Leul, la cel mai scăzut nivel din ultimele 17 luni Cursul de referinţă a urcat la 4,3598 lei/euro la sfârşitul săp­tămânii trecute - cel mai ridicat nivel din ultimele 17 luni, potri­vit cotaţiilor publicate de Banca Naţională a Ro­mâ­niei. Pe piaţa interbancară euro a atins valori maxime situate în jurul nivelului de 4,366 lei. În ultima perioadă BNR a susţinut prin intervenţii indirecte leul. În absenţa acestora, moneda naţională     s-ar fi depreciat mai mult. „Deşi volumele au fost foarte reduse, în piaţă a fost prezent continuu un vânzător de euro care a ţinut cursul aproape de 4,36 lei/euro. Cel mai probabil a fost încă o intervenţie indirectă a BNR, care a vrut să ţină cursul cât de cât stabil”, a spus un dealer. În ultimele zile ale săptămânii trecute au crescut şi dobânzile practicate pe piaţa interbancară. De exemplu, dobânzile overnight erau vineri la 8%, iar cele pe scadenţe la trei luni erau în intervalul 6-6,5%.

"Sunt şi am fost profund îngrijorat (din cauza crizei datoriilor suverane din zona euro - n.r.). Cred că voi fi la fel de îngrijorat mâine şi săptămâna următoare" Barack obama, preşedintele SUA

Ban la ban şi păduche la golan Luni: „CNVM, executată si­lit de pă­gubiţii FNI”, scrie Cu­rie­rul Na­ţio­nal, care precizea­ză că „Suma totală pe care Co­misia o are de plătit tu­tu­­ror in­ves­ti­to­­rilor depăşeşte 500 mil. eu­ro”. Fin.ro o citează pe An­ge­la „Mer­kel: criza din Europa, cea mai gravă din 1945”, cancelarul german adău­gând că „da­că Europa nu se simte bine, nici Ger­mania nu se simte bi­ne”. În articol ni se mai spu­ne că „Pe un ton ofensiv, Mer­kel a luat apă­rarea zonei euro”. Din aceeaşi sursă aflăm că „Fiecare al cincilea chinez vrea Mac”.

Ne menţinem obiectivul - şi îi rog pe ziarişti să nu zâmbească - de a intra în zona euro în 2015

Standard & Poor’s (S&P) a transmis, joia trecută, din greşeală un mesaj către abonaţii unui serviciu al companiei în care sugera că ratingul „AAA” al Franţei a fost revizuit în scădere, eroare care a dus la scăderea acţiunilor pe piaţa americană. S&P şi-a recunoscut ulterior greşeala şi a reconfirmat calificativul Franţei cu perspectivă stabilă, precizând că investighează cauza erorii. Probabil că ancheta va releva că o secretară a luat de pe biroul şefului său un comunicat deja redactat, privind retrogradarea ratingului Franţei, dar care trebuia transmis joia viitoare, nu cea trecută. Reacţia rapidă a pieţei arată că aceasta se aştepta ca după retrogradarea ratingului Statelor Unite să urmeze cel al Franţei. Singurul „detaliu” ar fi acela ca în cazul unei deprecieri viitoare a ratingului Franţei actorii pieţei să reacţioneze cu întârziere, după ce mai întâi întreabă S&P: „De data asta e pe bune sau aţi greşit din nou?”.

O parte din datoria externă a României, de 90 de miliarde de euro, a fost alimentată de populaţie, prin credite sau maşini în leasing, avertizează gu­vernatorul BNR, Mugur Isă­res­cu. El sugerează că împrumuturile contractate în ultimii ani nu au servit dezvoltării, amintind ce s-a întâmplat în anii ’70, când, „după zece ani de prosperitate, au venit zece ani în care ne-am plătit datoria. A fost o crimă economică. Soluţia României este să avem o datorie pe care s-o putem gestiona”. Ima­ginea prezentată ne aminteşte de statele latino-americane, care se „remar­că” printr-un nivel de trai scăzut, importuri de mărfuri prelucrate la pre­ţuri înalte şi exporturi de materii prime la preţuri joase.

