Abordarea Elveţiei cu privire la Concurența fiscală internațională

0
1201
Abordarea Elveţiei cu privire la Concurența fiscală internațională

Pentru a se conforma la standardele internaționale, Elveția trebuie să reformeze sistemul de impozitare pe profit, care oferă în prezent tratament preferențial societăților elvețiene care operează în străinătate.

Pe 12 februarie, cetățenii elvețieni sunt chemaţi pentru a-şi exprima votul cu privire la reforma fiscală Corporate Tax Reform Act III. Sondajele recente indică faptul că rezultatul votului nu poate fi anticipat.

În cazul în care pachetul de reforme este aprobat, acesta va cântări greu asupra veniturilor fiscale dar va spori competitivitatea prin încurajarea companiilor să direcționeze o parte din profit pentru inovație. Potrivit Institutului economic elveţian KOF acest lucru ar putea adăuga 0,7% la PIB.

Scopul acestei reforme este acela de a institui un sistem de impozitare a societăților care să menţină atractivitatea Elveției, eliminând în același timp facilitațile fiscale pentru companiile care operează în străinătate. Se va introduce o rată mai mică de impozitare cantonală şi se vor oferi stimulente fiscale tuturor companiilor care vor direcţiona o parte din profit pentru inovație.

În conformitate cu noul regim, rata efectivă de impozitare în Cantonul Geneva ar fi de 13,5% pentru toate companiile, față de ratele curente de 11,7% pentru companiile avantajate fiscal și 24,2% pentru celelalte societăți. Pachetul de măsuri propus, care ar intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2019, în cazul în care va fi aprobat, este așteptat să producă o scădere temporară a veniturilor fiscale cu 1,1 miliarde CHF la nivel federal (440 milioane în Cantonul Geneva), însă va stimula competitivitatea companiilor și le va încuraja să cheltuie, din profit, mai mult, pentru inovare. Conform KOF Swiss Economic Institute , această reformă ar putea adăuga 0,7% la PIB-ul Elveţiei. Susținătorii reformei, care au condus în mod constant în sondaje, luptă şi acum foarte strâns cu adversarii lor. În cel mai recent sondaj efectuat de GFS Bern, 45% din respondenții au fost în favoarea reformei, în timp ce 44% au fost împotrivă.

Sistemul de impozitare pe profit curent este foarte atractiv pentru companiile care îşi desfăşoară activitatea în străinătate. Criza financiară din 2008 și impactul acesteia asupra bugetelor naționale a determinat guvernele să ia măsuri pentru limitarea evaziunii fiscale. Ei au căutat să dezvolte norme coerente, într-o lume globalizată, pentru a-și creşte veniturile fiscale.

OCDE și G20 au lansat un proiect comun numit “Base erosion and profit shifting” (BEPS) „, lansând 15 „acțiuni” concepute pentru a combate ceea ce ei au numit a fi „strategii de planificare fiscală neloială”. BEPS funcţionează pe principiul că taxele trebuie să fie plătite acolo unde se desfășoară activitatea sau unde se crează plusvaloare.

În 2014, Elveția a semnat o declarație comună cu UE în care a fost de acord să elimine regimul preferenţial de impozitare a companiilor care nu îndeplinesc noile standarde internaționale stabilite de BEPS. Acum, după renunțarea la secretul impozitării aplicate şi după exprimarea acordului cu privire la schimbul automat de informații, Elveția trebuie să-şi reformeze propriul sistem de impozitare.

În Elveţia, în prezent, impozitul pe profit se prezintă astfel:

Guvernul federal percepe un impozit federal direct de 8,5% din profitul net, în timp ce fiecare canton are un set suplimentar de rate fiscale proprii, cantonale și locale. Rata de impozitare totală, efectivă, variază astfel, de la un canton la altul.

Unele companii beneficiază de tratament fiscal preferențial. Printre acestea se numără companiile de tip holding, companiile cu operațiuni administrative dar nu comerciale în Elveția și companiile care cumpără și vând bunuri în străinătate, atâta timp cât aceste bunuri nu tranzitează Elveția. Având în vedere natura activităților lor, aceste companii se pot deplasa cu mare ușurință dintr-o țară în alta.

