Intenţia de achiziţie sau construire a unei case în următoarele 12 luni a scăzut la cel mai redus nivel din ultimii şapte ani, în luna iunie, conform raportului Băncii Na­ţionale a României (BNR) asupra stabilităţii financiare. Cererea de noi active imobiliare va rămâ­ne probabil la niveluri modeste şi în acest an, iar cererea de construcţii comerciale şi bi­rouri ar pu­tea fi cea mai afectată, se mai ara­tă în raport. În plus, oferta de finanţare pentru noi construcţii este redusă şi se realizează la costuri destul de ri­dicate. „Băncile percep firmele din con­strucţii şi tranzacţii imobi­liare ca fiind cele mai riscante din econo­mie, iar această percepţie se păstrea­ză de zece tri­mestre consecutive (T1/2008-T2/2010)”, indi­că BNR.

Numărul cazurilor de insolvenţă la cererea firmelor datornice este deja de peste zece ori mai mare în prima jumătate a acestui an faţă de întreg anul trecut. Companiile imobiliare se încadrează şi ele în acest trend, cerând propria insolvenţă. Problema este că acest proces e, de multe ori, doar o metodă prin care se încearcă amânarea lichidării activelor.

Investitorii din Israel sunt prin­tre cei mai activi cumpărători străini de terenuri de pe piaţa locală. Dacă aceste investiţii au fost făcute cu intenţii speculative sau în vederea ridicării unor complexuri rezidenţiale, în prezent ele se reflec­tă negativ în contabilitatea respectivilor investitori. La asta se adau­gă presiunea băncilor care de curând au somat mai mulţi dezvoltatori is-ra­elieni să ramburseze creditele luate în anii din urmă. Printre dezvoltatorii din Israel care au cum­părat terenuri la noi este şi Shaul Elo­vitch.

Termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii Euro Habitat este 30 august, conform hotărârii administratorului judiciar. Chiar dacă nu se ştie când se vor vedea cu apartamentele pentru care au plătit sau cu bani în schimb, păgubiţii Planorama nu trebuie să uite să se înscrie la în rândul creditorilor până la sfârşitul lunii. Asta pentru că depăşirea acestui termen ar putea conduce la decăderea din drepturile de creditor faţă de dezvoltatorul aflat în insolvenţă.

Euroministorage, spaţiul de depozitare de peTheodor Pallady, a intrat în insolvenţă ca urmare a neplăţii datoriilor către firma care a ridicat construcţia. Idee de succes în Vest, minidepozitele încep prost în România. Euroministorage,  primul depozit local destinat păstrării lucrurilor care nu mai au loc în debara sau în balcon precum şi pentru depozitarea mărfurilor micilor firme, a intrat în insolvenţă. Asta după ce abia toamna trecută a fost inaugurat.  

Clienţii mall-urilor încep să fie mai selectivi. Brandurile de calitate sunt tot mai greu de găsit în centre de cartier, pe care le părăsesc din lipsă de cumpărători. Astfel că Liberty Center sau City Mall ajung să atragă vizitatorii mai degrabă prin cinematografe sau mărci ieftine decât prin produse de lux.

Incapacitatea cumpărătorilor de a achizi­ţiona un apartament, chiar şi la preţuri re­duse, îi face pe unii vânzători să ia tot mai des în calcul varianta schimbului. Portalul specializat MagazinulDeCase.ro anunţă faptul că există mai mulţi proprietari care au solicitat înscrierea în secţiunea de schimburi imobi­liare. Motivele invocate pentru această opţiune diferă de la un caz la altul. Astfel, există pro­prie­­tari care pun ochii pe un imobil de un a­nume tip, într-o zonă clar stabilită, care speră ca, printr-un schimb, să se extindă într-un a­par­tament mai mare sau, dimpotrivă, care vor să ră­mână cu nişte bani în urma tranzacţiei. „Un proprietar care deţine o casă cu şase ca­me­re în Piaţa Unirii ne-a anunţat că doreşte să o schim­be pentru un penthouse şi să primească dife­ren­ţa în bani”, indică portalul citat. Această opţiune are avantaje şi dezavan­taje. Principalul dezavantaj este acela că nu oferă foarte multe posibilităţi de achiziţie, în mai multe zone. Avantajul principal este însă că la un schimb poate participa cineva care nu are o sumă mare cash, ci doar proprietatea. În plus, în cazul unui schimb se diminuează ne­mulţumirile vânzătorilor faţă de preţurile mai mici decât în urmă cu doi ani, pentru că lo­cuinţa nouă e achiziţionată tot la un preţ mai mic. Printre factorii care încurajează schim­­bul se numără şi schimbările de pe pia­ţa muncii, intrarea în şomaj şi deci reducerea capacităţii financiare.

