Adică locul unde poţi spune vrute şi nevrute! Texte „ad usum Delphini”, pentru studenţii din Republica Moldova. Stat minimal, vot minimal. Roşia Montană, CNAS şi Coaliţia.

Revoltele din Anglia şi isteria burselor. Pe mine m-ai omorât, dar cu Twitter ce-ai avut? Multă sănătate şi fericire! Al doilea val de austeritate. De această dată, cuvântează talentata doamnă Udrea. O atmosferă încărcată În urmă cu două săptămâni scriam, despre atentatele din Norvegia, că, dincolo de un caz clinic de psihiatrie, ele trebuie să fie un semnal de alarmă pentru că prin mediatizare au devenit un „obiect” social. Gravitatea decurge cu deosebire din faptul că tot mai numeroase semnale indică, peste tot în lume, adâncirea prăpastiei dintre guvernaţi şi guvernanţi. Pur şi simplu, cetăţenilor le scade încrederea în comunitatea reprezentată de Stat. Prin urmare, momentele sau situaţiile de slăbiciune a Statului devin ocazii pentru manifestări antisociale. Din păcate, evenimentele din Marea Britanie de săptămâna trecută aduc o confirmare a acestei tendinţe.

Preşedintele continuă ofensiva politică. Boc taie panglici şi vorbeşte despre viitorul luminos al guvernării pedeliste. Franks dovedeşte că Guvernul are deja un management privat. USL se încurcă în sondaje. Cseke şi-a dat demisia. Deasupra tuturor, maestrul de ceremonii este talentatul domn Lăzăroiu.

Anul viitor se vor împlini douăzeci de ani de la apariţia cărţii lui Francis Fukuyama „Sfârşitul istoriei şi ultimul om”. Puţină lume a citit-o, însă mulţi se raportează (distorsionat, de regulă) la o anumită sugestie pe care o oferă titlul. (Dacă ar fi să se acorde un premiu pentru cele mai inspirate titluri, cartea lui Fukuyama ar fi un candidat serios!) La doi ani de la prăbuşirea blocului comunist, politologul american sugera o redefinire şi o reaşezare ale unui sistem politic mondial scăpat, aparent, de sub zodia confruntării ideologice de tip „care pe care”.

Ştiţi povestea cu broasca şi scorpionul? Scorpionul o roagă pe broască să-l treacă râul, iar broasca refuză, spu­nându-i că se teme că o s-o omoare. După multe insisten­ţe şi jurăminte de bună pur­tare din partea scorpionului, broasca se lasă înduplecată. Când ajung ei la mijlocul apei, scorpionul o înţeapă pe broască şi, la întrebarea re­voltată a acesteia, îi răs­punde: „Îmi pare rău, instinctul a fost mai puternic!”

Dezastru la „bac”! Iată, în fine, un eveniment real! Adică nu o diversiune, nu un „balon de încercare”, nu o şuşă, nu o manevră politică! Mi se pare amuzant, însă, că a fost un şoc pentru toată lumea: pentru elevi şi părinţi, pentru opinia publică şi pentru politicieni, dar şi, atenţie!, pentru Ministerul Educaţiei şi pentru ministrul Funeriu însuşi.

Săptămâna care a trecut a consemnat un eveniment care ar putea deveni cea mai importantă mişcare politică din România postdecembristă, de la înlocuirea lui Petre Roman din funcţia de preşedinte al PD, în anul 2001. Este vorba despre „retragerea” lui Marian Vanghelie din poziţia de preşedinte al organizaţiei PSD Bucureşti. Ca o mică ironie a istoriei, cu doar două zile înainte, purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu, lansa ideea unei dezbateri publice asupra limbajului politicienilor în România de astăzi.

Partizanii necondiţionaţi ai preşedintelui au confecţionat, încă de prin 2005, mai multe mituri răspândite, cu destulă abilitate, recunosc, cu ajutorul presei. Despre minciuna că Traian Băsescu ar fi „singur împotriva tuturor” am mai vorbit. Un alt mit este acela că adversarii sunt „obsedaţi” de persoana preşedintelui, pe care-l „urăsc”, când ar putea, pur şi simplu, să-l ignore. Imaginea care-mi vine în minte este aceea a unui cetăţean atacat de un rottweiler scăpat din lanţ şi fără botniţă, în timp ce proprietarul, calm, spune: „Ignoraţi-l, e atât de blând!”

Grandiosul spectacol de artificii provocat de Traian Băsescu prin aruncarea pe scena publică a temei reorganizării administrative are, în mod evident, un scop eminamente electoral. Departe de a fi „inexplicabilă”, cum au scris unii comentatori, mişcarea preşedintelui conţine cel puţin trei elemente valide de strategie politică: ocuparea (ofensivă) a agendei publice, diferenţierea faţă de adversari şi crearea unui spaţiu larg (şi nou) de manevră în perspectiva anului ce vine.