Există companii speciale care plătesc impozitul federal dar primesc scutiri în ceea ce priveşte impozitul cantonal şi cel local. La final acestea plătesc impozite mai mici decât companiile locale. Cu toate acestea, sumele încasate sunt considerabile. Doar 7% dintre companii din Elveția se încadrează în această categorie şi plătesc în jur de 3,8 miliarde CHF pe an guvernului federal, aproape jumătate din totalul veniturilor fiscale federale, directe.

Corporate Tax Reform Act III este conceput pentru a aduce sistemul fiscal elvețian în conformitate cu noile standarde fără a submina competitivitatea fiscală a țării. Cantoanelor nu le va mai fi permisă aplicarea unor rate reduse de impozitare a societăților cu statut special, cu toate că acest lucru ar putea fi compensat printr-un nivel inferior al ratei de impozitare cantonale, pentru toate societățile.

Această rată de impozitare cantonală ar urma să fie stabilită de fiecare canton în parte. Avantajele fiscale suplimentare, în deplină conformitate cu standardele internaționale, ar urma să fie puse în aplicare pentru a încuraja cercetarea și dezvoltarea. În cele din urmă, povara fiscală va crește ușor pentru fostele companii cu statut special dar se va reduce semnificativ pentru companii locale.

Declinul temporar al veniturilor fiscale elvețiene

Chiar şi cei care se declară împotriva acestei propuneri sunt de acord cu necesitatea reformării sistemul de impozitare elvețian. Întrebarea este cât de departe ar trebui să meargă scutirea de impozit. Cei care sunt împotriva, considera că reforma este prea generoasă cu companiile. Se tem că în urma aplicării, cantoanele se vor confrunta cu o scădere drastică a veniturilor fiscale trebuind astfel fie să crească impozitele individuale, fie să reducă serviciile publice.

Susținătorii reformei, pe de altă parte, pretind că sunt necesare aceste măsuri pentru a împiedica companiile multinaționale să părăsească Elveția după ce şi-au pierdut statutul fiscal special. Ei cred că pierderea, în ceea ce privește atât veniturile fiscale cât și locurile de muncă, ar fi mult mai mare în cazul în care aceste foste companii cu statut special s-ar muta din țară din cauza unei creșteri bruște a impozitării.

Este foarte dificil de evaluat impactul dinamic pe termen lung pe care această reformă îl va avea asupra finanțelor publice, pentru că totul depinde dacă multinaţionalele vor rămâne în Elveția sau nu. O privire asupra datelor istorice relevă faptul că o scădere a ratelor de impozitare a societăților a condus, în general, la impulsionarea creşterii prosperităţii țării, prin atragerea mai multor companii străine. În anul 1990, veniturile fiscale au crescut de la 1,9 miliarde CHF la 9,7 miliarde CHF, la nivel federal și de la 2,5 miliarde CHF la 6,2 miliarde CHF la nivel cantonal. Un studiu publicat de KOF Swiss Economic Institute arată că această reformă ar duce la o creştere a PIB-ului cu 0,7%, prin impactul pozitiv asupra cheltuielilor și al numărului de locuri de muncă. Acelaşi studiu relevă totuşi că declinul veniturilor fiscale ar putea avea efect asupra cheltuielilor de consum pe termen scurt. Diferitele măsuri conținute în pachetul de reformă ar trebui să limiteze sau chiar să compenseze complet orice scădere a veniturilor fiscale pe termen lung.

Concurența fiscală: singura şansă pentru economiile mici

Elveția nu este singura țară europeană care se angajează în concurență fiscală, în scopul de a-şi îmbunătăți competitivitatea. Cipru, Irlanda și Luxemburg, au făcut același lucru. Pentru economiile mici, nivelul fiscal,  scăzut agresiv pentru atragerea companiilor multinaționale, reprezintă o componentă cheie a strategiei de creștere.

