Când vorbim despre Strâmtoarea Hormuz, primul lucru care vine în minte este petrolul. Și pe bună dreptate: aproximativ 20% din livrările globale de țiței și gaze naturale lichefiate tranzitează acest coridor îngust dintre Golful Persic și Oceanul Indian.
Dar, pentru țările din regiune, miza este mult mai mare. Strâmtoarea este o arteră vitală pentru aprovizionarea cu hrană și apă a peste 100 de milioane de oameni.
Acum, pe fondul conflictului dintre Statele Unite, Israel și Iran, această rută esențială este aproape blocată. Iar efectele nu se limitează la energie – ele încep să lovească direct în securitatea alimentară a regiunii.
O regiune dependentă de importuri
Viața în Golful Persic nu este ușoară. Temperaturile de vară depășesc frecvent 50°C, iar terenurile fertile sunt rare. Apa potabilă provine în mare parte din desalinizarea apei de mare. În ceea ce privește hrana, dependența de importuri este covârșitoare.
- Arabia Saudită importă peste 80% din alimente
- Emiratele Arabe Unite – aproximativ 90%
- Qatar – aproape 98%
Chiar și Irak, deși are acces la Tigru și Eufrat, depinde masiv de importuri care trec prin Strâmtoarea Hormuz.
Pe scurt, majoritatea alimentelor consumate în regiune ajung pe această rută maritimă. Iar în prezent, ea este aproape paralizată din cauza atacurilor asupra navelor comerciale.
Blocaj pe mare, presiune pe prețuri
Închiderea de facto a strâmtorii a forțat companiile de transport să caute rute alternative. Problema: acestea sunt mai lungi, mai scumpe și nu pot compensa pierderile de volum.
Rezultatul? Costuri mai mari și opțiuni mai puține pentru consumatori.
Programul Alimentar Mondial (WFP) avertizează că lanțurile de aprovizionare sunt în pragul celei mai severe perturbări de la pandemia de Covid-19 și începutul războiului din Ucraina, în 2022.
Costurile de transport au crescut abrupt. Iar incertitudinea domină piața.
Nave blocate și rute deviate
Potrivit UK Maritime Trade Operations, aproape două duzini de nave au fost atacate de la începutul conflictului, pe 28 februarie. În aceste condiții, multe companii refuză pur și simplu să mai traverseze zona.
Pentru comercianți, situația devine rapid complicată.
Kibsons International, un retailer din Emiratele Arabe Unite care importă anual circa 50.000 de tone de alimente, are containere pline cu produse proaspete blocate pe nave în largul strâmtorii.
Nu există date clare de livrare. Uneori, nici măcar destinații confirmate.
„Lanțul de aprovizionare este extrem de dificil în acest moment”, spune Daniel Cabral, director de achiziții al companiei.
Unele transporturi au fost redirecționate:
- din Dubai către Mundra (India)
- sau către Colombo (Sri Lanka)
Dar odată ajunse acolo, apare o altă problemă: ce faci cu marfa?
„Companiile de transport ne întreabă dacă vrem să o vindem local sau care este planul nostru. Ne pune într-o poziție foarte dificilă”, spune Cabral.
Costurile explodează
În contractele maritime există clauze speciale pentru situații de război. Acestea permit navelor să evite zonele periculoase și să aleagă porturi alternative.
Însă costurile au explodat:
- +4.000 de dolari per container pentru transport către Orientul Mijlociu
- încă 4.000–9.000 de dolari pentru transport terestru către destinația finală
Un exemplu concret: un transport din Europa care costa în mod normal 3.000 de euro ajunge acum la 14.500 de euro – doar până în Jeddah, Arabia Saudită. De acolo, costurile continuă.
Aceste scumpiri nu rămân în lanțul logistic. Ele ajung inevitabil la consumator.
Kibsons estimează creșteri de până la 20% pentru unele produse, inclusiv lactate și produse proaspete.
Nici transportul aerian nu mai e sigur
Transportul aerian, o alternativă vitală, este și el afectat.
Aeroportul internațional din Dubai a fost închis complet timp de 48 de ore după atacurile Iranului din 28 februarie. Ulterior, zborurile au fost din nou suspendate temporar după un incendiu provocat de un atac cu dronă.
Planuri de criză și soluții improvizate
Retailerii încearcă să se adapteze.
Lanțul de supermarketuri Spinneys explorează transportul rutier: din Marea Britanie, prin Franța și Turcia, către Irak, Arabia Saudită și Emirate.
Transportul ar dura:
- aproximativ 12 zile în mod normal
- sau chiar 72 de ore fără oprire
Și, în ciuda dificultăților, ar fi cu circa 40% mai ieftin decât transportul aerian.
„Nu există riscul să rămânem fără mâncare”, spune Louis Botha, director de supply chain la Spinneys. Dar asta nu înseamnă că lucrurile vor fi ușoare.
Consumatorii vor simți impactul
Efectul final este deja previzibil:
- prețuri mai mari
- mai puține opțiuni la raft
Guvernele din Golf încearcă să reducă blocajele. Oman și Emiratele Arabe Unite au deschis un nou coridor comercial pentru a accelera transportul între porturi precum Muscat și Jebel Ali.
Dar problema principală rămâne securitatea.
O criză fără soluție rapidă
Se discută despre escortarea militară a navelor, inclusiv de către marina americană. Însă experții sunt sceptici.
Chiar și în cel mai optimist scenariu, prioritatea ar fi petrolierele, nu navele cargo care transportă alimente.
Înainte de criză, prin Strâmtoarea Hormuz treceau zilnic până la 60 de petroliere. Protejarea acestui flux ar necesita o operațiune militară de amploare.
Între timp, fiecare zi de conflict amplifică efectele dincolo de câmpul de luptă.
Nu este vorba doar despre petrol.
Ci despre hrană, lanțuri logistice fragile și milioane de oameni care depind de ele.
