Fotbal Club U Craiova SA, va intra în reorganizare judiciară, a anunţat Casa de Insolvență Transilvania (CITR), care a fost numită la sfârşitul lunii iulie administrator judiciar al clubului. Fotbal Club U Craiova SA colaborează cu CITR pentru finalizarea analizei activității societății din ultimii ani, efectuarea evaluării patrimoniului, respectiv la întocmirea planului de reorganizare.

Sumele câştigate de participantele în Liga Campionilor sunt atât de ridicate, cel puţin pentru România, încât numai la citirea lor probabil că pe oficialii şi pe jucătorii Oţelului Galaţi îi ia ameţeala. CFR Cluj a câştigat anul trecut, în pofida rezultatelor modeste, nu mai puţin de 18,4 mili­oane de euro. Interesant este că vicecampioana Europei, Manchester United, a câştigat cu două milioane de euro mai mult decât campioana, Barcelona. Câştigul cel mai redus l-a înregistrat MSK Zilina, cu numai 7,4 milioane de euro, de două ori şi jumătate mai puţin decât CFR Cluj.

Nu există niciun fel de îndoială că finala Championship de sâmbătă de pe Wembley a fost disputată de cele mai bune echipe ale momentului din fotbalul internaţional. Totodată, ea a fost şi confruntarea celor mai performante conduceri financiare ale unor cluburi de fotbal. Deşi cele două finaliste, Barcelona şi Manchester United, sunt depăşite în clasamentul Deloitte de Real Madrid, nu trebuie uitat că clubul madrilen a fost „ajutat” de mai multe ori de autorităţile spaniole pentru a depăşi mici probleme financiare.

Săptămâna trecută s-a scris probabil ultima pagină a „războiului rece”, după ce mogulul american Stan Kroenke a câştigat bătălia cu sovieticul Alisher Usmanov pentru achiziţionarea ultimului club din Big Four-ul britanic neamanetat încă. Astfel, Manchester United, Liverpool şi Arsenal au trecut de partea americanilor, Chelsea rămânând singurul club ce ascultă ordinele, uneori bizare, ale ruşilor. Roman Abramovici a avut o săptămână de coşmar. Du­pă ce a pierdut pe teren bătălia cu Manchester Uni­ted, în mare parte şi din propria vi­nă de a cere titularizarea lui Fer­nando Torres (pentru care a plătit în iarnă 50 de milioane de lire), a ră­mas şi singur în faţa invaziei americanilor.

Supărat probabil pentru că a părăsit topul celor mai bogaţi oameni din Rusia, patronul lui Chelsea, Roman Abramovici, a decis să dea o lovitură de imagine şi să investească peste 70 de milioane de euro în numai doi jucători în ultima zi a perioadei de transferuri din această iarnă. Şi asta după ce, în cursul aceleiaşi zile, Chelsea anunţase pentru anul fiscal 2010 pierderi de 75 de milioane de lire sterline.

Transferul lui Cristian Bud, jucător care de altfel n-a încăput pe lista UEFA a lui CFR Cluj, pentru un mili­on de euro în 2009, a fost ultimul mare transfer între două echipe din prima divizie, dată fiind actuala criză. Campioana din 2009 şi vicecampioana de anul trecut, Unirea Urziceni, se destramă. Mai la Est, în Ucraina şi Rusia, criza pare că a dat aripi fotbalului. Transferurile de 10 milioane de euro sunt la ordinea zilei, iar companiile de stat care patronează echipele promit să-l transfere pe Messi în următorii ani.

Conducătorii Federaţiei Române de Fotbal (FRF) şi ai cluburilor din Liga I au cerut Guvernului modificarea Legii educaţiei fizice şi sportului, astfel încât patronii să îi poată plăti pe fotbalişti ca prestatori de servicii, înregistraţi ca persoane fizice autorizate (PFA). În acest fel, cluburile ar scăpa de orice obligaţie fiscală pentru banii cu care îşi plătesc jucătorii. În schimb, aceştia din urmă vor trebui să plătească pentru sumele încasate impozitul pe venit de 16%, precum şi contribuţiile de asigurări sociale pentru pensii, şomaj şi sănătate.

Bugetele de transferuri ale marilor cluburi europene par a fi secat, în pofida faptului că tocmai a avut loc Campionatul Mondial. După o astfel de competiţie, de obicei se realizau mutări pe sume exorbitante. În acest an, potrivit cotidianului sportiv spaniol „Marca”, până pe 5 august se realizaseră, în principalele patru competiţii europene (Spania, Anglia, Franţa şi Italia), tranzacţii de numai 260 de milioane de euro, o sumă de aproape trei ori mai mică faţă de cea cheltuită până la aceeaşi dată a anului trecut - 700 de milioane de euro.

Preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, vrea să creeze o concurenţă acerbă, în prezent inexistentă, pe piaţa drepturilor de televizare, care să-i permită vânzarea viitorului pachet pentru perioada 2011-2014 cu 120 de milioane de euro în plină criză. Un preţ mai mare cu 15% faţă de cel obţinut de la RCS&RDS şi Antena 1. El oferă exemplele altor campionate. Numai că în Italia, de exemplu, concurenţa este una acerbă, iar piaţa transmisiunilor este extrem de dezvoltată, nu ca în România, unde se preiau meciuri de pe site-uri pirat, nu în sistemul pay-per-view, ci peer-to-peer.

