Confortul în timpul zborului, sursele de divertisment şi mâncărurile cât mai savuroase în timpul călătoriilor sunt criteriile de care cei care îşi permit să călătorească în condiţii de lux ţin cont atunci când aleg serviciile unei companii aeriene. Pentru a înţelege ce înseamnă o experienţă de lux în avion, vă propunem o „călătorie“ prin clasele oferite de marile companii aeriene.

1. Grand Bazaar, Istanbul, Turcia    Marele Bazar din Istanbul, ora­şul între două continente, este lide­rul clasamentului celor mai vizitate atracţii turistice din Europa, poziţie ocupată datorită celor aproximativ 15 milioane de vizitatori ai săi. Obiec­te lucrate manual, faimoasele co­voare şi carpete, marochinărie, bijuteriile de aur şi argint sunt doar câ­teva dintre produsele oferite de cele peste 4.000 de magazine din bazar.

Hilton Worldwide a anunţat semnarea unui acord de management cu o companie privată pentru un al doilea hotel Hampton by Hilton din România. Acest acord determină creşterea numărului de hoteluri Hilton Worldwide deschise şi în curs de dezvoltare pe piaţa românească la şapte, dintre care trei urmează a fi inaugurate în acest an.

Fie că e vorba de o vacanţă de o săptămână sau de o escală de câteva zile într-un tur al lumii, presărat cu zeci de întâlniri de business, hotelul este una dintre cele mai delicate alegeri. Pentru cei care au bugete de călătorie serioase, una dintre condiţiile esenţiale este să existe o ofertă spa, unde o oră de tratament se poate dovedi capabilă să înlăture oboseala acumulată în timpul nenumăratelor ore de zbor. În fond, nimic nu e mai important decât tonusul de a doua zi...

Noile media au adus, în afară de posibilitatea de a comunica orice, oricând şi oricum, şi posibilitatea fiecăruia de a-şi exprima opiniile referitoare la lumea din jurul său. Deseori, această oportunitate nu a adus nimic altceva decât un „părerism“ amatoresc, haotic şi cu un grad de subiectivitate care compromitea din start noţiunea de „evaluare“. Însă tot în acest fel au apărut instrumente critice care s-au consacrat, grupuri de tip think-tank sau forumuri ultraspecializate, în care încape mai multă informaţie de calitate decât într-o întreagă literatură dedicată.

Unul dintre cele mai pătrunzătoare studii asupra posibilităţilor de a petrece vacanţa de iarnă într-o staţiune de schi a fost recent efectuat de Centrele Europene ale Consumatorilor din Uniunea Europeană (ECC Net), cuprinzând nu mai puţin de 20 de state în care se pot practica sporturile de iarnă. Intitulat „Schi Resort-urile din Europa 2010/2011”, studiul este un instrument extrem de complet pentru cei care doresc să-şi aleagă o destinaţie, oferind toate informa­ţiile de bază de care un client ar avea nevoie, de la lungi­mea pârtiilor şi numărul de tele­scau­ne/teleca­bine/teleschiuri până la diferite preţuri, cu sau fără reduceri.

Slovacia, Slovenia sau Bulgaria au început să fie destinaţii tot mai a­tractive pentru schiorii din toată lu­mea. De când Valea Prahovei a „prins“ zvonul concurenţei din partea altor zone, nici România n-ar fi chiar de lepădat. Însă problemele grave de infrastructură încetinesc dezvoltarea acestui tip de turism. În plus, adu­nând leu cu leu, există şanse să pri­miţi mai mult pentru aceiaşi bani da­că alegeţi o destinaţie în ţările vecine.