Grecii apreciază democraţia, nu educaţia spartană Luni: Curierul Naţional ne pre­zintă un număr de nu mai puţin de „12 probleme nerezolvate de şefii Eu­ro­pei”. Pomenim numai una: „Prin­tre creditorii expuşi în totalitate se nu­mă­ră şi fondurile de pensii din Gre­cia. Ex­punerea acestora pe titlurile de stat elene urcase de la 37% din portofoliu în 2007 la 52% din portofoliu în 2009, potrivit statisticilor OECD”. Din Fin.ro aflăm că „Disney investeşte 300 de mi­lioane de dolari pentru a intra pe piaţa rusă”, mişcare care a fost posibilă de-abia după ce „Robert Iger, directorul executiv al Walt Dis­ney, s-a întâlnit cu premierul Vla­di­mir Putin”. 

OK: Risto Meskus Directorul fabricii Nokia Jucu, Risto Meskus, a declarat că Nokia investeşte timp, bani şi expertiză pentru a sprijini reangajarea salariaţilor disponibilizaţi, pentru a stimula noi oportunităţi de creştere pentru comunitatea locală. Aceştia vor primi, după dis­ponibilizare, între trei şi şapte sau opt salarii compensatorii, în funcţie de vechimea în unitate, banii urmând să fie acordaţi începând cu aprilie 2012. Angajaţii vor fi disponibilizaţi începând cu ianuarie 2012, dar vor fi plătiţi de către companie până la sfârşitul lunii martie. Acordarea de salarii compensatorii face parte din programul mondial al Nokia de protecţie socială în cazul unor disponibilizări. De menţionat că, în cazul particular al fabricii de la Jucu, aceste salarii nu erau cuprinse în contractul colectiv de muncă şi nu exista obligativitatea de a le acorda. „Nokia a avut deschiderea de a colabora cu noi şi de a face asta”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe.

"Vă place sau nu, noi credem că avem această întâlnire cu premierul României, de vreme ce adevăratul premier nu are timp să se vadă cu noi" Victor Ponta, preşedintele PSD

Berlusconi - acest Nero al secolului XXI Cedând presiunilor concertate ale pieţelor financiare mondiale şi ale celorlalte state din zona euro, Italia a acceptat ca FMI şi UE să mo­ni­torizeze progresele ţării în privinţa privatizărilor şi reformelor din sis­te­mul de pensii şi de pe piaţa muncii. Pentru a nu-i fi lezat or­goliul de macho la a cincea tinereţe, „Il Cavaliere” Berlusconi a a­firmat pu­blic că monitorizarea „nu a fost impusă, ci a fost solicitată”, adău­gând că guvernul său a refuzat oferta de asistenţă fi­nanciară din par­tea FMI şi că el personal nu are de gând să demi­si­o­neze. Mai de­vre­me, potrivit „Financial Times”, ministrul de finan­ţe al Italiei i-ar fi spus textual şefului său: „Luni va fi un dezastru pe pieţele financiare dacă tu, Silvio, rămâi în funcţie şi nu pleci. De­oa­rece problema pentru Europa şi pieţe, corect sau nu, eşti de fapt tu”. Iar un analist a afirmat chiar că „Berlusconi ar putea rămâne în istorie ca arhitectul coborârii Italiei într-un infern economic” dacă se încăpăţânează să ţină cu dinţii de scaunul de premier. Însă, în cea mai autentică tra­diţie a scelerării imperiale romane, în vreme ce Roma stă să ardă, Silvio Berlusconi se pregăteşte să scoată un nou album muzical. Intitulat „Vero Amore”.