Intermedierea imobiliară a fost în anii trecuţi, alături de activităţi precum curieratul sau distribuţia, una dintre cele mai mobile meserii. Un agent imobiliar făcea cu maşina, în perioada „de glorie”, până la 5-6 vizionări pe zi. De când au scăzut tranzacţiile şi multe agenţii au dat faliment, maşinile acestora fac neîncăpătoare parcurile de autoturisme rulate. Pe o piaţă normală, reduce­rea drastică a numărului de firme dintr-un domeniu nu ar trebui să bucure pe ni­meni. Asta deoarece, cu cât există mai multe firme, cu atât calitatea ser­viciilor e mai bună, ca rezultat fi­resc al concurenţei. Nu aceeaşi si­tua­ţie este însă în cazul agenţiilor imobiliare.

Preţurile solicitate de proprietarii lo­cu­inţelor din principalele şase oraşe din România s-au redus în medie cu 1% în iulie, faţă de iunie, cea mai mare depreciere, de 3,2%, fiind înregistrată în Braşov, potrivit datelor imobiliare.ro. Portalul publică lunar un indice imobiliar care măsoară evoluţia pre­ţurilor locuinţelor din cele mai importan­te şase oraşe din ţară, inclusiv Bucureşti, pe ba­za anunţurilor listate de proprietari pe site-ul imobiliare.ro. Analiza pe oraşe arată că în luna iulie in­di­cele imobiliare.ro indică o valoare medie de 1.245 euro/mp pentru apartamentele noi şi vechi din Bucureşti, în scădere cu 2,4%, faţă de iunie. În comparaţie cu aceeaşi lună a anu­lui trecut, preţurile solicitate în prezent de proprietari şi dezvoltatori sunt cu 6% mai mici.

Apropierea de vadul de clienţi este esenţială pentru retaileri, iar insuficienţa mijloacelor de transport spre periferia Capitalei îşi spune tot mai apăsat cuvântul. Una dintre cele mai afectate zone este nordul Bucureştiului care, după ce a atras multe companii de servicii şi distribuţie, începe să bată în retragere, ca urmare a infrastructurii de transport precare. În plus, faptul că multe birouri ale marilor companii au ales să se relocheze din nord mai spre centru a redus şi clienţii centrelor comerciale din zonă. Dacă în urmă cu doi ani era greu să deschizi un magazin mai în centru, acum lipsa chiriaşilor din mall-urile centrale pune presiune pe chirii, în sensul scăderii acestora.

Proprietarii din blocurile comuniste nu au decât în foarte puţine cazuri titlu de proprietate pe terenul de sub bloc. Asta în ciuda faptului că legea permite acest lucru fără foarte mari cheltuieli. Încrederea tot mai scăzută în aparatul de stat şi zvonurile despre cutremure şi inundaţii îi fac însă pe tot mai mulţi proprietari să ia în considerare acest subiect.

Mulţi vânzători de terenuri au ajuns să ceară luna trecută chiar jumătate din cât cereau la începutul anului pe un teren intravilan. Aceştia sunt în principal ofertanţii care au probleme financiare, probleme care se accentuează pe măsură ce nu-şi găsesc cumpărători. Situaţia e confirmată de faptul că există multe terenuri cu aceleaşi calităţi precum poziţionare, deschidere, dotare cu utilităţi sau suprafaţă, dar pentru care banii ceruţi diferă mult de la proprietar la proprietar. O să ilustrăm aceste oferte cu un top oferit de portalul specializat imobiliare.ro, portal care a adunat ofertele de terenuri scoase la vânzare în zonele limitrofe marilor oraşe, terenuri destinate construcţiei de imobile.

Activitatea de administrare imobile este printre puţinele afaceri corelate sectorului real estate din care încă se câştigă substanţial. Succesul acestui business ţine de un marketing concentrat pe atragerea cât mai multor asociaţii de proprie­tari. Este însă o activitate care are parte foarte frecvent de reclamaţii vizând efectuarea de lucrări fără licitaţii şi profituri obţinute ilicit. Pentru mulţi proprietari de apartamente, imaginea ad­mi­nistratorului de bloc este încă aceea a unei persoane fără prea multă carte şi cu mult timp liber la dispoziţie. În ultimii ani însă, această situaţie a început să se schim­be, pe de-o parte prin obligativitatea atestărilor pentru administratori, iar pe de altă parte prin apa­riţia firme­lor specializate.

Faptul că şi într-o perioadă de criză retailul are consumatori a făcut ca acest sector să fie cel mai atractiv pentru investitori în prima jumătate (S1) a anului curent. Tranzacţiile cele mai multe au fost însă în afara Capitalei. Astfel, conform unui raport al CB Richard Ellis Eurisko, valoarea tranzacţiilor imobiliare din primul semestru a fost de 226,6 milioane de euro, peste nivelul din întreg anul 2009, majoritatea activelor tranzacţionate fiind spaţii de retail.

Fără a lua în seamă amendamentele şi propunerile asociaţiilor de proprietari şi ale Guvernului, Parlamentul a adoptat o lege prin care îi pune pe proprietarii care achită la timp sumele datorate să plătească pentru restanţieri penalităţile. Asta pentru că, dacă asociaţia de proprietari poate amâna restanţierii, furnizorii de utilităţi nu iartă, iar banii trebuie plătiţi de cineva. Adică de bun-platnici.

Cei interesaţi de apartamente noi încep să aibă o alternativă la locuinţele scumpe ale dezvoltatorilor de ansambluri rezidenţiale mari. E vorba de blocurile construite în 2009 şi 2010, al căror număr e în creştere. Aceşti noi dezvoltatori sunt, de fapt, singurii care mai vând în această perioadă. Explicaţia e simplă: au preţuri mai mici.

Grupurile austriece Real 4 You şi Oasis vor dezvolta, în par­teneriat, trei galerii comerciale de mici dimensiuni în Boto­şani, Giurgiu şi Râmnicu-Vâlcea, sub brandul Family Center, care vor fi finalizate în toamna acestui an. Toate cele trei amplasamente Family Center vor fi construite lângă magazinele Kaufland. Închirierea spaţii­lor în galeriile comerciale va fi asigurată de compania austriacă Kram­mer&Wagner. „În ciuda momentului dificil, chiriaşii internaţionali continuă să joace cartea expansiunii, acordând însă şi mai multă atenţie în selec­ta­rea locaţiei şi a dezvoltatorului. Noi ne aflăm în 2010 în poziţia privile­gia­tă de a inaugura noi locaţii”, a de­clarat Theresia Wilfinger, managing director Krammer & Wagner Project Development.

Dezvoltatorii de apartamente mari au primit o nouă lovitură odată cu majorarea TVA. Ei au mari dificultăţi în a vinde aceste locuinţe, le închiriază cu greu, iar transformarea lor e posibilă în puţine cazuri. Doar o încadrare a acestora în TVA de 5%, conform unui proiect de lege, ar putea aduce o posibilă resuscitare a vânzărilor. Nevoia românilor de apartamente cu suprafeţe ge­neroase a fost speculată exagerat de developeri în anii trecuţi. Dacă acest lucru poate fi înţeles pentru segmentul îngust al clasei de lux, când vine vorba de ca­tegoriile mediu şi mediu-plus de cum­părători, construcţia unor locu­in­ţe foarte mari e greu de înţeles.

Chiar dacă stocul de spaţii in­dustriale s-a păstrat, în prima parte a anului, la ace­laşi nivel cu cel de la finele anului trecut, tranzacţiile s-au înmulţit. Astfel, sto­cul total de spaţii de pe sectorul industrial a rămas la 920.000 de metri pă­traţi. „Volumul tranzac­ţiilor aproape că s-a dublat faţă de pri­ma jumătate a anului trecut, situându-se la aproximativ 50.000 mp”, infor­mează un stu­diu The Advisers şi Knight Frank. Tranzac­ţii­le s-au produs în mare mă­sură ca urmare a re­locărilor, încurajate de stimulentele oferite de proprietari, dar şi de a­dap­tarea la noile nevoi, care se re­flec­tă şi în dimensiunile şi for­mele spaţiului ocupat.