E o mare confuzie în legătură cu termenul curator de expoziţie, acesta fiind „bruiat” de omonimul său juridic, care desemnează o persoană ce exercită drepturi şi execută obligaţii decurgând din curatelă. Pe de altă parte, neînţelegându-se cu precizie sensul propriu al cuvântului curator (de galerie/muzeu), acesta a generat barbarismele „a cura” şi „curată”. Pentru a pune lucrurile la punct, e bine de ştiut că termenul corect este „a curatoria”, iar o expoziţie este „curatoriată”, nu „curată”.

Am semnalat, cu câtva timp în urmă, în paginile „Săptămânii Financiare”, că lansarea unei cărţi despre geto-daci a prilejuit prezenţa la eveniment a unui cobzar pe post de herald, de vestitor: Ion Creţeanu din Voineasa. Rapsodul oltean, care este realmente un „Grigore Leşe al Sudului”, interpretează numai folclor de vatră, cules în special din zona Romanaţi şi nu cântă niciodată decât îmbrăcat în straie populare străvechi: „Cânt după cum mă îmbrac şi mă îmbrac după cum cânt” - spune el

Deşi s-a intrat de mult în vacanţa de vară, casele de licitaţii nu au odihnă, ci parcă ţin pasul cu ritmul ploilor recente. Ca şi cotele apelor, vânzările au fost inegale, în funcţie de oferte, de strategiile de marke­ting, dar şi de hazard. În orice caz, criza economică nu afectează negativ încasările, ba s-ar putea spune chiar dimpotrivă. Au rămas pe „ba­ri­cadele” bucureştene ale comer­ţului cu obiecte de artă trei case de licitaţii care au avut vânzări în luna iulie: Alis, Goldart şi Artmark.

La Muzeul Naţional de Artă Con­tem­porană (Palatul Parlamen­tului, intra­rea dinspre 13 septembrie) a fost deschisă, până pe 18 iulie, expoziţia de BioArtă „MatériO. Inspiré par la nature”, a unui grup de artişti fran­cezi. Iniţiativa a fost inspirată şi rea­lizată cu sprijinul Institutului Francez. Expoziţia este interesantă  nu atât prin tema pe care o propune (natura - sursă inepuizabilă de cunoaştere, natura - cea mai redutabilă industrie etc.), cât prin întrebările pe care le ridică faţă de condiţia artei însăşi: ce este, de fapt, un obiect de artă? Mai sunt de actualitate pictura, sculptura, gravura etc., adică tot ce ne-am obişnuit să considerăm ca fiind formă de expresie artistică?

Se pare că insomnia este un concept care convine culturii, mai ales în formele care includ ideea de spectacol. Nenumărate activităţi pe care ne obişnuiserăm să le considerăm diurne au migrat masiv spre spaţiul generos al nopţii, transformându-se într-un veritabil fenomen. Spectacole de muzică, teatru şi film, recitaluri de poezie şi chiar expoziţii de artă plastică se îmbulzesc din ce în ce mai mult spre intervalul orar de după ora 22.00.

Ne-am obişnuit să limităm activitatea publică a unui scriitor doar la spaţiul paginii scrise/tipărite, fie de carte, fie de publicaţie. Prestaţia unui condeier nu se restrânge însă la atât, sau, în orice caz, are şi alte posibilităţi. Una dintre acestea este lectura publică şi, chiar mai mult decât atât, turneul de lectură. „Exilul” pe pagina tipărită a scriitorului nu a fost impus niciodată direct, dar a fost încurajat în timpul regimului comunist, din motive lesne de înţeles: o carte sau un text publicistic era mai uşor de cenzurat decât discursul oral.

De la ultima noastră consemnare în legătură cu vânzările de artă prin licitaţii (3 mai 2010), s-au produs câteva mişcări interesante. Cea mai importantă a fost apariţia „Indexu­lui Artmark”, un catalog al cotaţiilor istorice şi actuale ale artiştilor tranzacţionaţi pe piaţa de artă. O altă mişcare: decizia fără precedent a unei case de licitaţii (Goldart) de a declara public încetarea vânzărilor „la ofertă” (adică vânzările de după licitaţie, în care cumpărătorul, pro­fitând de faptul că lucrarea nu s-a vândut, încearcă să obţină un preţ cât mai mic).

Unul dintre cele mai noi tipuri de afaceri apărute în România după 2000 este cel care poartă denumirea generică de „ticketing” şi care înseamnă vânzarea online de bilete la spectacol. Prima agenţie privată de ticketing a fost vreaubilet.ro, în 2006. Au urmat bilet.ro, bilete.ro, myticket.ro, ticketpoint.ro şi altele. În total, vreo douăzeci. În 2008 s-a deschis în România o sucursală a companiei CTS Eventim AG.

Ne aflăm în „Săptămâna Eminescu”, la 111 ani de la moartea bizară şi neelucidată a poetului. Evident, instituţiile cultu­rale îl sărbătoresc, fiecare cum se pricepe. Majoritatea festivităţilor comemorative au un iz convenţional şi conformist, pentru că însăşi data acestei comemorări (15 iunie) a devenit canonică. Printre evenimentele de acest fel legate de data morţii, una este în mod spectaculos insolită, atât în ceea ce priveşte ineditul detaliilor, cât şi prin noua perspectivă pe care o conferă personalităţii lui Mihai Eminescu. Este vorba de expoziţia „Novele eminesciene”, de la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, al cărei custode este Dan Toma Dulciu.

Pe site-ul unei case de licitaţii din Copenhaga, BRUUN RASMUSSEN, a­pa­re, expusă spre vânzare, o lucrare celebră a lui Oscar Han, intitulată „Arcaşul”. Aceeaşi lucrare se află însă şi în Muzeul Zambaccian, statuia fiind dăruită de autor reputatului colecţionar, cu care era prieten. UPDATE: În urma apariţiei articolului în SFin, casa BRUUN RASMUSSEN a retras lucrarea de la vânzare.

Una din piesel importante ale colecţiei de artă a Muzeului Zambaccian, sculptura în bronz «Arcaşul» lui Oscar Han are o replică identică în Suedia, se află însă acum expusă la o licitaţie în Danemarca. Licitaţia urmează să aibă loc luni 7 iunie.

Pare un scenariu diabolic, dar nu este aşa: într-o perioadă în care criza financiară a ajuns la apogeu, numărul spectacolelor-mamut a atins, de asemenea, nivelul maxim. Dacă ar fi fost organizate de o singură instituţie sau agenţie, ai fi putut crede că e un aranjament politic, menit să adoarmă conştiinţa colectivă şi a vigilenţei publice, în aceste vremuri greu de suportat. În realitate, ele sunt iniţiative private individuale, inflaţia de spectacole fiind rezultatul lipsei de viziune a organizatorilor, care au antamat concertele încă de anul trecut.

Alexandru Tomescu avea 31 de ani în 2007, când a câştigat prin concurs vioara Stradivarius Elder-Voicu. Acum are 34  de ani şi experienţa intensă a trei turnee naţionale, timp în care s-a împrietenit pe deplin cu faimoasa vioară. Ultimele două turnee Stradivarius (cel de anul trecut şi cel încheiat zilele acestea) au avut ceva cu totul şi cu totul special. Nu atât prin faptul că au avut un caracter umanitar, cât prin destinaţia fondurilor colectate.

Concursul Gala Teatrului Tânăr, organizat de Fundaţia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, nu este un eveniment singular în activitatea acestei instituţii. El se înscrie într-o recentă tradiţie de promovare a valorilor contemporane şi tinere, în contextul în care instituţiile statului le-au abandonat. Proiectele derulate sunt numeroase şi „targetate”: umani­tare, sociale, educaţionale, pentru tineret, pentru ONG-uri, pentru obţinerea de fonduri europene şi, poate cel mai vizionar dintre toate, Clubul de Excelenţă Dan Voiculescu.

A găsit un post cu 2.700 de angajaţi şi cu un deficit de două milioane de euro. A redus personalul cu 11%, a mărit timpul de emisie cu 30% şi a ieşit în fiecare an pe profit

Mark Twain International School este prima scoala din sistemul romanesc de invatamant care da posibilitatea elevilor sa poata sustine Bacalaureatul International®. Diploma de Bacalaureat International® este bilingva, fiind recunoscuta pe plan international. Bacalaureatul International® se sustine in limba engleza, lucru ce le da  elevilor posibilitatea de a se putea integra in cadrul unor prestigioase universitati din strainatate, dar si din Romania.

Ultimele licitaţii ale lunii aprilie s-au desfăşurat aproape normal, fără surprize ieşite din comun. S-au înregistrat, totuşi, rezultate ceva mai slabe la Alis şi Goldart. Artmark a confirmat performanţa de la licitaţia din 25 martie (77,4% indice de performanţă).

Cazul recent al „depozitului” angro de falsuri de la Chiajna (300 de tablouri ce urmau să fie livrate pe piaţă cu semnături „de portofoliu”) a readus în discuţie problema falsului şi a uzului de fals în arta plastică românească. Am abordat acest subiect şi cu alte prilejuri. Nici astăzi nu s-a făcut, la nivelul vreunei instituţii de control, o statistică oficială a falsurilor. Nici măcar la lucrările de patrimoniu. Cel puţin acesta este răspunsul pe care l-am primit din partea poliţiei.

Au urcat pe scenă mai emoţionaţi ca niciodată. Au impresionat juriul, dar şi publicul care a asistat cu nesaţ la spectacolul tinereţii lor. 18 trupe de tineri actori s-au luptat pentru marele premiu al Galei Teatrului Tânăr - 100.000 de dolari. Săptămâna trecută, miercuri şi joi, Sala mică a Teatrului Not­tara a fost neîncă­pă­toa­re pentru iubitorii de teatru veniţi să susţină viitorii artişti ai României, în concursul Gala Tea­tru­lui Tânăr.