Spre deosebire de economiile mari, acestea nu se bucură de o cerere internă foarte mare iar acest lucru le face să fie puternic dependente de piețele externe. Strategia lor constă în politici menite să le sporească competitivitatea la export în paralel cu mărirea atractivităţii pentru capitalul străin și companiile multinaționale.

Economiile mici dispun de o bază de impozitare mult mai îngustă decât a celor mari. Țările mici pot doar să atragă companiile străine printr-o rată de impozitare scăzută, care să conducă la o creștere a impozitului pe venituri. Pentru o țară mare, cu o bază de impozitare considerabilă, scăderea ratei impozitului pe profit ar fi contraproductivă, având în vedere numărul mare de societăți aflate deja acolo şi numărul relativ mic de companii străine.

Reforma fiscală Corporate Tax Reform Act III este, prin urmare, pentru Elveţia, o continuare a utilizării concurenței fiscale, respectând noile standarde internaționale.

Reforma fiscală propusă ar permite Elveția să respecte şi angajamentele asumate în 2014 față de UE. În conformitate cu acordul din 2014, țările UE au convenit să elimine orice sancțiuni, după ce Elveția a încetat să ofere tratament preferențial surselor străine de venituri.

În cazul în care reforma nu va fi votată, UE ar putea, prin urmare, să răspundă prin punerea în aplicare a respectivelor sancțiuni. În prezent UE pregăteşte o listă comună de jurisdicții necooperante în materie de impozitare, care urmează să fie adoptată la la sfârșitul anului 2017.

Comisia Europeană încurajează statele membre să aplice contramăsuri pentru țările de pe lista neagră. Aceste sancțiuni, care nu au fost încă stabilite, „ar trebui să fie un stimulent pentru a îmbunătăți sistemul de impozitare și, de asemenea, ar trebui să protejeze bazele fiscale ale statelor membre”.

Rezultatele unei evaluări inițiale în 213 jurisdicții din țări terțe, realizată de Comisia Europeană, publicate în septembrie 2016, au scos în evidenţă, din nou, regimurile fiscale preferențiale din Elveția. În cazul în care reforma fiscală Corporate Tax Reform Act III nu este aprobat de către alegători, Elveția s-ar putea regăsi pe lista neagră, în special în cazul în care UE va decide să nu acorde Elveției un răgaz de câțiva ani pentru a veni cu o nouă abordare a reformei sistemului său de impozitare a profitului. Nici această nouă abordare nu se ştie dacă va fi votată de alegătorii elveţieni.

Eșecul efortului de reformă actual ar crea o problemă de reputație, din momentul în care sistemul actual, care nu respectă standardele fiscale internaționale, ar rămâne în vigoare până când un nou pachet de reforme ar fi aprobat.

La data de 23 ianuarie 2017 Pascal Saint-Amans, directorul Centrului OCDE pentru Politica și administrația fiscală, a menționat faptul că Elveția nu s-ar afla pe lista neagră a OCDE – „cel puțin, nu deocamdata”.

Concluzie

G20 și OCDE caută să elaboreze norme fiscale cât mai echitabile, care să țină pasul cu globalizarea. Cu toate acestea, recentele lor acțiuni ar putea afecta economiile mici, cum ar fi Elveția și Irlanda. Cele mai mari state au putere pentru a respecta cadrul fiscal internațional, aflat în plină evoluție şi pentru a-şi satisface propriile nevoi. Jucătorii mici nu au putere politică şi economică pentru a influența negocierile și sunt forțați să accepte noile reguli ale jocului. Prin urmare, marea provocare pentru Elveția este, definirea unei politici fiscale, instituționale și de reglementare care, fără a încălca standardele internaționale, să perpetueze competitivitatea propriilor companii și să le atragă pe cele străine. Dacă va fi aprobată, reforma fiscală Corporate Tax Reform Act III va încuraja cheltuielile de inovare și este puțin probabil că va submina atractivitatea țării. La urma urmelor, Elveția are o serie de avantaje competitive structurale care lucrează în favoarea sa, inclusiv forța de muncă foarte calificată și un mediu instituțional stabil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here