Cea mai mare aglomeraţie de săr­bători din Italia vine în perioada de­cembrie-ianuarie, când fluxul semipermanent de turişti pare să se concentreze mai mult spre zona pârtiilor. Alături de tradiţionalele săr­bători de Sfântul Nicolae (San Nicolo), Crăciun şi Revelion, ita­lienii mai au destule sărbători naţionale de sorginte religioasă (Santa Barbara pe 4 decembrie, San Ambrogio pe 7, Ziua Imaculatei Concepţiuni pe 8, Santa Lucia pe 13, San Stefano pe 26) şi profane, târguri, concerte şi festivaluri ce se întind pe câteva săptămâni. Adău­gând reducerile de extrasezon de la hoteluri şi pensiuni, se naşte reţeta unei vacanţe decente, fără mari friguri de îndurat şi care nici nu solicită golirea definitivă a conturilor.

Trei manageri ai RIN Grand Hotel au absolvit cu succes programul Postgraduate Diploma in Hospita­lity Management, organizat de École hô­telière de Lausanne (EHL) în colabora­re cu The Royal Ins­titute of Hospitality Ma­nagement, ocupând locul 1 la concursul desfă­şu­rat în cadrul cursului, cu lucra­rea „Convention Center in Bucha­rest”. Din echipa RIN Grand Hotel au făcut parte Călin Angheluş, Laurenţiu Da­vid şi Ro­mi­ca Tamaş.

Dacă tot încep să înmugurească magnoliile pe strada Toamnei, în­seamnă că o mie-două mii de ki­lo­me­­tri mai la sud se pregăteşte un sezon de plajă de excepţie. Nu o fi vremea chiar de bălăceală, dar nici departe. Şi, cum hotelurile de mari fiţe şi mici dimensiuni - cât să vă bu­curaţi de ma­xi­mum de servicii şi in­timitate şi de mi­nimum de „vecini“ - se înmulţesc pe coastele A­fricii şi în inevitabilul Orient Mij­lociu, ia­tă câteva recoman­dări pentru cei care se ţin departe de frig şi zăpadă.

Faptul că 12 dintre cele mai renumite şi mai bune staţiuni de schi din Europa au decis să se asocieze într-o organizaţie ar putea să mire pe multă lume, având în vedere nu doar concurenţa dintre ele, ci şi faptul că se află în 5 ţări diferite. Numai simpla înşiru­i­re a nu­me­lor acestor staţiuni de schi şi de­ja ima­ginaţia te duce cu gândul la pei­saje de vis. Ma­joritatea se regăsesc în toate ge­nurile de topuri realizate de pu­blicaţii specializate în turism, de organisme independente sau chiar de asociaţii de promovare şi protejare a consumatorilor din turism.

Premiată trei ani la rând (2007-2009) pentru cea mai bună reţea de hoteluri de lux, Small Luxury Hotels of the World a ajuns să includă nu mai puţin de 519 de unităţi, 47 din ele evaluate şi acceptate în acest an. Secretul creşterii veniturilor cu 16%, într-o perioadă în care hotelurile „de fiţe” se închid, oferă megadiscount-uri sau se vând pe bani puţini marilor operatori constă în conceptul puternic şi unic: hoteluri mici, servicii excelente, personal superprofesionist, locaţii inegalabile. Pentru această iarnă, totul este permis. Şi, pentru unii, accesibil, cel puţin în comparaţie cu preţurile cerute de obişnuitele hoteluri de patru-cinci stele. Avantajele „membership“-ului...

Alegerea unei destinaţii turistice depinde de zeci de variabile, mai ales când călătorul intenţionează să se odihnească. Însă, dacă vorbim despre turismul „activ“, atunci existenţa unor muzee, cetăţi, grădini zoologice, carnavaluri sau sărbători a altor atracţii se numără printre lucrurile care se iau în consideraţie.

