Guvernul a justificat amânarea datei de finalizare până în 2013 prin „lipsa contractanţilor cu suficientă experienţă şi calificare care să liciteze lucrările civile incluse în acest proiect”. Proiectul de reabilitare a infrastructurii şcolare din România nu este nici pe departe singurul pentru care Executivul a solicitat anul acesta păsuire creditorilor internaţionali. Alte proiecte amânate sunt combaterea gripei aviare, reabilitarea şi renovarea clădirilor culturale de interes public din România sau construcţia tronsonului de autostradă Cernavodă - Constanţa.Asta cu toate că în aproape toate intervenţiile publice ale reprezentanţilor autorităţilor se repetă refrenul potrivit căruia cheia ieşirii din criză o reprezintă investiţiile publice finanţate prin împrumuturi externe.

Trufa, mâncarea elitelor pământene pentru care bogaţii lumii sunt dispuşi să plătească sume ameţitoare, creşte în solurile României. Ciuperca rară şi foarte scumpă, comercializată cu mii de euro pe pieţele occidentale, este recoltată şi la noi în cantităţi din ce în ce mai mari. În jurul ei s-au dezvoltat legende, dar şi business-uri secrete, ţinute departe de ochii lumii de cei care au reuşit să pătrundă tainele pădurilor şi să descopere locurile în care se ascund „diamantele negre”. Dar, ca orice resursă pe care ţara noastră a avut beneficiul să o posede, şi trufa este exploatată în mod haotic, goana după bani determinând „hoarde” de români sau străini să sape la propriu prin zonele împădurite în speranţa că vor găsi ciuperca-minune. Lipsa unui cadru legislativ care să reglementeze modul în care trebuie recoltate trufele încurajează distrugerea mediului în care acestea se dezvoltă.

Slujitorii lui Dumnezeu, indiferent de cultul religios din care fac parte, au renunţat să mai aştepte să le cadă câţiva bănuţi în cutia milei, preferând să profite de economiile făcute în vremuri mai bune pentru a se lansa puternic în afaceri. Şi cum gustul dulce al profitului le-a aţâţat simţurile de întreprinzători, preoţii şi-au înmulţit firmele cu care activează în lumea laică a business-ului. La Registrul Comerţului apar peste 100 de SRL-uri sau SA-uri care au în acţionariat culte religioase, doar în ultimii trei ani numărul acestora majorându-se cu 30%. Şi nu este vorba doar despre companii axate pe comercializarea de obiecte sau cărţi religioase. Bisericile din România investesc în turism, consultanţă, panificaţie, prelucrarea lemnului, confecţii, construcţii, imobiliare sau energie.

Agricultorii s-au bucurat de producţiile mari din acest an şi s-au grăbit să-şi facă publice rezultatele. La rândul lor, legumicultorii s-au visat cu buzunarele pline de bani după recordurile din grădinile lor. Aşa cum se întâmplă de obicei în România, roadele bogate au intrat în buzunarele negustorilor din agricultură, şi nu în conturile fermierilor. Producţia de grâu şi secară obţinută în acest an de pe cele peste două milioane de hectare cultivate a trecut de 7 milioane de tone, fiind cu 6% mai mare faţă de estimările oficiale, relevă datele centralizate la Minis­te­rul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). De asemenea, randamentul obţinut a depăşit 3.645 kilograme la hectar, faţă de cele aproximativ 3.400 kg/hectar prognozate de MADR.

Peste 3 milioane de hectare din suprafaţa forestieră a ţă­rii noastre se află în proprie­tate privată, reprezentând aproa­pe jumătate din pădurile României. „Săptămâna Financiară” vă prezin­tă Top 100 moşieri din România, întocmit cu ajutorul datelor furni­zate de Ministerul Mediului. Cla­sa­mentul arată care sunt companiile internaţionale care au achiziţionat terenuri împădurite, dar şi care sunt instituţiile publice cu averi în­semnate rezultate din aurul verde pe care îl administrează.

Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii îşi dispută în taină împărţirea Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), miza afacerii fiind lucrările de investiţii în valoare de sute de milioane de euro pe care statul este nevoit să le facă în lucrări de protecţie împotriva inundaţiilor, a deşertificării sau a degradării terenurilor. La presiunea Fondului Monetar Internaţional (FMI), reorganizarea ANIF s-a transformat într-o dispută care încaieră coaliţia aflată la guvernare, PDL şi UDMR fiind protagoniştii acestui nou meci.

Primarul oraşului Voluntari, Florentin Pandele, îi acuză pe consilierii judeţeni din Ilfov ai PSD şi PNL că amână dezbaterea şi aprobarea unui proiect european în valoare de peste 30 de milioane de euro care vizează modernizarea infrastructurii rutiere şi crearea de spaţii verzi în oraş.

Gluma se îngroaşă pentru companiile care operează instalaţii eoliene în România. Autorităţile locale vor să încadreze turbinele eoliene în categoria clădirilor industriale şi să le impoziteze ca atare, în ciuda prevederilor din Codul Fiscal. Vidul legislativ din domeniul energiei eoliene ar putea face prima victimă, în cel mai mare parc de turbine din România.

În prima jumătate a anului, instituţiile de stat au „tocat” circa 50 de milioane de lei pentru servicii de transport aerian. Ministerul condus de Elena Udrea a cheltuit pe bilete de avion aproape cât au cheltuit instituţii precum Administraţia Prezidenţială, Senatul şi Camera Deputaţilor la un loc. Ministerul Dez­vol­tă­rii Regionale şi Turismului (MDRT) cheltu­ieş­te o mică avere pe bilete de avion sau - mai pretenţios spus - pe servicii de ticketing prestate de agenţii de turism. Instituţia care gestionează tu­rismul în România a chel­tuit doar în prima jumătate a a­cestui an 7,5 milioane de lei pe „servicii de transport aeri­an pe bază de grafic”.

