Casa Jurnalistului

0
3187
Casa Jurnalistului

Casa Jurnalistului devine o școală de reporteri independenți.

Lansăm un program de rezidență care o să pregătească profesioniști pentru presa viitorului.

Luăm tineri cu proiecte ambițioase și le dăm tot ce au nevoie ca să meargă în profunzimea realității, să facă materiale inovatoare și să contribuie la o societate mai bună.

Finanțăm școala exclusiv din donațiile cititorilor. Cu cât se strâng mai mulți susținători, cu atât antrenăm mai mulți jurnaliști. Poți dona în siguranță cu cardul bancar sau cu contul de Paypal.

Contribuie și tu!

Nu mai e de ajuns să te uiți la televizor și să-ți spună cineva ce să gândești.

În toată lumea, sistemul mass-media se descentralizează. Apar tot mai mulți eroi ai rețelelor sociale și grupulețe de jurnaliști care răspund nevoilor unor comunități.

Asta e foarte mișto, pentru că politicienii nu mai pot să dicteze ce se discută-n țară. Dar e și foarte periculos — fără jurnaliști responsabili nu facem decât să înlocuim scandalul organizat de la televizor cu conspirațiile haotice de pe Facebook.

Românii nu au încredere în presă și așteaptă să vină din urmă tinerii ăia educați, care să dea informații cinstite. Dar criza economică a distrus publicațiile care antrenau reporteri pe bune și apoi nu a venit nimeni să le ia locul.

Riscăm să pășim în epoca digitală cu jurnaliști mai varză ca cei din tranziție. Trebuie să facem ceva.

Prima noastră redacție: cum am găsit-o și ce am făcut din ea

În ultimii patru ani am derulat un experiment:

Am salvat jurnaliști buni din presa muribundă, i-am pus la adăpost într-o casă și i-am încurajat să documenteze cele mai tari subiecte pe care le-au găsit, să încerce noi abordări și tehnici de lucru, să nu le fie frică.

De aici au ieșit 400 de articole, dintre care 40 de feature-uri, un gen jurnalistic care nu exista în România acum câțiva ani — combină elemente de reportaj, investigație și multimedia într-un material amplu, care ilustrează un fenomen social.

Am luat tot ce a funcționat în experimentele astea și am construit un mecanism pe care îl deschidem către toată lumea.

Acum trebuie să finanțăm școala. Din experiența ultimilor ani știm că singura sursă de bani care nu înmoaie libertatea de gândire sunt donațiile de la cititorii care simt că jurnalismul de calitate le face viața un pic mai bună.

Așa că vă cerem astăzi să fiți parte din școala noastră. Apăsați pe butonul “Become a patron” și contribuiți la o presă sănătoasă.

Vom crește modular: contribuțiile voastre decid câți jurnaliști o să formăm în următorii ani.

Cum o să funcționeze?

Punem la bătaie patru camere în casa noastră de pe Strada Viitorului 154. Dinamica de lucru a fost gândită pentru un tânăr care a reușit câteva materiale faine și are o idee de proiect super tare, pe care n-a putut să-l pună în aplicare din lipsă de resurse sau susținere. Ăsta-i momentul lui.

Jurnalistul ne trimite pe e-mail descrierea și planul proiectului, estimează durata și alege mediul de exprimare: text, foto, video, ilustrație, audio, aplicație, realitate virtuală sau orice combinație de tehnici care se potrivește subiectului. Dacă e un subiect interesant, cu o abordare proaspătă și o contribuție socială limpede, atunci îl invităm la casă pentru discuții.

Față în față vedem dacă omul are o minte agilă de jurnalist: pune întrebări ca un copil și analizează răspunsurile ca un adult, desface orice problemă în bucățele și le rezolvă una câte una. Discuțiile o să-i ajute pe toți să-și facă un plan solid de documentare, fie că intră în rezidență, fie că nu.

Comunitatea editorilor din Casa Jurnalistului face selecția prin dezbatere până la consens.

Noii rezidenți se mută în casă și se apucă de treabă.

O să fie înconjurați de jurnaliști – la micul dejun o să discute despre subiecte, la cină o să povestească interviurile de peste zi, la beție o să se bucure că au găsit un document sau o să se întristeze că au ratat o întrebare.

O să se lovească de obstacole, o să aibă dileme, o să se împotmolească în birocrație, o să fie luați peste picior și amenințați de diverși, o să se îndoiască de subiect și de sine. Am trecut și noi prin toate astea și am construit un ghid de documentare cu unelte, surse și tehnici pe care le folosim.

Cea mai importantă parte a ghidului este o rețea de susținere cu oameni pricepuți în diferite zone ale jurnalismului, care pot să le arate cum să-și pună o cameră ascunsă, cum să facă un interviu cu un demnitar, cum să scoată datele unei firme, cum să nu mănânce bătaie pe teren și orice mai au nevoie.

Pe lângă cei 12 editori din Casa Jurnalistului, am vorbit cu unii dintre cei mai buni jurnaliști din România și au fost cu toții de acord să-i ajute pe rezidenți atunci când au o problemă din aria lor de expertiză.

Vrem ca rezidenții să aibă cât mai multă libertate, așa că în loc să le punem limite oferim instrumente cu care să depășească obstacolele care apar în documentare. În timp, vor constata că libertatea asta înseamnă de fapt o responsabilitate mai mare: trebuie să-și pună singuri deadline-uri, să gestioneze informațiile, sursele și jurnaliștii cu care colaborează.

Ne vom asigura că jurnaliștii își fac treaba prin discuțiile zilnice din casă, din checkpointurile pe care și le stabilesc, din fragmentele pe care le publică pe parcursul documentării (acolo unde nu e vorba de o investigație care ar fi altfel pusă în pericol). Lunar, o să le cerem să scrie pe scurt prin ce locuri au umblat și ce au învățat acolo, apoi o să împărtășim lecțiile astea de viață cu susținătorii.

