Şansele ca zona euro şi implicit Uniunea Europeană să se salveze de la un adevărat dezastru se împuţinează pe zi ce trece. Săptă­mâna trecută, atât randamentele, cât şi primele de risc ale principalelor state latine ale zonei euro au atins maxime record. Legătura strânsă dintre criza datoriilor publice şi cea a sistemului bancar european, favorizată de variatele reglementări Basel, a transformat Europa într-un adevărat butoi de pulbere, care riscă să explodeze iniţial la periferie, inclusiv în România.

Pieţele financiare au avut o nouă săptămână dificilă, care a debutat cu demisia premierului grec, Giorgios Papandreou, a continuat cu cea a prim-ministrului italian Silvio Berlusconi şi a culminat cu „actul ratat” al Standard&Poor’s de joi, care a anunţat „din greşeală” retrogra­darea ratingului triplu A al Franţei. Şi, pentru ca haosul să fie complet, potrivit Reuters, oficialii francezi şi cei germani negociază pe ascuns crearea unei zone euro mai integrată, cu un număr de membri mai redus, însă şi mai sănătoşi din punct de vedere fiscal-bugetar.

Acordul la care au ajuns săptă­mâna trecută liderii europeni a fost întâmpinat cu urale de pieţele dependente deja de stimulii guvernamentali. După ceremoniade întâmpinare de joi însă, pieţele s-au calmat vineri, redevenind prudente, actorii lor fiind probabil mai preocupaţi cu digerarea anunţului triumfător al birocraţilor de la Bruxelles, care vedeau deja criza depăşită. Astfel, la o analiză atentă, s-a putut realiza că cei 1.000 de miliarde promişi Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF) nu există de fapt, că haircut-ul datoriei Greciei este de 28%, şi nu de 50%, şi că oficialii europeni vor să folosească drept soluţie anti-criză un mecanism de „pârghie” care a contribuit de fapt la declanşarea actualei crize.

Bursele europene, cele americane şi cele asiatice au suferit săptă­mâ­na trecută, fiind mai mult sau mai puţin dezamăgite de zvonuri şi, spre sfârşitul săptămânii, de draf­tul de utilizare a Fondului Euro­pean de Stabilitate Financiară (FESF), menit a salva miraculos zo­na euro. După ce ştirea publicată pe surse de „The Guardian” privind majorarea acestuia la 2.000 de miliarde de euro a impulsionat bursele şi moneda euro, ştirea zilei de joi, când „Wall Street Journal” a publicat manualul de utilizare a Fondului, le-a „anesteziat” orice formă de entuziasm.

 O nouă luptă de gherilă are loc pe holurile instituţiilor bi rocratice de la Bruxelles, între tehnocraţi şi politicieni. Dacă în SUA criza financiară a mutat confruntările în stradă, în Europa ele se desfăşoară încă pe canale diplomatice. În ultimul timp, tehnocraţii au declanşat o ofensivă puternică, a meninţându-i pe politicieni cu o cri ză economică de dimensiuni apo caliptice în absenţa unei acţiuni concertate a guvernelor. Puşi în faţa unei crize a datorii lor suverane, dublată de una a siste mu lui bancar, dar şi de o creştere eco nomică anemică şi una vigu roa să a inflaţiei, tehnocraţii europeni au decis să strige foc în cinema to graful plin cu politicieni. Ultima vo ce alarmistă este cea a preşe din telui Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, care a declarat ca racterul sistemic al crizei prin care trece Europa. 

Chiar dacă inflaţia le bate la uşă, băncile centrale europene au decis să lase prudenţa la o parte şi să preia modelul Rezervei Federale americane (Fed) de lansare a unei campanii concertate de stimulare monetară a economiei. Chiar dacă nu a umblat la rata dobânzii de politică monetară, Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat că va relua cea mai controversată activitate a sa, achiziţiile de obligaţiuni, şi va reintroduce împrumuturile pe termen de un an pentru bănci, în condiţiile în care criza datoriilor statelor din zona euro riscă să blo­cheze pieţele monetare. La rân­dul său, banca centrală a Marii Bri­tanii a decis surprinzător să extin­dă programul de relaxare cantitati­vă cu 75 de miliarde de lire sterli­ne, la 275 de miliarde de lire, pentru a spori lichiditatea, încercând să apere economia locală de criza din zona euro şi să stimuleze creşterea.

Bursele europene au primit joia trecută un impuls oarecum neaşteptat din partea Bundestagului, care a votat cu o majoritate covârşitoare extinderea atribuţiilor Facilităţii Europene de Stabilitate Financiară (FESF). FESF va avea rolul de a curăţa bilanţul Băncii Centrale Europene (BCE), care a cumpărat masiv obligaţiuni junk ale statelor cu probleme din zona euro, dar şi de a achiziţiona, la rândul său, astfel de junk-uri de pe piaţa secundară. Optimismul a fost de scurtă durată totuşi, vineri bursele europene deschizând în pierdere.

