Prodecanul Baroului Bucureşti, Ion Dragne, ar putea ajunge în faţa co­misiei centrale de disciplină a Uniu­nii Naţionale a Barourilor din Ro­mânia (UNBR), după plecarea in-tempestivă de la firma de avocatură Muşat & Asociaţii. Pe data de 17 mai, acesta a notificat casa de avocatură unde era partener de inten­ţia de a se retrage, iar la sfârşitul lunii iunie şi-a înfiinţat propria societate de avocaţi, Dragne şi Aso­ciaţii. Potrivit actelor de asociere la Muşat & Asociaţii, care îi poartă semnă­tura, Dragne se obliga să notifice intenţia de plecare cu 8 luni înainte de a se retrage. În a­cest interval, se angaja să-şi des­fă­şoare activitatea profesională în cadrul societăţii unde era partener, în conformitate cu programul obiş­nuit de lucru şi îndatoririle ce îi reveneau.

Şosele reabilitate cu bani ai comunităţilor locale sau prin intermediul programelor europene sunt zilnic asaltate de camioane de mare tonaj. Deşi majoritatea drumurilor comunale şi judeţene au restricţii de 3,5 până la 7,5 tone, sunt intens folosite de şoferii de TIR care „pendulează” între DN 1 şi DN 1A pentru a fenta controalele autorităţilor rutiere. Un exemplu sugestiv pentru cum se distruge un drum este foarte uşor de gă­sit în apropiere de Bu­cu­reşti. În comuna Periş, judeţul Ilfov, poate fi localizat unul dintre drumurile răscolite zilnic de ca­mioane, care în timp a devenit a­proape impracticabil pentru autoturisme. Traseul în cauză uneşte comuna Butimanu (si­tuată pe DN 1A) de Periş (via Lu­cean­ca şi Bălteni) şi este folosit intens de către camionagii pentru că oferă va­riante de ocolire a punctelor de control înfiinţate zilnic de către Com­pa­nia Naţională de Autostrăzi şi Dru­muri Naţionale (CNADNR) şi Auto­ri­tatea Rutieră Română (ARR).

Pierderile declarate de companiile din România la Registrul Comerţului arată că în 2009 criza a produs mediului economic „o gaură” de 46.369.090.956 de lei (aproximativ 11 miliarde de euro). În topul pierderilor, doar primele 12 firme private afectate de problemele financiare au cumulat un total de 4.754.036.523 de lei (circa un miliard de euro). Unele dintre aceste societăţi au cedat în faţa problemelor, cerând insolvenţa sau chiar falimentul.

Clădirile care mutilează Capitala se înmulţesc, în ciuda faptului că noua lege a urbanismului interzice derogările aberante. „Imobiliarii” care îşi permit să construiască şi pe timp de criză găsesc la primării variante pentru a-şi vedea proiectele intrate în legalitate. În caz de impas, unii aleg să ignore complet legea. Condiţiile de criză şi mai ales modificarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urba­nismul au mai temperat elanul ce­lor care construiau de-a valma prin Bucureşti.

Statutul de salariat la stat continuă să fie pentru o parte din angajaţi un mare privilegiu. Este şi cazul celor care lucrează la Romsilva. Societatea care administrează pădurile statului acordă anumite beneficii personalului şi în perioadă de criză:cotă din profit şi posibilitatea organizării în schimbul unor sume modice a unor agape în cabanele Romsilva.

O comună din Moldova a fost „ajutată” de prefectul judeţului Bacău să încheie un contract cu firma lui Dorinel Umbrărescu pentru refacerea şoselelor distruse de inundaţii. Oamenii comunei plătesc şi astăzi gestul necugetat. Primăria n-a primit de la Guvern fonduri pentru a-şi plăti datoria, deşi era într-o regiune calamitată, iar acum stă pe întuneric, după ce Umbrărescu a blocat conturile comunităţii. Comuna Glăvăneşti din ju­deţul Bacău are contu­rile blocate de la începutul a­nului. Electricitatea a fost tăiată, microbuzul care transporta elevii pe o distanţă de 10 kilometri a fost tras pe dreapta pentru că n-au mai existat bani pentru moto­ri­nă, iar din luna august salariile an­ga­­jaţilor primăriei ar putea intra di­rect în conturile firmei Tehnos­tra­­de, pa­tro­nată de Umbrărescu.