E o plăcere să vii la Banca Naţională, e o gazdă foarte bună şi domnul guvernator ne spune lucruri bune şi ce avem de făcut

Luni: Potrivit principiului „De­spre morţi numai de bine, dar doar cât sunt la temperatura camerei”, Curie­rul Naţional ne anunţă că „Steve Jobs voia să distrugă Android”. „Voi distru­ge Android pentru că este un produs furat. Sunt dispus să pornesc un răz­boi termonuclear pentru asta”, ar fi spus fondatorul Apple. Asta în vreme ce Fin.ro se întreabă: „Iese Marea Bri­ta­nie din Uniunea Europeană?”, după ce mai mulţi parlamentari conservatori au cerut un referendum în acest sens.

Liderii statelor din zona euro au anunţat săptămâna trecută că au reu­şit să le impună băncilor deţinătoare de obligaţiuni ale Greciei să ac­cep­te „voluntar” pierderi de 50% pe aceste titluri de valoare, pentru a evita intrarea în incapacitate de plată a statului elen şi, implicit, riscul de colaps al monedei unice europene. Aceste pier­deri ar fi de 100 de mi­liarde de euro. Pe de altă parte, băncile eu­ro­pene vor trebui să se re­ca­pitalizeze, în total cam cu aceeaşi sumă. Unde vor găsi aceşti bani, în actualele condiţii de piaţă? Păi să ne uităm chiar la Grecia, unde pre­mierul a declarat că statul va cumpăra „probabil” acţiuni la unele bănci. Cu alte cuvinte, pierde­rile acceptate de bănci pe obligaţiunile greceşti deţinute vor fi compensate cu injecţii de capital din bani publici. Nu e de mirare că după aceste ştiri acţiunile băncilor greceşti listate la bursa de la Atena s-au apreciat şi cu peste 20%.

Creştere economică pe 2012 de 3,5-4% ar vrea MFP. Ba nu, de 2%, susţine FMI. E posibil şi 1,2%, afirmă Elena Udrea, înainte ca preşedintele Băsescu să aibă ultimul cuvânt: PIB-ul va creşte cu 1,5-2%. Rezolvată fiind harababura creşterii economice, se trece la deficitul bugetar: 3% vor şi MFP, şi FMI, şi UE. Analiştii „cu ochii umezi” sunt mai sceptici, susţinând că el va fi probabil de 3,7-4,2. Nimeni nu îndrăzneşte să coboare sub 3, mai puţin şeful statului care ar vrea un deficit cât mai aproape de zero. După ce i se explică faptul că nu poţi să ai o ajustare a deficitului de 4,4% la 0% fără a risca reintrarea în recesiune, se mulţumeşte cu un deficit de 1,9%. Noroc cu guvernatorul BNR Mugur Isărescu, care i-a amintit preşedintelui că „grija noastră nu e să avem un deficit bugetar zero, ci unul care să poată fi administrat”. Din nefericire, argumentul guvernatorului nu este imbatabil. El susţine că nu te poţi dezvolta cu un deficit zero. Bulgarii ce părere or avea?!

