Andrei Rădulescu, economistul șef al BT, într-o analiză complexă transmisă HotNews.ro, scrie că la sfârșitul acestui an se vor aniversa 20 de ani de la lansarea monedei unice europene, unul din cele mai importante evenimente macro-financiare ale secolului trecut.
Axată pe teoria zonelor monetare optime (dezvoltată de laureatul Nobel în Economie, economistul canadian Robert Mundell) integrarea monetară europeană a reprezentat o decizie politică cu importante consecințe economice, politice și sociale, atât pentru țările membre, cât și pentru întreagă lume.
Pe de o parte, procesul de integrare monetară europeană reprezintă un pas important spre moneda globală. După lansarea euro sistemul monetar internațional s-a caracterizat prin flotarea liberă între cele trei zone monetare (dolar, euro și yuan).
Pe de altă parte, integrarea monetară europeană poate fi privită că o chintesență de elemente Jeffersoniene și Bismarckiene, în consolidarea idealului lui Churchill („Statele Unite ale Europei”).
Din punct de vedere economic EURO a contribuit la consolidarea poziției blocului european în sfera globală, dar și la modificări importante ale mix-ului de politici economice aplicat în țările membre.
Din analiza evoluțiilor macro-financiare din Zona Euro din perioada 1999-2018 se evidențiază impactul Marii Recesiuni (testul structural cu care s-a confruntat regiunea, un șoc simetric cu implicații asimetrice).
Pe de o parte, după incidența celei mai severe crize economico-financiare globale de după Al Doilea Război Mondial, Zona Euro a inițiat un proces de divergență economică față de Statele Unite.
Această divergență a fost determinată de faptul că în Zona Euro Marea Recesiune a fost o criză în W, mai îndelungată și mai severă, dat fiind că Uniunea Monetară Europeană nu a fost optimă și nu a devenit optimă între timp. Dealtfel, pentru ieșirea din valurile Marii Recesiuni au fost necesare atât intervenția agresivă a Băncii Centrale Europene (care și-a îndeplinit rolul de împrumutător de ultima instanță), dar și reconfigurarea arhitecturii în materie de guvernanță economică.
Ponderea PIB-ului Zonei Euro în PIB-ul global și-a intensificat tendința descendentă după 2009, spre un nivel de aproximativ 16% în prezent (minim istoric).
Totodată, diferența față de SUA (din perspectiva ponderii în PIB-ul mondial) s-a adâncit în ultimii ani, situându-se la cel mai ridicat nivel de la începutul anilor 2000.
De asemenea, decalajul de dezvoltare dintre SUA și Zona Euro s-a intensificat în ultimii ani (îndeosebi după incidență Mării Recesiuni). În prezent PIB/locuitor în Zona Euro reprezintă sub 75% din nivelul SUA, nivel situat în zona minimelor istorice.
Nu în ultimul rând, integrarea monetară europeană și incidența Mării Recesiuni au contribuit la migrația factorilor de producție dinspre periferie spre centru, atât la nivel de țări membre, cât și din perspectivă regională (Uniunea Europeană). Altfel spus, am asistat la un amplu proces de polarizare și la persistența asimetriilor în țările/regiunile cele mai afectate de valurile Mării Recesiuni.
Cu toate acestea rolul EURO ca monedă internațională s-a diminuat în ultimii ani, pe fondul impactului Marii Recesiuni, dar și al creșterii importanței YUAN-ului.
În încheiere subliniem faptul că Zona Euro se confruntă în prezent cu finalul ciclului economic post-criză, iar integrarea monetară europeană nu a fost definitivată (structura continuă să fie incompletă). În acest context apreciem că pe măsura incidenței unor noi șocuri decidenții de politică din regiune vor cu noi de consolidare arhitecturii Uniunii Monetare Europene.
Toate detaliile pe:
