Agricultorii care exploatează terenuri mai mari de 20 de hectare au fost luaţi la ochi de Fisc, statul intenţionând să-i oblige pe aceştia să plătească TVA. Motivul invocat este acela că ţăranii desfăşoară o activitate cu scop comercial, iar cifrele de afaceri rulate din vânzarea recoltelor depăşesc anual 35.000 de euro. Primii vizaţi de această măsură sunt cei care lucrează pământul ca persoane fizice şi cei care s-au asociat în forme simple, fără personalitate juridică. Mai multe direcţii financiare judeţene au cerut să le fie puse la dispoziţie informaţiile referitoare la solicitanţii de subvenţii. În acest mod angajaţii ANAF văd exact care este întinderea suprafeţelor agricole deţinute de fiecare ţăran în parte. Taxa nu se va percepe începând cu anul 2011, ci trebuie achitată retroactiv pe ultimii 5 ani.

Săptămâna trecută a debutat oficial campania electorală pentru 2012. În timp ce premierul Emil Boc a promis bugetarilor recuperarea tăierilor salariale, Uniunea Social Liberală (USL) şi-a lansat o schiţă de program economic. Se pare însă că ambele tabere au învăţat ceva din actuala criză şi se tem de gardianul de ultimă instanţă al economiei, Fondul Monetar Internaţional (FMI), pentru că faţă de anii trecuţi, promisiunile electorale sunt mult mai realiste. Cu toate acestea, USL vrea, în cazul în care ajunge la putere, să revizuiască acordul cu FMI în 2013.

Singura veste bună primită de români în acest an şi care ar fi urmat să producă efecte în 2011, reducerea contribuţiilor sociale, a rămas la stadiul de proiect. Pentru a nu-şi pune în aplicare promisiunea, guvernanţii au găsit un motiv lesne de anticipat: evaziunea ridicată. Cât timp românii refuză să plătească CAS, statul nu poate reduce nivelul acestora. Din păcate, românii refuză plata acestora tocmai pentru că nu-şi permit să le plătească din cauza nivelului prea ridicat. Iar cei mai mari rău-platnici sunt tocmai companiile de stat pe care preşedintele refuză să le privatizeze.

Guvernul României are un nou motiv de impunere a unei măsuri de control a preţurilor la carburanţi: prăbuşirea bruscă a cotaţiilor internaţionale. După logica întortocheată a guvernanţilor, probabil că acum, în locul analizei impunerii unui preţ maximal, Consiliul Concurenţei va primi o nouă temă, analiza unui preţ minimal, care să evite scăderea încasărilor la buget, în condiţiile în care bugetul de stat este principalul beneficiar al evoluţiei preţurilor la benzină şi motorină. Întrebat, din păcate nu de premier, ci de jurnalişti, guvernatorul Mugur Isărescu s-a declarat împotriva unei eventuale măsuri de îngheţare a preţurilor.

În speranţa de a aduna fonduri suplimentare la bugetul de stat, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice sunt intr-o continuă căutare de surse alternative de venituri bugetare. Încă de anul trecut, atenţia fiscului nu se mai îndreaptă numai asupra companiilor, ci şi asupra persoanelor fizice. De altfel în anul 2010, am asistat cu toţii la încercările repetate ale autorităţilor fiscale de a găsi o modalitate în plus de a impozita munca, în special pe aceea desfăşurată în mod independent. Acest demers a condus chiar la o situaţie fără precedent, luna septembrie a aceluiaşi an fiind practic considerată ca două perioade fiscale distincte.

Faptul că 2011 este un an pre-electoral modifică, la ni­vel retoric cel puţin, politica bugetar-fiscală a Guver­nului. Austeritatea lasă uşor locul creşterii economice în dis­cursul guvernanţilor. Pentru atingerea noului deziderat, Exe­cutivul se arată dispus să sca­dă contribuţiile sociale, lucru care în toamna anului trecut, când se vorbea de extinderea bazei de impozitare şi de naţionalizarea pilonului de pensii private obligatorii, părea de neconceput.

Reducerile cheltuielilor sociale şi cu salariile de anul trecut şi-au făcut din plin efectul în prima raportare a exerciţiului bugetar al Guvernului pe acest an. Majorarea TVA, în schimb, a fost compensată parţial de creşterea cu 33% a cheltuielilor cu dobânzile. Iar sectorul bancar, deşi s-a aflat pe pierdere anul trecut, contribuie cu sume la impozitul pe profit, sume de care însă statul se va lipsi în următorii şapte ani, când băncile îşi vor putea recupera pierderile din profiturile impozabile aferente.

Pentru prima dată de la reînfiinţarea ei, Garda Financiară şi-a făcut cunoscută activitatea pe ultimul an în faţa presei. Transparenţa de care încearcă să ne convingă că dau dovadă comisarii Gărzii se referă însă exclusiv la sancţiunile aplicate, nu şi la „marii peşti” căzuţi în plasa controlului, cu atât mai mult cu cât domeniile vizate de gardă sunt tocmai acelea în care se învârt miliarde de euro „la negru”.

Cozile sunt până în prezent singurul rezultat al noilor măsuri revoluţionare de administrare fiscală. Softurile au marele avantaj că sunt rapide, au sisteme de verificare a corectitudinii completării declaraţiilor şi, în plus, elimină arbitrariul funcţionarilor. Dar au, aşa cum s-a demonstrat în ultima perioadă, un mare dezavantaj: birocraţii trebuie să ştie să colaboreze cu softul. Iar pentru unii dintre ei, începând cu fostul ministru al finanţelor Sebastian Vlădescu, calculatorul este doar un obiect bun de găzduit milieuri.

Guvernul României nu mai este un elev medio­cru, a observat şeful de­le­gaţiei FMI la Bucureşti, Jeffrey Franks. Ce nu ştie oficialul FMI este că evoluţia remarcabilă a e­levului român nu e una întâm­plă­toare, ci are la bază ore lungi de studiu. Palatul Victoria s-a transformat în ultimul timp într-o adevărată sală de lectură.

Eliminarea birocraţiei şi a parafiscalităţii a fost una dintre cele mai clamate obiective ale politicii Guvernului. Ele nu lipsesc nici din proiectul de buget pe 2011. În realitate însă, Executivul nu a făcut altceva decât să comaseze şi să centralizeze aceste taxe, avize, licenţe pentru a avea control asupra resurselor din acestea. Dovadă: veniturile nefiscale au pus decisiv umărul la păstrarea, până în luna octombrie cel puţin, a deficitului bugetar în ţinta agreată cu FMI.

Guvernul doreşte să-şi majoreze veniturile fiscale cu 18% pe spinarea contribuabililor şi a bugetelor locale. Principalele surse de venituri suplimentare sunt TVA şi accizele, adăugându-se în plus şi câştigul obţinut din micşorarea sumelor defalcate către autorităţile locale cu 11%. Problema este că noua propu­nere de modificare a Codului Fiscal nu lămureşte sursa acestor venituri estimate optimist la TVA şi accize. Guvernul a bugetat în 2011 ve­nituri suplimentare de 7,2 miliarde de lei din cea mai importantă taxă din punctul de vedere al încasărilor (TVA), echi­va­lând cu o creştere de 18% faţă de 2010. Faptul pare ciudat, cu atât mai mult cu cât de la 1 ianuarie ar fi trebuit să ex­pire măsurile prin care TVA era nedeductibil atât la consumul de combus­tibili, cât şi la achiziţionarea de ma­şini.

Analiştii consultaţi de SFin cred că recenta decizie a Federal Reserve nu va duce la o majorare a fluxurilor externe de capital în România, întrucât există economii emergente mult mai atractive decât cea românească.

Se spune, şi pe bună dreptate, că aurul, alături de argint, reprezintă cea mai bună protecţie împotriva politicilor inflaţioniste ale statelor. Poate în alte state, că în România nici măcar metalul preţios nu scapă de mâna lungă a agenţilor statului. După imobile sau venituri anuale mai mari de 35.000 de euro, reprezentanţii statului percep TVA (de 24% evident) şi pe aurul de investiţii, în dispreţ faţă de Codul Fiscal şi legislaţia comunitară. Săptămâna trecută, Adrian Coman îşi freca mâinile de fericire, ştiind că urmează să intre în posesia a 3 monede de aur US Gold Buffalo, de 24 de karate. Cum în România socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg, la ridicarea coletului din Vama Otopeni a avut o surpriză neplăcută.

Nu există persoană în România care să nu fie preocupată sau să nu sufere de pe urma noii metode adoptate de Guvern pentru atingerea deficitului bugetar: acumularea de arierate. Cu excepţia guvernanţilor probabil! Patronatele, investitorii străini, sindicatele şi chiar şi FMI solicită Executivului să înceteze joaca de-a alba-neagra cu neplata datoriilor către sectorul privat, care are drept rezultat blocarea activităţii economice şi, în din ce în ce mai multe cazuri, intrarea în insolvenţă a unor companii pentru simplul fapt că statul le-a furat lichidităţile.

Statul este cel mai prost administrator. Aceasta este una dintre evidenţele care foarte greu pot fi contestate. Pornind de la această constatare, antreprenorii privaţi, şeful Fiscului, dar şi politicienii, în special cei autodeclaraţi „de dreapta”, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, au propus privatizarea colectării taxelor şi impozitelor. Ei susţin că astfel s-ar eficientiza colectarea de venituri la buget şi s-ar elimina corupţia. Problema este însă că, nefiind specifică unei pieţe libere, nebazându-se pe persuasiune şi cooperare voluntară, această activitate nu poate fi externalizată fără să sufere cineva. Întrucât colectarea impozitelor nu este un proces de tip „win-win”, ca restul activităţilor economice, ci unul de tip „win-loose”, iar în cazul în care ea ar fi eficientizată pierzătorul ar fi contribuabilul.

Nicio măsură a actualului Parlament nu a fost dezbătută, din diferite motive, atât de mult ca reducerea TVA la alimentele de bază la 5%. În pofida unei vieţi extrem de scurte, ea a fost desfiinţată, pornind de la modul în care a fost adoptată („o eroare tehnică”) până la discreditarea efectelor pe care le va avea („nu va duce la micşorarea preţurilor”). În plus, n-a existat specialist, profan sau politician care să nu-şi exprime opinia pe această temă. După acest tur de forţă, rămâne de văzut doar sub ce formă va fi această lege eludată.

Toamna se numără, în cazul României, programele anti-cri­ză. Cele mai importante elemente, dat fiind nivelul ex­trem de ridicat al deficitului bugetar, nu sunt programele de in­vestiţii, subvenţiile şi de­ducti­bilităţile, ci fiscalitatea. Cu atât mai mult cu cât, ca şi în ca­zul politicilor monetare, şi în cel al politicilor fiscale, me­diul de afaceri reacţio­nea­ză cu anticipaţie la modifi­că­ri­le de taxe şi impozite. Iar cum Codul Fiscal din România s-a modificat de 60 de ori în ul­timii ani, şi mediul de afa­ce­ri a reacţionat şi reacţio­nea­­ză pe măsură: adică imprevizibil.

Birocraţie suplimentară şi dureri de cap plătitorilor şi beneficiarilor de venituri profesionale. Acestea sunt principalele efecte ale Ordonanţei de Urgenţă 58/2010 de modificare a Codului Fiscal şi ale normelor metodologice, care pretind că o explicitează şi care, în realitate, o contrazic. Însă nu doar conţinutul, ci şi procedura de adoptare a celor două acte normative este ilegală. Deşi susţine că se bate cu economia ilegală, primul campion la ilegalităţi este Guvernul României. Ast­fel, pe 28 iunie, în Monitorul Oficial a fost publicată OUG 58/2010, alături de o altă OUG de modificare a Co-dului Fiscal, cea privind combaterea evaziunii fiscale, adoptată în aceeaşi şedinţă de guvern.