Oficialităţile sud-africane au cata­logat organizarea Campionatului Mondial de Fotbal drept un succes economic, exprimat în locuri de muncă temporare în construcţii şi într-un număr mai mare de poliţişti angajaţi. Totuşi, pentru ca stadioanele să nu aibă soarta coloşilor industriali din Europa de Est este nevoie de ajutorul rudei mai sărace la nivel mondial a fotbalului, rugby-ul, sport cu o audienţă mult mai mare în Africa de Sud.

Organizarea unui Campionat Mondial nu este un lucru oportun pe timp de criză. Cu atât mai mult cu cât majoritatea veniturilor provenite din vânzarea drepturilor media, cele de sponsorizare şi din vânzarea biletelor vor intra nu în buzunarele sud-africanilor, ci în ale Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA). Pe lângă legile economiei clasice, în ultimul timp o ana­liză statistică a dezvăluit o nouă lege de fier a activităţii economice: organizatorii de evenimente sportive supraestimează întotdeauna beneficiile economice ale u­nui astfel de eveniment şi îi subestimează costurile. Cu toate acestea, statele se înghesuie în continuare să organizeze astfel de evenimente.

Veniturile din drepturile de televizare au devenit decisive în ceea ce priveşte departajarea cluburilor de fotbal în funcţie de venituri. Dacă la capitolul încasări din ziua meciurilor şi din activităţi co­merciale, la principalele clu­buri şi ligi din Europa situaţia este oarecum echilibrată, mo­dalităţile diferite de ne­go­ciere a drepturilor de televi­za­re, colective sau individua­le, avantajează cele două principale cluburi spaniole: Barcelona şi Real Madrid.

Criza financiară aduce cu sine nu numai surprize neplăcute, ci şi satisfacţii. Deşi se confruntă cu probleme financiare, dovadă planul de restructurare de anul trecut, Oltchim are şanse în acest an să devină lider de piaţă în UE. Liderul pieţei de handbal feminin, şi nu al celei petrochimice, e adevărat!

Există câteva idei preconcepute în lumea sportivă, şi nu numai. Una dintre ele este că fotbalul este cel mai iubit sport de pe planetă, iar cea de-a doua că Premier League este cea mai bogată ligă din lume. Numai că aceste afirmaţii se bazează mai mult pe impresii şi sondaje (date cantitative), şi nu pe studii calitative. În realitate, cel puţin din punctul de vedere al salariilor jucătorilor, numai două echipe din Perfidul Albion apar în top 30: Chelsea, pe locul 4, şi Manchester United pe 14.

Formaţiile spaniole conduc clasamentul financiar al cluburilor, Barcelona reuşind, după victoria din finala Champions League din mai, să o depăşească pe Manchester United şi pe teren financiar. Real Madrid continuă să ocupe primul loc, înregistrând în anul competiţional 2008-2009 venituri de peste 400 de milioane de euro, potrivit Deloitte

Condiţiile din ce în ce mai dificile de creditare au determinat cluburile de fotbal să găsească soluţii alternative pentru a-şi întări loturile în această iarnă. Soluţia favorită: împrumuturile de jucători, dublate de transferarea gratuită a altora care şi-au încheiat contractele cu fostele echipe pe cale amiabilă. România n-a făcut excepţie, jucătorii transferaţi pe sume de bani putând fi număraţi pe degetele unei mâini.

Cluburile de fotbal sunt chema­te în instanţă de admi­nis­traţiile financiare, di­rec­ţiile fiscale ale primă­ri­ilor şi creditorii care au de recuperat sume ce variază de la câteva zeci de mii la mi­lioane de euro. Pe lista cluburilor a­flate la un pas de insolvenţă se află e­chipe importante din Liga I. Din cauză că finan­ţatorii sunt tot mai strânşi la pungă, coşmarul echipelor de fotbal continuă.

În cazul în care criza economică nu-şi face simţită prezenţa pe o piaţă, în acest caz pe piaţa transferurilor în Europa, au grijă guvernele să dea lovitura de start a recesiunii prin măsurile anti-criză adoptate. În România, absorbţia de către Finanţe a lichidităţilor din economie s-a transferat fidel pe gazonul Ligii lui Mitică: dacă în sezonul 2008-2009 (şi în perioada de vară, şi în cea de iarnă) cluburile româneşti cumpărau jucători în valoare de 61,5 milioane de euro şi vindeau de 50 de milioane, în această vară suma totală plătită pe transferuri a fost de 8 milioane, vânzările ridicându-se în schimb la 13 milioane. Cu alte cuvinte, în lipsă de cash, patronii români au decis să lichid(iz)eze activele cele mai de preţ pe care le deţineau: propriii jucători!

La jumătatea anului 2009, şapte din cele 18 cluburi de fotbal din Liga I figurează pe lista datornicilor la buget, cu restanţe de peste trei milioane de euro. Din declaraţiile directorului Direcţiei Licenţe şi Afilieri din Federaţia Română de Fotbal (FRF), Viorel Duru, reiese că datoriile au fost acumulate în decursul acestui an, întrucât, pentru a primi licenţa de funcţionare pentru sezonul 2009/2010, cluburile au trebuit să dovedească, cu acte, că nu aveau restanţe la obligaţiile de plată către Fisc, scadente la 31 decembrie 2008