Problemele Europei nu se rezumă la criza datoriilor publice sau la fragilitatea sistemului bancar. Săptămâna trecută, Eurostat a anunţat o accelerare a inflaţiei în zona euro, atingând cel mai înalt nivel anual din ultimii trei ani, de 3%. Vestea inflamării preţurilor pică într-un moment cum nu se poate mai prost pentru UE, în care majoritatea motoarelor de creştere economică din statele membre par gripate. Acesta a fost şi motivul pentru care BCE a stopat procesul de majorare a dobânzii de politică monetară. Iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate.

Pus în faţa intrării în incapacitate de plată la mijlocul lunii octombrie, guvernul elen a decis să adopte cel mai ambiţios plan de austeritate din zona euro, menit a reduce cheltuielile cu 6 miliarde de euro în următorii doi ani. Astfel, vor fi reduse pensii, disponibilizaţi angajaţi din sectorul public şi eliminate unele portiţe fiscale menite a-i proteja pe cei cu venituri reduse.

Zona euro, în special Grecia şi sistemul bancar, a beneficiat săptămâna trecută de sprijinul, cel puţin retoric, al întregului glob. De la China, care a anunţat că intenţionează să achiziţioneze obligaţiuni junk din zona euro, până la băncile centrale elveţiene sau americane, care s-au arătat dispuse să colaboreze cu Banca Centrală Europeană (BCE) pentru ca băncile şi companiile de pe Bătrânul Con­tinent să aibă acces în conti­nua­re la dolari. Pentru că la mijlocul săptămânii canalul de finanţare transoceanic se sugrumase, ceea ce determinase companiile şi băncile europene să apeleze la instituţii financiare din afara UE pentru a obţine lichidităţi în dolari.

Banca Centrală Europeană (BCE) se află între ciocanul inflaţiei şi nicovala creşterii economice sub aşteptări. Aşa se explică decizia de stopare a majorării creşterii dobânzii, la 1,5%, în condiţiile în care inflaţia în zona euro este de 2,5%, dar şi nervozitatea manifestată de preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet, în timpul conferinţei de presă de joia trecută. Drept urmare, vineri, bursele europene au deschis pe roşu, Trichet nereuşind, cel puţin la nivel retoric, să convingă pieţele că BCE ştie prea bine ce face.

Decizia băncii centrale elveţiene de a apăra cu orice preţ un nivel redus al francului deschide prima pagină a tuturor publicaţiilor economice. Bloomberg anunţă deschiderea unei noi etape în războiul valutar mondial. Efectele acestei decizii au fost mult mai ample decât s-ar fi anticipat la prima vedere. Yen-ul japonez s-a depreciat, de teama unei mişcări similare a băncii centrale japoneze.

Nimeni nu a calculat cât a pierdut Libia de pe urma operaţiunii de în­lă­turare a regimului Gaddafi. Se ştie doar că producţia de petrol s-a redus de la 1,6 milioane de barili/zi la aproape 50.000. În numai două săptămâni de demonstraţii, Egiptul a pierdut aproximativ 11 miliarde de dolari plus alte 2,7 miliarde în turism, iar pentru re­cons­trucţia Irakului SUA au cheltuit deja peste 100 de miliarde de dolari.

Aurul a depăşeşit pentru prima oară nivelul de 1.910 dolari/uncie, scrie Bloomberg. Doar în cursul lunii august, preţul metalului galben s-a majorat cu aproape 17%, iar de la începutul acestui an, creşterea de valoare a fost de 34%. Este al unsprezecelea an la rând de scumpire a aurului.

„Marii ticăloşi ” (terorişti şi/sau dictatori ) sunt cei mai buni prieteni ai politicienilor impotenţi în a găsi soluţii de rezolvare a crizei economice mondiale pe care chiar ei au provocat-o. Lucru demonstrat de întreaga presă internaţională de luni, care a devorat cu nesaţ ştirea pozitivă potrivit căreia rebelii libieni au reuşit să pătrundă în capitala Libiei, Tripoli, şi chiar l-au arestat pe unul dintre fiii colonelului Kadhafi, potrivit Bloomberg.

Pieţele bursiere internaţionale au luat săptămâna trecută o pauză binemeritată de la scădere, fiind impulsionate, cel puţin pentru o zi, de anunţarea unei tranzacţii, care, foarte probabil, va revoluţiona piaţa device-urilor mobile: achiziţionarea Motorola de către Google. Acţiunile Motorola au crescut cu 55% în ziua anunţului, în timp ce ale Google au scăzut cu 3,3%, ca urmare a impactului sumei mari plătite (12,5 miliarde de dolari) asupra rezultatelor financiare ale companiei. Dacă la prima vedere achiziţia Google pare a fi una comercială şi interpretată ca un atac la poziţia Apple pe piaţa tabletelor şi a smartphone-urilor, miza este una mai complexă: protejarea Google în justiţie pe tema drepturilor de proprietate intelec­tuală, reglementare din ce în ce mai costisitoare în acest domeniu.

Aşa cum anticipa revista presei de ieri dimineaţă (joi), intitulată Liniştea dinaintea furtunii, pe pieţele internaţionale, principalele burse au fost lovite de un taifun, pierzând pe linie între 3 şi 6%. Aurul a atins un nou record, 1850 de dolari uncia, iar randamentele obligaţiunilor americane au scăzut, semn că investitorii vând acţiuni şi se retrag strategic pe alte plasamente.