Î n vara acestui an şi-a făcut simţită prezenţa un fenomen neobiş­nu­it: su­pra­­licitarea turismului de lux. Pe de o parte, mai toa­te segmentele pie­ţei de lux îşi vedeau de prog­no­ze­le reţi­nute, iar pe de alta - mi­niş­trii tu­ris­mului dădeau din colţ în colţ prin ţări care repre­zen­tau până a­cum fie categoria „de vă­zut măcar o da­tă”, fie „singura vacanţă a­devărată din lume”. Dea­su­pra acestor as­pecte meschine, proprie­tarii de bran­­duri hoteliere de lux luau cu asalt atât pie­ţele tra­diţio­na­le, cât şi zo­nele promi­ţă­toare ale Asiei. În acest ritm, Tibetul va de­veni cu­rând un verita­bil As­pen, iar chi­nezii vor a­vea mai multe hoteluri de lux decât zgâ­rie-nori mun­ci­toreşti… În încercarea de a ţine pasul cu piaţa, mai mulţi gi­ganţi ai industriei au in­ves­tit resurse solide în noi ho­te­luri în marile o­raşe ale lumii sau extinde­rea spre zo­ne în care pu­ţini s-au a­venturat pâ­nă a­cum - insule rupte de lu­me, vârfuri de mun­te sau capitale ale unor ţări cu potenţial economic redus.

După ani întregi în care vilele ascunse prin creierii munţilor sau prin insule pierdute reprezentau principala evadare pentru cei bogaţi şi discreţi, ofertele de vacanţe premium şi de lux încep din ce în ce mai mult să se orienteze către viaţa ecologică a unor comunităţi „exotice”. Chit că prin aceasta se poate înţelege şi bă­buţa de la Bran care culege roşiile cu mâna, şi ghidul bantu din Malawi... Cert este că, oriunde ai merge şi oricât ai cheltui, până şi agenţia care te uşurează de comision te va întreba: „Dar vrei neapărat să zbori? Ştii că poluarea prin transport aerian are cea mai rapidă creştere?”.

Printre oamenii de afaceri care că­lătoresc intens au rămas şi câţiva care nu agreează prea mult scro­bea­la şi plecăciunile practicate in­tens prin hotelurile de cinci stele sau „mai mult”. Oameni care caută acel „ceva” care face un sejur me­morabil - o figură prietenoasă, un bucătar ve­sel, un sommelier plin de cunoş­tinţe, dar care nu e co­ple­şitor sau su­perior, o gazdă zâmbi­toa­re sau un recepţioner care nu trebuie să-şi con­sulte superiorul la orice întreba­re care i se adresează. Pentru aceş­tia, Tablet Hotels - portalul „noma­dului global” - a luat la puricat atât numele mari, cât şi cele mai obs­cu­re destinaţii. Mai puţin România, ca­re pare să nici nu existe pe hartă…

Peste tot în lume, „zburătorii” sunt o familie. Sudată de pasiunea fie pentru adrenalină, fie pentru liniştea nobilă de deasupra norilor. Chiar şi înainte de explozia Internetului, comunităţile tindeau spre a deveni globale prin concentrarea în jurul publicaţiilor de specialitate. În România durează luni, uneori chiar ani, să aduci şi să înregistrezi un aparat de zbor. Iar pentru a zbura este nevoie de o adevărată aventură prin jungla actelor.

În urma discuţiilor cu partenerii din Grecia, Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT) recomandă celor care doresc să aleagă vacanţe în Grecia în acest an, să continue să călătorească in această tară fără probleme. Potrivit unui comunicat al ANAT, în prezent situaţia din Grecia este foarte bună, nu sunt probleme, iar traficul turistic se desfăşoară în condiţii bune.

În ultimii doi ani, hotelurile de lux au dus-o greu, e drept. Suficient de greu cât să se discute intens despre declasarea unora dintre ele, şi chiar în mod justificat. Rata de ocupare a fost, pentru o vreme, atât de mică încât mare parte din serviciile necesare pentru a clasa un hotel în categoria de lux nu mai puteau fi justificate economic. Mai mult, preţurile căzute până la nivelul de 30-40% nu au reuşit să aducă rata de ocupare la un nivel la care să se poată vorbi despre pierderi acceptabile. Astăzi însă, piaţa de hoteluri pare să fi ajuns la vârsta unei noi tinereţi.