Efectele colaterale ale interzicerii reclamelor pentru medicamente la radio și TV

0
3529

publicitatea la medicamente

 

unnamedRadu Preda – Jurnalist

 

O lege buclucașă

În data de 14 decembrie 2015 era aprobat în plenul Senatului, cu 100 de voturi pentru și doar 7 împotrivă, un proiect de lege cu un singur inițiator – senatorul UDMR Alexandru Vegh, două articole și șapte alineate, și care prevedea nici mai mult nici mai puțin decât interzicerea cu desăvârșire a publicității explicite pentru produsele medicamentoase la radio și TV. Evenimentul a produs stupoare pentru că, până în momentul votului final din Senat, nimeni, dar absolut nimeni, în afara inițiatorului nu se declarase favorabil acestui proiect. Nici Guvernul, nici comisiile parlamentare sesizate, nici societatea civilă, nici industria farma, nici mass-media. Nimeni!

Errare humanum est!

Imediat după vot a apărut și explicația, pe cât de simplă, pe atât e jenantă: votul favorabil a fost dat din greșeală, întrucât survenise o modificare în ordinea de zi, iar senatorii au votat la foc automat conform indicațiilor primite, care însă nu țineau cont de noua numerotare o ordinii de zi. Mai mult, președintele PSD Liviu Dragnea chiar i-a adresat, a doua zi, o scrisoare președintelui Iohannis în care îi solicita acestuia să uzeze de prerogativa de a întoarce legea în Parlament spre reexaminare. Ceea ce s-a și întâmplat, în luna ianuarie a.c. Mai mult ca sigur, la reluarea sesiunii parlamentare, legea va fi reexaminată în regim de urgență și apoi respinsă, punându-se astfel punct unei noi inițiative populiste promovată de un parlamentar. Așa cum mai sunt cu zecile, sau chiar sutele, cu diferența însă că nu ajung până la promulgare.

Unde dai și unde crapă

Din toată această tevatură, este posibil că ne alegem și cu altceva decât o nouă palmă pe obrazul și așa congestionat al parlamentarului român. Și asta pentru că lobby-ul companiilor farmaceutice, care a luat această chestiune foarte în serios, aducând multiple argumente solide împotriva proiectului de lege, a scos la iveală o problemă cu adevărat serioasă, care merită o dezbatere publică amplă și, eventual, o amendare a legislației. În expunerea de motive redactată de senatorul Vegh se face referire la „publicitatea excesivă sau înșelătoare la radio și tv” pentru medicamente, însă propunerea legislativă vizează doar interzicerea reclamelor pentru medicamente. Numai că, surpriză”, al radio și TV se face reclamă atât pentru medicamente cât și pentru suplimente alimentare, care sunt prezentate explicit ca remedii pentru sănătate.

Medicament vs supliment alimentar

Aici intervine diferența fundamentală: medicamentele la care se poate face reclamă la publicul larg, conform legii, sunt supuse unui proces de punere pe piață extrem de riguros: pentru a putea vinde Fervex, de exemplu, (care este medicament conform clasificării legale, la fel ca Nurofen, Ibufen, Voltaren, Baneocin, Magne B6 etc), se depune la Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (ANMDM) un dosar stufos, care cuprinde studii clinice ce dovedesc eficacitatea medicamentului prin administrare la oameni, studii făcute de doctori, evaluate si aprobate tot de doctori. Suplimentele alimentare sunt produsele pe baza de plante, care se autorizează pentru punere pe piață de către Institutul de Bioresurse Alimentare aflat in subordinea Ministerului Agriculturii. Dosarul pentru suplimente nu trebuie sa conțină studii clinice, ci doar compoziția de plante a produsului, data pe proprie răspundere de către producător sau importator. Mai mult, orice reclama la un medicament trebuie aprobata de către ANMDM înainte de a fi difuzata (de regula, producătorii depun dosarele spre avizare cu vreo 2 luni înainte de începerea campaniei de publicitate). Taxa de autorizare este de 550 euro pentru fiecare reclama ce rulează pe un anumit suport media.

Qui prodest?

Așadar avem o diferență fundamentală de tratament legislativ pentru două categorii de produse care pretind că fac același lucru, iar în percepția unui segment considerabil al publicului reprezintă cam același lucru. Iar prin legea votată în Parlament anul trecut, această diferență s-ar accentua dramatic, în sensul că reclamele pentru medicamente ar dispărea, în timp ce spoturile pentru suplimentele naturale s-ar lăfăi în continuare pe micile ecrane și în difuzoare. Situația este oarecum similară cu apa minerală versus apa de izvor sau apa de masă. Tot un mod mai sofisticat de a nu vedea pădurea din cauza copacilor.

În concluzie, este limpede că o nouă reglementare a publicității la medicamente este caducă. Ba mai mult, se poate lesne observa, din tabelul comparativ alăturat, că nicăieri in Uniunea Europeana nu exista o astfel de interdicție. Romania ar fi prima tara care ar interzice reclama pentru OTC-uri la radio si TV, punând frâna unei industrii care este in plina dezvoltare si care este cu mult in urma statelor dezvoltate. Nu ar fi însă deloc lipsită de interes o discuție mult mai aplicată asupra industriei suplimentelor alimentare și a modului în care sunt promovate aceste produse. Mai ales că strategii de comunicare pe tiparul „vă puteți face liniștiți de cap, noi avem remediul!”, care la medicamente sunt excepții (nu multe, dar regretabile!), la suplimente tind să devină regula.

Notă: Reglementările actuale în ce privește publicitatea la medicamente

– Directiva 2001/83/CE – Codul comunitar cu privire la medicamentele de uz uman

– Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

– Decizia CNA nr. 220/2011

– Ordinul Ministrului Sănătății OMS 194/2015 – Norme de evaluare și avizare a publicității la medicamente

 

 

 

 

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