Furnizarea energiei electrice către consumatori este o lecție de “căpușeală” legiferată, de mare anvergură!
Consiliul Concurenţei nu poate face investigaţii care să constate înţelegeri de piaţă, abuz de poziţie dominantă sau alte chestiuni similare, că băieţii îţi invocă imediat ca ei vând energia aşa cum a reglementat-o ANRE.
Care ANRE a ajuns să reglementeze individual, pe fiecare furnizor de energie, tot felul de tarife (deşi sunt similare) ca să nu se poată face legătura şi să dea impresia unei analize, de la caz, la caz.
Deşi energia electrică este o resursă naţională! Este o resursă publică! Nu este o resursă privată!
Stiaţi că în preţul “energiei active” pe care toţi îl plătim prin facturile la electricitate sunt ascunse costuri care sunt şi de două ori mai mari decât costul electricităţii?
Nici nu contează de unde provine electricitatea, dacă e produsă din nuclear, hidro sau termo. La preţul electricităţii, cu sprijinul extraordinar al ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei) se adăugă pret de transport, pret de “servicii de sistem” şi preţ de distribuţie.
Aceste preţuri sunt reglementate prin Ordine ale ANRE date specific, pe fiecare transportator sau distribuitor, la valori care depăşesc cu mult orice logică economică.
Căci ce logică economică poate fi aceea ca produsul să coste de două ori de ori mai puţin decât serviciul de livrare al lui şi mai ales: de ce să suporte clientul aceasta prostie?
Cine favorizeaza această japcă şi până când?
Paradoxul este altul: reţele de transport electricitate sunt ale statului român şi aparţin Transelectrica. Fac parte din infrastructura energetică a României şi ţin de siguranţa naţională.
Numai că, ce să vezi? Firele acelea pe care le vedeţi voi…se concesionează la tot felul de distribuitori sau transportatori…
Când te duci să analizezi cine sunt, observ ca sunt niste societăţi care aparţin sau care au acţionari firmele furnizoare de energie, că e Enel, că e Engie, că e E-on etc.
De exemplu, în grupul Enel avem Enel Distribuţie Banat şi Enel Distribuţie Dobrogea (distribuitori) alături de Enel Energie şi Enel Energie Muntenia (furnizori), la E.ON (deocamdată) – E.ON Distribuţie şi E.ON Energie, la CEZ – CEZ Distribuţie şi CEZ Vânzare, iar la Electrica – Electrica Distribuţie Muntenia Nord, Electrica Distribuţie Transilvania Nord, Electrica Distribuţie Transilvania Sud (distribuitori) şi Electrica Furnizare (furnizor)
Si firmele astea încasează de la firma mamă, care le rândul ei încasează facturile de la voi, tariful de transport, servicii sistem si tariful de distribuţie.
Că Transelectrica nu putea sa o facă. Că era mai de stat si probabil mai comunistă.
Când erau toate la Transelectrica, avea românul curent în casă, dar parcă nu îl costa atât. Și tot pe firul ăla venea curentul.
Se vorbeşte mereu de creşterea preţului la energie electrică, dar oare ce creşte cu adevărat? Preţul energiei electrice sau costurile conexe?
Când am analizat chestiunea asta, am realizat ca băieţii destepti din energie nu au dispărut. Doar s-au reprofilat.
Firmele de distribuţie şi transport realizează o serie de venituri, fără ca, anterior să fi investit în reţeaua de transport, pentru că (presa o spune ) investiţiile în reţeaua de transport sunt apanajul Transelectrica.
Deci, niste băieti destepti, folosesc o reţea, plătesc o redevenţă şi încasează milioane şi milioane de lei, nefăcând nimic.
Că şi asta e o cale de diminuarea a masei impozabile de la firma mamă, asta e suplimentar şi e cheia afacerii.
Profitul firmei mamă, gen Enel, nu mai e chiar aşa profit, ca el se duce în SC E Distributie (Muntenia, Dobrogea etc). De aici, cine stie unde s-o mai duce…
Cum funcţionează
Ca să înţeleagă toată lumea, sunt două nivele de acţiune. Se stabilesc o serie de preţuri cum sunt:
*preţul energiei electrice reactive,
*pretul pentru tariful de transport (introducerea energiei electrice în reţea),
*tariful pentru servicii de sistem.
Aceste preţuri, stabilte prin Ordin semnat de preşedintele ANRE sunt pentru Transelectrica şi sunt preţurile-bază.
Uite de exemplu, prin Ordinul ANRE 108/2018, energia electrică este 0,05 lei/kVArh, pretul de transport mediu este de 18,13 lei/Mwh. Tariful de servicii de sistem este 11,15 lei/Mwh. Astfel, preţul mediu estimat al energiei electrice active pentru acoperirea consumurilor proprii tehnologice în reţeaua electrică de transport ajunge la 195,55 lei/Mwh. Asta încasează Transelectrica.