E ușor să te îneci în detalii atunci când te afunzi luni întregi într-un subiect și descoperi o mulțime de nenorociri. Așa că rezidenții vor avea o activitate secundară care să-i țină cu picioarele pe pământ: cea mai simplă ar fi să acopere săptămânal un eveniment de actualitate dintr-o perspectivă diferită de cea din mass-media, dar pot să-și gândească propriile proiecte secundare.

Când materialul se apropie de final, pornim un proces de editare colectivă, la care participă toată comunitatea. Mai întâi înțelegem vocea autorului, apoi îl ajutăm să spună ce vrea – demolăm și reconstruim de câte ori e nevoie până când sună limpede pentru toți.

Lansarea materialului e un ultim efort de organizare: poate fi sincronizată cu un moment social, poate să implice dezbateri, proiecții sau acțiuni prin oraș, o carte, un concert, o piesă de teatru…

Ce urmează?

După ce publică un proiect de succes, jurnalistului i se deschid numeroase oportunități.

Poate să aplice la încă o rezidență sau să pornească pe cont propriu; să lucreze la un proiect într-unul dintre centrele de jurnalism existente sau, cine știe, să își fondeze propria grupare independentă.

Mecanismul pe care l-a deprins în casă poate fi aplicat la orice alt proiect. Cât timp fac jurnalism, oamenii rămân în rețeaua de susținere, pot să-i folosească resursele și sunt invitați să-i ajute și pe alții să progreseze.

Casa Jurnalistului o să pornească în viitor și un program pentru studenți. Din ce știm până acum, nu avem foarte mulți jurnaliști în România cu aptitudinile de bază și motivația pentru a intra în rezidență, așa că vrem să-i antrenăm încă de pe băncile facultății.

Proiecte începute în casă se pot dezvolta în organizații de sine stătătoare. E nevoie de mai multe grupări independente, care să colaboreze între ele și să producă jurnalism cât mai divers.

Ce faceți cu banii?

Casa Jurnalistului nu primește publicitate și nu taxează pentru conținut.

Credem că toată lumea ar trebui să aibă acces liber la informații care să nu fie modelate de interesele afaceriștilor sau ale politicienilor.

De-a lungul timpului am încercat o mulțime de surse de finanțare pentru jurnalismul nostru: am vândut mărțișoare, am publicat articole în presa română și cea internațională, am lucrat cu ONG-uri, am primit sponsorizări de la firme, am luat o mulțime de burse și premii. Dar sursele astea de bani vin la pachet cu dileme, complicații și compromisuri pe care nu vrem să le facem.

În urmă cu doi ani jumate am înțeles că un hub de jurnalism este un serviciu public și am cerut cititorilor să susțină costurile casei: chirie, întreținere, mâncare și alte cheltuieli curente. Am strâns atunci donații lunare de 1000€ și, în timp, contribuțiile au crescut la 1500€.

Așa am putut să cumpărăm echipamente, să amenajăm și să extindem spațiile utile din casă și să mai dăm bani de tren cui voia să meargă în capătul țării pentru un interviu. Dar costurile documentării pentru marile articole și le acoperea fiecare cum putea, din burse sau din propriul buzunar.

Considerăm că programul de rezidență pe care îl pornim acum este la rândul lui un serviciu public – atât prin materialele care vor fi create, cât și prin oamenii pe care îi pregătim pentru o viață în slujba cunoașterii.

Așa că vă cerem din nou să fiți alături de noi.

La fiecare $500 (pe lună) pe care îi strângem în această campanie, luăm câte un reporter. Dacă trecem de $2000, următorii $500 vor fi folosiți pentru suport tehnic, ilustrații și alte lucruri de care ai nevoie la un articol. Dacă trecem și de $2500, fiecare $500 în plus merg către burse de documentare pentru jurnaliști mai experimentați, la casa lor, care vor să documenteze subiecte importante pe care le au pe suflet, dar nu și-au găsit locul în peisajul media actual.

Pagina de crowdfunding o să rămână în picioare pe tot parcursul programului. Ne așteptăm să începem cu câțiva oameni și să creștem treptat, pe măsură ce cresc donațiile și ne rafinăm dinamica de lucru.

Întrebări frecvente

    • Mie ce-mi iese?

Comunitatea noastră ne susține pentru că vrea să citească mai mult jurnalism de calitate.

Vrem să ne exprimăm recunoștința pentru că ne ajutați să fim liberi și să facem ceea ce iubim. Așa că am pregătit mai multe reward-uri, pe care le vedeți în partea dreaptă a paginii.

  • Primiți sponsorizări pe firmă? 2%?

Nu. Independența editorială e ca mersul pe sârmă. Ca să ne asigurăm că nu o s-o luăm razna în viitor, cum pățesc jurnaliștii atât de des, am ales să rămânem o comunitate informală și să primim doar mici donații de la mulți cititori. Puteți să donați pe firmă pentru colegii de la  Decât o Revistă sau Rise Project.

Dacă vreți să ajutați Casa Jurnalistului, faceți o donație individuală, apoi povestiți și prietenilor despre noi. Mulțumim!

  • Plătiți taxe?

În legislația din România, donațiile nu se impozitează. Dar am ales o platformă care plătește statului român 20% din banii care se strâng, ca taxă pe valoare adăugată. Ni se pare fair.

Vă invităm să ne puneți mai multe întrebări, să ne vizitați pe Strada Viitorului 154, să ne citiți materialele și să ne spuneți cum vedeți voi jurnalismul: [email protected]

Mulțumim!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here