Peste 3 milioane de hectare din suprafaţa forestieră a României, estimată la 6,5 milioane de hectare, se află în proprietatea unor persoane fizice sau juridice. Afacerile cu lemn au atras în ultimii ani investiţii importante şi, din acest motiv, multe companii din străinătate au deschis puncte de lucru în ţara noastră şi au achiziţionat suprafeţe întinse de pădure. Cele mai mari afaceri au fost dezvoltate de SC Scolopax SRL, care deţine peste 35.000 de hectare, SC Cascade Empire SRL, care are în administrare peste 15.000 de hectare, SC Silvirom Timber GmbH, cu peste 15.000 de hectare, SC Tornator SRL (peste 12.000 de hectare) şi SC GreenGold SRL (peste 10.000 de hectare). Judeţele în care firmele din afara ţării au cumpărat cele mai însemnate întinderi din fondul forestier sunt Vrancea, Buzău, Bacău, Neamţ, Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea, Timiş şi Bihor.

Anul trecut, în luna august, Ministerul Economiei făcea cadou, prin intermediul societăţii Electrica, firmei Rudnap SRL România o cantitate de energie de 500 MW putere orară, pe care aceasta urma s-o exporte în Ungaria, Serbia şi Bulgaria. În ciuda faptului că Rudnap nu a reuşit să exporte întreaga cantitate oferită, iar o parte din energie a fost vândută pe piaţa din România la preţuri mult mai mari decât cel de achiziţie, conducerea MEC a dispus o prelungire a contractului pe încă un an, fără ca decizia să fie aprobată şi de Consiliile de Administraţie ale societăţilor producătoare de energie.

În ciuda hotărârii Guvernului de a suspenda până la sfârşitul anului toate procedurile de ocupare, prin concurs sau examen, a posturilor vacante, autorităţile şi instituţiile publice angajează noi funcţionari încă de la începutul verii. Ministerele şi instituţiile din subordinea lor se află în fruntea listei celor care nesocotesc legea.

Executivul caută soluţii pentru a scăpa de povara subvenţionării încălzirii pentru po­pulaţie, încercând astfel să respecte angajamentul pe care şi l-a luat în faţa Fondului Monetar Internaţional. Una dintre variantele avute în vedere este cea prin care bugetele locale trebuie să suporte întreaga subvenţie pentru energia termică livrată românilor. Există chiar şi un proiect de ordonanţă care reglementează acest lucru, dar deocamdată este ţinut la sertar, Guvernul dorind să testeze mai întâi reacţia oamenilor. O astfel de decizie ar aduce la bugetul central o economie de 793 de milioane de lei, dar ar băga multe primării în faliment.

Nemulţumită de funcţionarea instituţiilor publice din România, inclusiv a ministerelor responsabile cu absorbţia fondurilor structurale, Comisia Europeană a impus guvernului României să solicite Băncii Mondiale o serie de analize func­ţionale asupra administraţiei publice şi, în funcţie de concluzii, să treacă la reorganizarea şi reformarea acestora.

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) şi-a descoperit nevoile de comunicare şi - graţie fondurilor europene post-aderare -, dispune şi de un buget pe măsură. Săptămâna trecută a alocat opt milioane de lei unei firme de PR, iar un alt contract de 1,4 milioane îşi aşteaptă curând beneficiarul. Licitaţiile au în comun procedurile „restrânse şi accelerate”, motivate de externalizarea unor servicii şi demisia managerului de proiect.

Autorităţile vor să stocheze din nou date despre comunicaţiile populaţiei şi forţează adoptarea legii supranumite „Big Brother”. Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI) supune dezbaterii publice un nou proiect legislativ ce îngrădeşte o serie de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Noul proiect este chiar mai slab decât legea care a fost declarată neconstituţională. Statul transformă cetăţenii în „ameninţări” şi se pregă­teşte să le urmărească, intercepteze şi înregistreze orice mişcare. Informaţiile digitale sunt principalele ţinte pe care statul vrea să le controleze, prin impunerea u­nor norme legislative care limitează dreptul la intimitate şi viaţă privată.

Cu peste o sută de universităţi răspândite pe întreaga hartă, România se remarcă prin faptul că este ţara în care sunt „înghesuite” cele mai multe instituţii de învăţă­mânt superior din sudul Europei. Nu se remarcă însă prin valoarea actului educaţional, niciuna dintre aceste universităţi nefiind prinse în to­purile internaţionale de profil. Un raport calitate-cantitate arată că se impune o regândire a segmentului în aşa fel încât universităţile - asemuite adesea cu „fabrici de bani” - să revină la rădăcini şi să se ocupe cu adevărat de educaţie. Iar singura soluţie pentru evitarea unui dezastru în mediul academic o reprezintă reorganizarea prin fuziu­nea unor universităţi. În acest fel numărul lor se reduce, iar noile structuri sunt mai puternice financiar şi au în posesie un patrimoniu mult mai mare.

Obligativitatea folosirii semnăturii electronice pentru depunerea declaraţiilor de venit este departe de a fi o simplă iniţiativă lăudabilă a finanţiştilor. Semnătura electronică le bagă bani în buzunar notarilor, nu îi scuteşte pe contabili de drumurile la fisc şi, peste toate, îi costă mai mult decât face pe contribuabili.

Bugetele aprobate prin mai multe hotărâri de guvern arată că în companiile de stat valul recesiunii a trecut. Directorii firmelor la care sunt acţionare ministerele retrăiesc anul acesta visul de dinaintea crizei. La una dintre entităţile de stat a apărut, ca un vestitor al vremurilor bune, şi o generoasă primă de vacanţă de 15.000 de lei.