Se află în dezbatere publică un poiect de lege care ţinteşte apele minerale, pe care le va reglementa separat de legea minelor, sub care erau cuprinse până acum. Viitoarea lege creşte taxele de prospecţiune şi exploatare cu 34%, iar taxa anuală pe suprafaţa de exploatare va fi mărită cu 67%. În plus, producătorii vor fi obligaţi să se reautorizeze, după reguli noi, în termene pe care le acuză că sunt prea scurte pentru a se putea conforma, iar sticlele de apă vor trebui timbrate, precum ţigările şi alcoolul.
Proiectul prevede ca autoritățile să elaboreze toate normele tehnice într-o perioadă de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial, şi ca acestea să redacteze și instrucțiunile privind procedura de evaluare a caracteristicilor apelor minerale naturale și de izvor în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a legii. Producătorii au termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a noii legi să se reautorizeze, sau 12 luni de la întocmirea procedurilor, însă procedura de autorizare durează peste aceste termen. Deci, practic, producătorii, vor fi forțați să funcționeze în ilegalitate sau să își oprească total producția până la implementarea acestora, susţin surse din piaţă.
Sursele citate spun că Agenția Națională pentru Ape Minerale (ANRM) ar trebui fie să micșoreze termenul pentru elaborarea normelor tehnice și instrucțiunilor privind procedura de evaluare a apelor, fie să amâne implementarea reautorizării producătorilor, considerând un termen rezonabil de timp, în caz contrar industria de milioane de euro fiind pusă în pericol.
În cadrul proiectului de lege există neclarități în definirea unor termeni-cheie, conform surselor din piaţa apelor minerale . Acesta definește sursa de apă subterană ca “una sau mai multe captări ale aceluiași zăcământ hidromineral”, ceea ce atrage o serie de confuzii în ceea ce privește comercializarea apei sub diferite branduri.
La nivel național sunt mulți producători autorizați care exploatează din aceeași pânză freatică, fiind considerată o sursă, ceea ce înseamnă un singur brand. Astfel, este necesară definirea clară a noțiunii de sursă, pentru a putea stabili cărui producător i se va aloca această sursă și pe ce criterii, spun producătorii. Iar dacă din perimetrul considerat sursă nu pot fi comercializate mai multe branduri, se va ajunge la închiderea multor fabrici, ceea ce însemnă un mediu de afaceri destabilizat.
Prin proiectul de lege discutat, se prevede și aplicarea unui timbru pe apă, precum în cazul țigărilor sau alcoolului, ceea ce va conduce la scumpirea produsului final de la raft. Mulți producători de apă nu vor putea susține toate aceste cheltuieli tehnologice și vor fi nevoiți să închidă, iar producătorii rămași pe piață vor scumpi apa la raft pentru a susține cererea, iar cel afectat va fi tot consumatorul final, se plâng producătorii citaţi.
În acelasi timp, nu există decât un laborator de referinţă, ceea ce face ca, în caz de litigiu, producătorii să nu se poată apăra corespunzător. Iar cuantumul redevenţei nu este cunoscut, proiectul spunând doar că “cuantumul redevenței cuvenită bugetului de stat se stabilește prin legislația specifică”. În acest moment, redevența pentru ape minerale naturale este echivalentul în lei a 4 euro/1.000 litri. Aparent, statul n-a menţionat o sumă fixă în proiectul de lege privind apele minerale pentru că intenţionează să dea o lege prin care să sistematizeze toate redevenţele resurselor minerale.
