adjuncta sa, Aurora Crusti, spune că muncește de peste 20 de ani în companie, între 12 și 14 ore pe zi; şi că nu a dorit să facă niciun rău nimănui.
În ceea ce îl privește, Tiberiu Grabany le spune judecătorilor că are probleme de sănătate, doi copii, iar firmele sale sunt deja radiate.
Nici Socol și nici ceilalţi acuzați nu prea au de ales însă: dovezile sunt clare. Procurorii au strâns 56 de volume în care au inclus facturi, comenzi şi extrase de cont din perioada 2006-2014.
În plus, au la dosar mărturia lui Grabany, care explică pe larg mecanismul și care decodează inclusiv SMS-urile prin care el şi Ecaterina Crusti comunicau.
Crusti și Grabany se întrebau, prin SMS, dacă prezentarea trebuie făcută în limba engleză sau în limba română.
În fapt, cei doi stabileau moneda în care urma să se efectueze transferul bancar. În limba română – însemna că banii sunt transferați în lei; în limba engleză – însemna că banii sunt transferați în euro.
În rechizitoriu, procurorii au mai explicat că documentele la care se făcea referire în comenzi erau cât se poate de reale și erau efectuate de către angajații Siveco. Totuși, se pare că niciunul dintre angajați nu ar fi știut ce se petrecea în cursul misteriosului proces de validare.
O dovadă în plus că validarea era fictivă este lipsa oricăror instrucțiuni tehnice sau mențiuni atașate documentelor destinate instituțiilor care colaborau cu Siveco, au mai arătat procurorii.
Unul dintre martori a confirmat că, “în cadrul procedurii de validare a documentelor, depunea la mapă doar documentele supuse validării împreună cu comanda semnată, iar după aceea nu știa cine ținea legătura cu furnizorul exterior menționat în comandă”.
Furnizorul exterior era, desigur, una dintre firmele deținute de Grabany, Dumitrescu sau Gogu.
Un alt martor a confirmat că Aurora Crusti era cea care se ocupa de relația cu acești furnizori.
La rândul lui, Gogu Mihai Nicolae a recunoscut că a încasat banii de la Siveco “pe baza unor borderouri de fier vechi, pe care le-a predat unei persoane pe nume Aurel”.
Procurorii au explicat și mobilul acțiunilor: Siveco voia să își diminueze impozitele către stat.
“O sursă importantă de venituri pentru Siveco România este reprezentată de contractele încheiate cu instituțiile de stat, care sunt foarte profitabile. Fiind foarte profitabile, aceste contracte generează un profit foarte mare și, implicit, impozite către stat foarte mari. Pentru a diminua impozitele și taxele datorate, în perioada 2006-2014, Siveco a înregistrat în contabilitate prestări de servicii fictive în valoare de 54.495.060 lei, plus TVA în cuantum de 11.472.240 lei executate de 9 societăți. Societatea Siveco a efectuat plăți în valoare totală de 65.135.216 lei.”
Din suma de 65.135.215 lei, Siveco ar fi datorat statului aproximativ 30 de milioane de lei – adică peste 7 milioane de euro, conform cursului valutar de la acea dată, de aproximativ 4,1 lei/euro.
Socol achită prejudiciul
În apărarea lor, toți cei acuzați au depus la dosar dovezi circumstanțiale – prin care să demonstreze că sunt buni cetățeni, că au un nivel intelectual ridicat sau că sunt bolnavi, iar familia are nevoie de ei.
Cea mai puternică armă pe care Irina Socol a folosit-o ca să se apere a fost stingerea prejudiciului. În condițiile în care ANAF se constituise parte civilă în proces, reprezentanții firmei Siveco au decis să achite integral datoria de 7 milioane de euro către stat.
La data de 17 iunie 2015, ANAF a confirmat că datoria a fost stinsă.
La începutul acestui an, Irina Socol a donat 12,8% din acțiunile Siveco soțului ei, Alexandru Rădășanu, care nu a avut nicio calitate în dosar. Rădășanu a ajuns astfel, la un pachet de 24,5 % din acțiuni.
Irina Socol a rămas cu doar 3,75% din acțiunile firmei.
Potrivit aceleiași surse, ceilalți acționari sunt: Siveco Netherlands BV (Olanda) – 63,7066%, Siveco Romania – 3,7498%, Florian Gabriel Ilia (președinte și director general) – 4,0531% și Daniela Bichir – 0,2066%.
La finalul lunii aprilie – cu doar o săptămână înainte de a fi condamnată definitiv la 2 ani și jumătate de închisoare cu executare, Irina Socol a cedat și restul acțiunilor sale către 35 de manageri din companie. Ea a pierdut, astfel, orice calitate în firma pe care a înfiinţat-o şi condus-o.
Deznodamantul
In iulie 2015, instant Tribunalului Bucuresti a condamnat-o pe irina Socol la 3 ani si 6 luni de inchisoare cu executare. Pedeapsa a fost redusa la 3 mai 2016, bde catre Curtea de Apel Bucuresti, care a condamnat-o la 2 ani si 6 luni de inchisoare cu executare, decizia fiind definitiva. Dinh cei 2 ani si 6 luni se scade perioada in care Irina Socol a stat in arrest preventive ( 9 septembrie 2014- 3 noiembrie 2014 ) si in arrest la domiciliu ( de la 3 noiembrie 2014 pana in present. DEci Irina Socol ar urma sa ma execute aproximativ 10 luni de inchisoare.
Pedepse reduse au primit si ceilalti inculpate din acest dosar: Aurora Ecaterina Crusti- 2 ani si 6 luni de inchisoare cu executare ( de la 6 ani si 6 luni), Tiberiu Grabany- 3 ani de inchisoare cu executare ( de la 6 ani de inchisoare ), Dumitru Constantinescu- 3 ani de inchisoare ( de la 6 ani de inchisoare ).
Gogu Mihai Valentina si Gogu Mihai Nicolae- patronii firmei Eurovip din Sintesti- au fost condamnati la 2 de inchisoare cu suspendare.
Toate detaliile pe:
https://pressone.ro/regina-siveco-marirea-si-decaderea-irinei-socol/