Senatorul Dan Voiculescu a anuntat, intr-un mesaj postat pe blogul personal, ca Fundatia pentru Apararea Cetatenilor Impotriva Abuzurilor Statului va oferi asistenta juridica gratuita politistilor, profesorilor si tuturor celor ale caror drepturi au fost sau vor fi incalcate prin decizii administrative.

De fapt, iată, sunt două! La proiectul de Constituţie trimis deja de la Cotroceni către Curtea Constituţională se adaugă reorganizarea teritorial-administrativă cerută (aproape) imperativ de preşedintele Traian Băsescu la şedinţa de Guvern la care a fost invitat (he, he, prietenii ştiu de ce!) săptămâna trecută. Voi începe însă cu restanţa de săptămâna trecută.

Aşa cum ne-a ameninţat, preşedintele Traian Băsescu a făcut public un proiect de modificare a Constituţiei. Proiectul, elaborat în cadrul instituţiei prezidenţiale, va fi înaintat pentru dezbatere Parlamentului. Intenţia declarată a preşedintelui este ca alegerile parlamentare din toamna lui 2012 să se desfăşoare conform prevederilor noii Constituţii şi, pentru aceasta, Traian Băsescu şi-a propus ca Referendumul asupra noii versiuni a Legii fundamentale să fie programat o dată cu primul tur al alegerilor locale, în primăvara anului viitor.

Din păcate, n-avem curci. Poate doar bibilici, ca să-l evocăm pe fostul ministru Botiş. Iată că ora Convenţiei PDL a trecut, iar alt premier n-a venit! Ceea ce eu am repetat săptămâni bune în această pagină.

Senatorul Dan Voiculescu a analizat esecul din Parlament al Coalitiei de guvernare, care nu a putut adopta proiectul de lege al Guvernului privind bugetul Ministerului de Interne, desi PDL si-a convocat la vot toti ministrii parlamentari, insa doi dintre acestia, Elena Udrea si Gabriel Oprea, s-au abtinut de la vot.

Aşa cum am prevăzut, Convenţia Naţională a PDL nu a adus nimic nou. Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Partidul Partidul - adică PDL - nu s-a întărit. Oricât de generoşi şi altruişti ar fi susţinătorii moţiunii lui Vasile Blaga, sentimentul de frustrare nu trece cu una, cu două. În fapt, ceea ce se poate contabiliza este o oarecare întărire a taberei prezidenţiale, asta privind mai ales prim-vicepreşedinţii şi vicepreşedinţii nou aleşi. Chiar la o analiză sumară, se observă că noul secretar general, Ioan Oltean, este, în primul rând, o persoană mai puţin hotărâtă, mai oscilantă decât Vasile Blaga. În al doilea rând, Oltean deţine şi funcţia de vicepreşedinte al Camerei.

La ora când veţi citi aceste rânduri, Convenţia Naţională a PDL se va fi încheiat. La ora când le scriu, încă nu a început. Am scris, săptămânile trecute, pe larg, despre mizele şi consecinţele acestui eveniment. Pe scurt, concluziile sunt: Emil Boc va fi reales cu o marjă confortabilă, şi, în perspectivă, va rămâne premier cel puţin până în toamnă, fără ca PDL să sufere, după Covenţie, dezertări majore. Cu alte cuvinte, e vorba despre o Convenţie „de întreţinere”, tactică, menită să rupă ritmul adversarilor politici şi să regrupeze partidul pentru ieşirea din defensiva politică. Acestea fiind spuse, să trecem la lucruri mai serioase.

Senatorul Dan Voiculescu a analizat datele publicate astazi de Eurostat, referitoare la evolutia economiilor europene dupa primul trimestru al anului 2011. “In functie de cresterea produsului intern brut pe seria ajustată sezonier, cel mai relevant indicator al evolutiei economice, Romania este pe antepenultimul loc din Europa. Conform datelor publicate astazi de Eurostat, doar Grecia si Portugalia stau mai rau”, a declarat, într-un comunicat Dan Voiculescu.

După cum arătam în materialul de săptămâna trecută, Convenţia Naţională a PDL nu va aduce schimbări spectaculoase. În fapt, ea va duce doar la o „potrivire”, la o realiniere a grupurilor din partid pe liniile de forţă dictate de preşedintele Traian Băsescu. Emil Boc va fi reales preşedinte şi, cel puţin până la toamnă, el va rămâne şi premier. Rămâne însă întrebarea de ce se cramponează, totuşi, Traian Băsescu cu atâta înverşunare de actuala arhitectură politică?

Pornesc de la premisa că la Convenţia Naţională va câştiga Emil Boc. Am arătat, într-un articol anterior, că „ploile” au fost aranjate în aşa fel încât să câştige cine trebuie. Voi relua, pe scurt, argumentele, mai ales pentru că de la ele pornesc, raţional, scenariile de viitor. Acestea din urmă sunt însă cele mai interesante, pentru că de felul cum va arăta PDL în a doua parte a lui 2011 va atârna performanţa sa electorală în 2012.