Clasamentul celor mai profitabile firme din România a suferit modifi­cări, în 2009 schimbându-se lide­rul. Dacă în urmă cu doi ani poziţia a fost adjudecată de compania de telefonie mobilă Orange, în 2009 cele mai mari câştiguri le-a declarat OMV Petrom. Jucătorul din sectorul energetic a reuşit să fenteze criza economică şi să realizeze un profit de 1,697 miliarde de lei. Cumulat, primele trei companii din România, OMV Petrom, Orange şi Vodafone, au adunat câştiguri de peste un miliard de euro.

Numirea delegaţilor României în ca­drul Comitetului Economic şi Social  al Europei (CESE) a devenit motiv de ceartă în lumea patronală. Struc­turile reprezentative la nivel naţional acuză alianţa condusă de George Constantin Păunescu de „manevre” care au ca principal scop acapa­ra­rea tuturor locurilor pe care angajatorii români le au la dispoziţie în cel mai important for european de dialog economic şi social. La prima vedere, miza pare una financiară, având în vedere că fiecare membru CESE primeşte lunar o indemnizaţie de 2.000 de euro. Analizând activitatea CESE din 1957, anul de înfiin­ţare, până în prezent, se poate constata că în joc sunt, în principal, in­te­rese care ţin de influenţarea indirec­tă a unor decizii luate la nivel co­mu­nitar. În astfel de structuri trebuie trimişi oameni capabili să ne reprezinte, buni cunoscători ai pro­blemelor din România.

Anul trecut au fost realizaţi doar 59 de km de şosele şi autostrăzi, dar au fost semnate contracte de consultanţă pentru construcţia de drumuri de 13,4 milioane de euro, fără TVA. Anul acesta vor fi probabil construiţi mai puţin de 50 de kilometri, dar au fost deja semnate contracte de consultanţă de 4,5 milioane de euro, la care se adaugă TVA. Avocaţii sunt marii câştigători ai construcţiei de şosele şi autostrăzi. În primele şase luni, ei au „prins” contracte de asistenţă juridică de 1,5 milioane de euro.

Operatorul naţional de transport al mărfurilor pe calea ferată a vândut, în luna aprilie, firmei clujene Remarul 16 Februarie 2.000 de vagoane, ca fier vechi, la un preţ de 140 euro/tonă, de două ori mai mic decât într-o tranzacţie asemănătoare, încheiată la sfârşitul anului 2008. Cu două luni înaintea licitaţiei, premierul Boc a mâncat mici şi a băut bere la Remarul 16 Februarie, unde fusese invitat să petreacă alături de patronii societăţii, cu ocazia aniversării a 140 de ani de la înfiinţarea acesteia. La începutul lunii mai, printr-o fericită coincidenţă, firma din Cluj a anunţat un export de fier vechi, încheiat la un preţ dublu faţă de cel cu care a achiziţionat vagoanele de la CFR Marfă.

Mai mulţi membri ai Consiliului Economic şi Social au legături directe cu puterea, fiind ori demnitari în cabinetul Boc, ori susţinători pe faţă ai actualului regim. Acest for are în structura sa de 45 de oameni şi „trimişi” ai Executivului, pe lângă reprezentanţi ai sindicatelor şi patronatelor. Existenţa agenţilor guvernamentali în CES face aproape imposibilă o eventuală amendare a deciziilor luate la Palatul Victoria. La fel s-a întâmplat şi cu scrisoarea de intenţie către FMI care a trecut doar pe la poarta acestei instituţii în drumul ei către Washington.

Puşculiţa fără fund pe care premierul României Emil Boc o are la dispoziţie sub forma Fondului de rezervă a devenit pentru el un fel de cont bancar din care dă credite nerambursabile pentru cele mai ciudate investiţii, într-o perioadă în care economia geme din lipsă de bani. Şeful Executivului şi-a permis să finanţeze, din cele 184,75 milioane de lei (aproximativ 44 milioane de euro) pe care şi le-a repartizat la începutul anului, construcţii de cămine culturale în sate uitate de lume, săli de sport în comune în care şcolile stau să cadă, un hotel pentru poliţişti, sedii diverse şi multe biserici. Banii sunt utilizaţi cu scopul de a mulţumi clientela politică a PDL-ului care stă cu mâna întinsă la Bucureşti aşteptându-şi răsplata după „realizările” din timpul ultimelor campanii electorale.

