Conform PricewaterhouseCoopers, în 2016 într-un clasament al fraudei pe TVA în Europa, România este urmată de Polonia (29,2%), Slovacia (28,3%), Ungaria (20,15%) şi Cehia (19,6%).
Dacă vrei să simplifici total procedura de înregistrare a unei firme plătitoare de TVA, faci ca Olanda, explică Adrian Benţa, consultant fiscal.
“Aşa aveam şi noi: dai o bifă că eşti plătitor de TVA când înregistrezi firma”, a explicat Benţa. Olanda avea în 2014 10,4% fraudă la TVA, adică 5 miliarde de euro. Câtă TVA este colectată de olandezi: 40 de miliarde euro. Cum scad batavii frauda? Prin informatizarea sistemului, spune consultantul.
E posibil acest lucru acum, în România? Nu încă, crede consultantul fiscal Gabriel Sincu. “Cea mai mare fraudă fiscală e tocmai la TVA. Dacă las la liber înregistrarea în scop de TVA, cei ce vor să fure vor profita. Ca să pot gestiona lucrurile acestea, fie trebuie un sistem foarte bine pus la punct, prin care urmăresc toate operaţiunile şi văd unde se rupe lanţul, fie nu se mai înregistrează firma ca purtătoare de TVA dacă n-am încredere 100%. În acest moment, trebuie să mergem pe a doua variantă.
Sistemul nostru de administrare fiscală nu permite urmărirea în timp real”, a explicat Sincu.
„În loc de un formular de TVA 088, acum avem 40 şi ceva de 088 la fiecare administraţie fiscală de judeţ. Era clar că aici se va ajunge. Lucrurile nu se pot rezolva foarte uşor. La noi, trebuie făcută o reformă instituţională, în primul rând. Abia apoi putem discuta cum rezolvăm lucrurile”, concluzionează expertul.
“Fiscul se mişcă prea încet faţă de cât de repede se mişcă băieţii «capabili». Au făcut o firmă. Au fost corecţi o lună – două, a treia au dat ţeapă. Au făcut o achiziţie intracomunitară fără TVA, au vândut la negru, au dispărut”, spune Adrian Benţa. Aceasta e aşa-zisa “mare fraudă”. “Mica fraudă” e când te duci la frizer, ori cumperi o pâine şi nu primeşti bon.
Fostul secretar de stat în Ministerul Finanţelor Gabriel Biriş explică amănunţit mecanismul fraudei intracomunitare prin “tehnica traderilor-fantomă”. “Cumperi din UE fără TVA. Vinzi în România cu TVA. Dispari cu TVA cu tot”. “Chestia aceasta”, spune expertul, care e avocat fiscalist, “este posibilă din cauza unui bug legislativ în directiva europeană de profil. Avem taxare inversă la tranzacţii intracomunitare şi plăţi fracţionate pe teritoriul aceluiaşi stat: plăteşti şi deduci (colectezi şi deduci)”.
Care e soluţia? În prezent, Bruxelles discută taxarea inversă în statele UE. “Pur şi simplu, în business-to-business, cumpărătorul nu mai plăteşte vânzătorului TVA. Dacă are drept de deducere, compensează TVA de plată cu TVA deductibilă, fără înregistrare contabilă. Dacă nu are (ca băncile, asigurătorii, spitalele, şcolile private), cumpărătorul plăteşte TVA direct la buget. Vânzătorul, fără TVA plătit, e neutru contabil. Nu mai laşi TVA în buzunarul hoţilor”, a explicat Gabriel Biriş.
„Nu aveţi încredere în băieţii care spun că la noi evaziunea este de 40%, e mult mai mică. Se spune că e mai mare pentru că macroeconomic se fac calcule greşite, pornindu-se de la PIB. Calculul de TVA trebuie să pornească de jos în sus, nu de sus în jos, se analizează pe structură de cifră de afaceri, de la actul comercial concret”, a atras atenţia Adrian Benţa.
În România, livrarea la export e scutită de TVA, ca şi cea intracomunitară. TVA la locuinţele sociale e 5% şi 9% la alimente şi apă. „Macroeconomic, trebuie să faci calcule pe structura de vânzări a României ca să vezi cât e. Avem 4 miliarde în PIB, ar trebui să fie TVA cam atât. Cât s-a încasat? Jumătate. Atunci e evaziune fiscală 50%!”, a explicat Benţa.
Pentru ca escrocii să nu mai dispară cu TVA colectată, România trebuie să aplice SAF-T (Standard Audit File for Tax). Acesta, a explicat Gabriel Biriş, e „un sistem mai detaliat de raportare, ce permite controlul la distanţă. Sistemul e dezvoltat de OECD şi se aplică în multe ţări din Vest. Ai toată informaţia, faci automat analizele de risc, nu mai trimiţi oamenii pe teren decât unde vezi riscul. Îţi faci închiderile între vânzări şi cumpărări automat”.
Fostul demnitar s-a întâlnit „cu şeful Fiscului din Uzbekistan”, care “are SAF-T de 10 ani”, iar “R. Moldova de cinci ani”. Auditul SAF-T presupune însă informatizare. Când vorbeşte despre cazul Olandei, expertul fiscal Adrian Benţa se referă la acelaşi lucru, spunând că olandezii „sunt mai informatizaţi. Au indicatori de risc, ce arată cum să faci control prin sondaj”.
Concluzia ar putea fi că, decât să angajeze 35.000 de consultanţi fiscali, care să vâneze şapte milioane de gospodării şi să aibă venituri colectate mai mici, statul mai bine lasă impozitul pe venit cum e şi se concentrează pe informatizare şi micşorarea birocraţiei la colectarea TVA. Veniturile la buget ar creşte cu miliarde de euro. În fapt, a fi purtător de TVA înseamnă primirea de la stat de către un privat a unei licenţe să strângă bani publici.