OK: Regele Mihai Le cunoaştem cu toţii: Ateneul Român, Castelul Peleş, Gara de Nord, Grădina Botanică, Podul de la Cernavodă. Şi lista poate continua: Palatul BNR, Universitatea Bucureşti, Palatul CEC, Hotelul Bulevard, Cercul Militar Naţional, Foişorul de Foc, Palatul Poştelor (Muzeul Naţional de Istorie), Palatul de Justiţie, Palatul Cantacuzino (Muzeul Enescu), Facultatea de Medicină, Palatul Fundaţiei Universitare Carol I (Biblioteca Centrală Universitară), Casa Assan (Casa Oamenilor de Ştiinţă). Iar în jurul edificilor se înşiră bulevarde şi parcuri: Bulevardul Elisabeta, Parcul Carol, Parcul Ioanid ori Piaţa Sf. Gheorghe. Ştiţi care e legătura între aceste repere ale istoriei? Au fost construite în perioada când ţara se numea Regatul României. Inclusiv Palatul Cotroceni de unde conduce un preşedinte care refuză să privească monarhia în ochi. Mâine, când Mihai de România va împlini 90 de ani, se fac şase decenii de când regele le stă comuniştilor în coastă.  KO: Vergil Voineagu Preşedintele INS, Vergil Voineagu, va avea un recensământ exact aşa cum şi l-a dorit: incomplet şi pe alocuri stupid. În calitatea sa de şef al statisticienilor români, ar fi putut să facă în aşa fel încât să nu avem senzaţia că iar aruncăm banii pe fereastră. Nu a reuşit însă decât să creeze scandaluri. Chestiunea declarării CNP-ului este de departe cea mai cunoscută. Într-o ţară ca România putem fi îngrijoraţi că datele personale vor ajunge în mâinile cui nu trebuie. Şi nu mă refer aici doar la politicieni. Pe de altă parte, să nu ai în vedere etnia persoanelor la un recensământ e o dovadă clară de lucru făcut la plezneală. Cum poţi vorbi de politici publice fără să cunoşti structura populaţiei, pe naţionalităţi? În schimb, chestionarul abundă în întrebări ciudate de genul: „câţi copii vii a născut soţia?”, „cu ce te încălzeşti?”, „aveţi WC şi, dacă da, unde?” sau „care este anul uniunii consensuale?”. Aceasta din urmă este chiar grea.

Obama-Sarkozy, 1-1 la omoruri electorale Într-o antiteză de tip „bine-rău, viaţă-moarte” de un prost gust desăvârşit, fostul conducător libian Muammar Gaddafi a fost ucis săptămâna trecută la numai câteva ore după ce soţia preşedintelui francez Nicolas Sarkozy - autointitulat lider al operaţiunilor in­ternaţionale din Libia - i-a dăruit acestuia o moştenitoare. Autori­tăţile de la Paris au avut grijă ca mass-media mondială să subli­nieze că nu rebelii locali, ci un elicopter francez a fost cel care i-a făcut felul colonelului. Moartea lui Gaddafi a fost raportată, de asemenea, la doar o zi după publicarea unui sondaj de opinie din care reieşea că Sarkozy ar obţine doar 38% din voturi dacă ale­ge­rile prezidenţiale ar avea loc acum. În acest fel, Sarkozy îl egalează în palmaresul „războiului împotriva răului” pe preşedintele american Barack Obama, care, aflat şi el într-un dificil an preelectoral, a raportat în urmă cu câteva luni anihilarea presupusului con­du-că­tor al grupării teroriste al-Qaida, Osama Bin Laden.

"Banii s-au cam retras de pe planetă. Sunt la adăpost. Companiile americane stau pe găleţi de bani, dar nu investesc. Am auzit dezbateri de genul ăsta: ei, capitaliştii, au făcut criza şi noi suferim din cauza lor" Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR

Statul cumpără scump, că nu dă de la el Luni: Curierul Naţional se în­trea­bă „Când vom deveni exportatori de produse alimentare?”. Răs­pun­sul nu e clar, dar autorităţile spun că „România are nevoie de o capacitate de depozitare a cerealelor de 22-25 milioane de tone, cu 40-55% mai mare faţă de cea din prezent, de 16 milioane de tone”. „Bombă la CFR: Gara de Nord poate fi executată silit”, titrează Fin.ro. De ce? Păi „din ca­uza datoriilor către furnizorii de e­nergie electrică acumulate de CFR SA în ultimii şase ani”, de peste 2 mi­liarde lei.

 LUNI: „Motorul creşterii economi ce s-a gripat”, avertizează Adevărul, cu ex plicaţia că „în lunile de vară au scă zut atât producţia şi vânzările de măr furi, cât şi cererea pentru noi contrac te”. Din Curierul Naţional aflăm că ju de cătorii pot modifica acum contrac te le: „Con trac tele încheiate între per soa ne juri di-ce după intrarea în vi goa re a noului Cod Civil sunt supuse unui grad sporit de intervenţionism din par tea instan ţe lor, aceasta fiind una dintre cele mai importante modificări, cu un impact major asupra mediului de afaceri”.