Înainte de a critica schemele de personal mult prea încărcate din aparatul bugetar, premierul Emil Boc ar trebui să arunce o privire în propria ogradă, acolo unde mişună o mulţime de con­silieri personali şi directori de cabi­net proveniţi din rândul clien­te­lei de partid. „Săptămâna Finan­ciară” a realizat o analiză a apa­ratului guvernamental, con­clu­zia fiind că grila de salarizare este încărcată inutil cu personaje care nu-şi justifică activitatea. În a­ceas­tă perioadă de criză econo­mi­că, în care bugetarii sunt obli­gaţi să strângă cureaua, şefii de mi­nistere pot face dovada solidari­tăţii renunţând la o parte din sa­la­riaţii care le aglomerează cabinetele.

Ministerele, Guvernul, pre­şe­dinţia şi alte instituţii ale sta­tului uită de constrângerile financiare ale bugetului când e vorba de imagine. Deşi fiecare instituţie are birou de presă şi abonamente la principalele ziare, acestea au achiziţionat atât servicii de monitorizare a presei, cât şi alte „produse” conexe: fluxuri ale agenţiilor de ştiri, monitorizare conţinut web şi chiar fotografie.

Domnule Redactor-şef, Referitor la articolul „Legături primejdioase în tripleta Andreescu-Sârbu-Udrea”, publicat în data de 19 aprilie a.c., în pagina 1-7 şi semnat de redactorul Ştefania Enache, în virtutea dreptului la replică, Secretariatul General al Guvernului (SGG) precizeazăurmătoarele:

Un eveniment care a trecut aproa­pe neobservat, numirea Elenei Sârbu la conducerea Societăţii Comerciale de Tratament Balnear şi Recuperare a Capacităţii de Muncă (TBRCM), arată cum se fac jocurile în politica de pe malurile Dâmboviţei. Noţiunea de conflict de interese este necunoscută pentru mulţi dintre cei care ne conduc, binele personal fiind mai presus de orice. Ex-ministrul Marian Sârbu, ajutat de prietena sa Daniela Andreescu, secretar general al Guvernului, a reuşit să-şi „cocoaţe” fosta soţie într-o funcţie importantă.

Pentru promovarea turismului şi imaginii României, ministerul condus de Elena Udrea a primit anul trecut peste 370 de milioane de lei, echivalentul a circa 88 de milioane de euro. După ce a luat la puricat doar o parte din coşul de consum al banului public destinat ministe­rului, Curtea de Conturi a ajuns la concluzia că nu s-au consemnat abateri de la legalitate şi regularitate care să ducă la producerea de prejudicii şi nici fapte pentru care să existe indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale.

Statutul special al pensiilor de serviciu, care le asigură, după retragerea din activitate, un venit lunar echivalent cu 80% din ultimul salariu încasat în perioada activă, i-a determinat pe mulţi judecători şi procurori să stea mai mult decât liniştiţi în privinţa viitorului lor financiar şi să economisească foarte puţin sau nimic din veniturile lor profesionale. Mai mult, destui dintre aceştia au făcut împrumuturi, bani din care şi-au cumpărat case şi terenuri în plină bulă imobiliară, iar acum se confruntă cu perspectiva de a încasa pensii de cinci ori mai mici decât cele la care se aşteptau.

Primăria Capitalei scapă greu de povara exproprierilor de la Pasajul Basarab. Pe rolul in­stan­ţelor sunt acum zeci de procese in­tentate municipalităţii de proprie­tarii nemulţumiţi de evaluare şi de ne­gocierile din comisia de întâm­pi­nare şi soluţionare a con­testaţiilor. Doar câţiva dintre cei care vor primi compensaţii fi­nan­­ciare sunt cu­nos­cuţi, conduce­rea primăriei păstrând „la secret” grosul listei cu nume şi sume primi­te. Mai precis, din cele 104 imobile expropriate, primăria a dat publici­tăţii 19, restul având ca­racter de con­fiden­ţialitate. Motivul? Cea mai ma­re parte a ex­proprierilor au la bază Le­gea 33/1994, unde se invocă o cla­­u­ză de confidenţialitate, în vre­me ce altele au la bază legi care permit pu­bli­ca­rea hotărârilor ce conţin sume­le, su­prafeţele şi nu­me­le per­soane­lor des­păgubite.