Un raport al Corpului de Control al Ministerului Finanțelor, finalizat în 2025 și ținut până în prezent fără asumare oficială, relevă o situație gravă în activitatea EximBank: finanțări masive acordate unor companii cu risc ridicat, în special Grupului de Servicii Petroliere (GSP), controlat de Gabriel Comănescu. Expunerea totală și garanțiile asociate conturează un potențial impact de ordinul a 300 de milioane de euro asupra bugetului public.
Documentul, de peste 400 de pagini, confirmă ceea ce în piață era deja suspectat: banca de stat a acordat credite în condiții derogatorii, ignorând semnale evidente de deteriorare financiară.
Credite acordate cu derogări de la regulile BNR
Potrivit raportului, în perioada 2019–2023, GSP a beneficiat de multiple facilități de credit, „în marea lor majoritate acordate cu derogări de la limitele de performanță impuse de BNR”. Această practică a condus la acumularea unor expuneri semnificative care, la începutul anului 2024, se aflau deja în diferite stadii de neperformanță.
Datele sunt relevante: expunerile directe (în nume și cont propriu) se ridicau la circa 668 milioane lei, cu un sold de aproximativ 483 milioane lei, susținute de garanții totale de 971 milioane lei, dintre care aproape 350 milioane lei reprezentau garanții de stat (aproximativ 36%).
Separat, GSP Offshore SRL a beneficiat de patru facilități de credit în nume și cont stat, finanțate din fonduri ale Ministerului Finanțelor, în valoare totală de aproape 740 milioane lei. La începutul lui 2024, expunerea aferentă acestor credite ajunsese la aproximativ 794 milioane lei, toate fiind încadrate la credite neperformante (NPL), cu întârzieri la plată de până la 286 de zile.
În total, expunerea agregată a EximBank față de grupul GSP a atins 1,462 miliarde lei, toate aceste credite fiind în stare de neperformanță la aprilie 2024.
Concentrare masivă de risc și provizioane
Raportul evidențiază și concentrarea excesivă a riscului. La finalul lui 2023, șase companii din grupul GSP se regăseau în Top 50 expuneri neperformante ale EximBank, în clasa de risc E (stadiul 3 IFRS9), cu o valoare cumulată de peste 652 milioane lei.
Pentru aceste expuneri, banca a constituit provizioane de peste 182 milioane lei, ceea ce indică un grad ridicat de anticipare a pierderilor.
Mai mult, ponderea GSP Offshore în totalul expunerilor grupului depășea 81%, iar contribuția grupului GSP la totalul expunerilor neperformante din Top 50 era de peste 53%, respectiv peste 72% din totalul provizioanelor constituite pentru aceste cazuri. Cu alte cuvinte, o singură grupare de firme concentra majoritatea riscului critic din portofoliul problematic al băncii.
Indicatori financiari care arătau incapacitatea de plată
Situația financiară a grupului ridica semnale de alarmă încă din 2021. Potrivit raportului, la finalul lui 2023, GSP înregistra datorii restante la bugetul de stat de peste 564 milioane lei, din care peste 532 milioane lei erau deja exigibile.
Mai mult, ponderea datoriilor către ANAF în totalul obligațiilor grupului controlat de Comănescu depășea 67%, iar raportat la cifra de afaceri cumulată, datoriile către stat ajungeau la aproximativ 99% – un indicator clar al incapacității de rambursare.
Inspectorii concluzionează explicit: încă din 2021 erau îndeplinite condițiile pentru încadrarea debitorilor din grup în stare de nerambursare.
De la toleranță la insolvență
În pofida acestor semnale, finanțările au continuat. La începutul lui 2024, toate creditele erau deja neperformante. Un an mai târziu, scenariul anticipat de Corpul de Control s-a confirmat: pe 31 decembrie 2025, Grup Servicii Petroliere a intrat în insolvență.
Astfel, ceea ce inițial a fost prezentat drept sprijin pentru un actor strategic s-a transformat într-un risc major pentru finanțele publice.
Responsabilitate diluată și raport blocat
În mod paradoxal, deși concluziile sunt clare, raportul nu a fost semnat de niciun ministru al finanțelor. Marcel Boloș, Tanczos Barna și Alexandru Nazare au evitat asumarea documentului, invocând fie finalizarea ulterioară mandatului, fie necesitatea unor clarificări suplimentare.
În același timp, conducerea EximBank susține că aprobarea creditelor aparține Guvernului și structurilor interministeriale, încercând să delimiteze responsabilitatea decizională.
O problemă sistemică
Cazul GSP nu este singular, raportul indicând situații similare și la Unifarm sau Blue Air, definite drept „eșec instituțional”. Însă dimensiunea expunerii și concentrarea riscului transformă acest caz într-un exemplu de manual despre cum pot fi generate pierderi majore prin decizii tolerate instituțional.
În esență, cele 300 de milioane de euro reprezintă costul unei combinații periculoase: derogări repetate, evaluări de risc ignorate și lipsă de asumare. Iar în absența unor măsuri concrete, nota de plată riscă să fie suportată, ca de obicei, de contribuabili.