De bun simţ, aici avem primul nivel de randament, adică înţelegem că la aceste tarife, Transelectrica realizează un profit. Ceea ce ar trebui să fie ok, aşa şi trebuie.
Că putem face şi aici analiza şi să ne întrebăm de ce a crescut preţul de transport de la 16,86/Mwh lei (cât era în anul 2017) la 18,13 lei/Mwh (în anul 2018), după ce scăzuse faţă de 2016 (când era 18,30 lei/Mwh) sau preţul energiei electrice de la 0,050 lei/kVArh la 0,054 lei/kVArh, este o chestiune care ar trebui să dea de gândit.
Că asta e reţeta pentru bulgărele de zăpadă care a condus la creşterea inflaţiei. Dar, cine să faca analiza asta? Ar trebui să o facă cei abilitati, nu?
Păi, da, dar cum ajungem la un preţ al energiei active de 0,416 lei/Kvh în factura Enel? Dacă pleaca de la un preţ al energiei electrice de 0,05 lei/kvh (de opt ori mai mic)?
Hai să analizăm:
Să studiem Ordinul ANRE 196/2018, prin care se aprobă tarifele practicate de Societatea E-distribuţie Muntenia (a Enel) să vedem ce constatăm:
Din start, scumpim energia: de la 0,054 lei/kVArh la 0,0655 lei/kvArh.
Apoi scumpim transportul şi tariful de servicii de sistem. Acestea ajung la o valoare de 218,42 lei/Mwh.
Si acum vine găluşca: acum introducem “distribuţia”. Pe care o fixăm la 107 lei/Mwh pentru consumatorii casnici.
Si distribuţia aia, o platiti fiecare în facturi. Puteti sa priviti atent factura, nu veti gasi chestia asta in continutul facturii ci undeva în josul paginii, pentru ca nimeni nu va spune cum este construit pretul “energiei active”.
Ei bine ăsta e adevăratul nivel de randament! Acel randament care îţi permite doar să refacturezi, în timp ce stai pe la Monaco, cu un cocktail în faţă!
Să vă mai spun ceva? Mâine dacă anulezi toată chestiunea asta, curentul tot vine la priză! Pentru ca infrastructura e a Transelectrica. Mai sunt transformatoarele şi alte dotări, dar alea sunt ale lui Electrica S.A.
Ce să mai adaug, înainte de a lăsa cifrele să vorbească? Racordarea la reţea o faci cu o firma autorizata (căpuşeală), contorul ţi-l aduce si monteaza o firma autorizată (căpuşeală), contoarele le furnizeaza o anumită firmă şi nu rareori presa a descoperit legaturi şi conflicte de interese între conducerea furnizorului de energie şi furnizorul de contoare, inclusive cu implicarea unor factori politici. Iar tu, române, plăteşte!
Pretul de transport e de 16,88 lei/Mwh la un pret al energiei de 40 lei/Mwh, preţul la “servicii sistem” (what?) este de 11,55 lei/Mwh, iar preţul la distribuţie este (ţineti-va bine) de 65,50 lei/Mvh, pentru 1 Mwh de energie livrat (cu 60% mai mare decât preţul energiei).
Per total, costurile auxiliare sunt cu 230% mai mari decât decât preţul produsului.
Preturile conexe sunt exorbitante iar ANRE nu am observat să facă ceva în sensul asta. Din contră, ANRE este cea care a emis ordinele cu tarifele acestea.
“Buba” la energie este la aceste preturi. Calculati şi înmultiti cu vreo nouă mii de megawati pe zi, ca sa va dati seama cam câţi bani sunt aici.
Sunt 93,93 lei/Mwh. Sunt 845.370 lei/zi. Sunt 308.560.050 lei/an. Sunt 65 milioane euro/an.
De unde sunt banii? De la cetateni! Cei mai bogati cetateni!
Și ştiţi ce e cel mai frustrant? Că noi suntem consumatori captivi, nu avem variante (toate variantele din piaţa energiei sunt pe acelaşi calapod create), şi, deşi avem un contract care ar trebui să însemne legea părţilor, iar orice modificare ar trebui să însemne un act adiţional, ni se modifică preţul la energie fără măcar să fim înştiinţaţi. Dacă reclamăm ni se spune că putem să renunţăm la contract! Pe bune? Și cu cine să îl facem?
Unde e ANPC în toată povestea asta? Unde e Consiliul Concurenţei?
Adrian Câciu
Economist cu o vastă experienţă în zona analizei şi consultanţei economice, absolvent al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, cu un master în Managementul proiectelor de dezvoltare rurală şi regional. S-a specializat în elaborarea şi promovarea unor politici de dezvoltare economică naţională şi europeană cu impact pozitiv asupra mediului antreprenorial din România, precum şi în analize economice raportate la situaţiile cu care economia României se confruntă.
Toate detaliile pe:
https://www.capital.ro/cum-ajung-romanii-sa-plateasca-preturi-exorbitante.html?&page=1
