Activitatea SC American European Marketing & Enterprises SA (AEM&E SA) , companie fantomă prezentată în exclusivitate de Săptămâna financiară cu mai bine de un an în urmă, a constituit tema centrală a unor articole publicate în ultimele zile de presă. Ziarisţii au întors pe toate părţile subiectul încercând să-l «vândă» cât mai bine.

Campania de sterilizare şi „cazare” a câinilor vagabonzi, despre care Primăria Capitalei promitea că va începe pe 19 iulie, a fost amânată pentru data de 6 septembrie. Cauza întârzierii este de natură pur birocra­tică. Administraţia pentru Suprave­ghe­rea Câinilor fără Stăpân Bucureşti (ASCSB) a fost desfiinţată la sfârşitul lunii iunie, iar din 4 august func­ţio­nează Autoritatea pentru Suprave­gherea şi Protecţia Animalelor Bucu­reşti (ASPA), care a avut la dispoziţie şase luni, de la data de 30.06.2010, pentru a prelua patrimoniul fostei ASCSB. Potrivit hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), noua structură, care a preluat personalul celei vechi, pe bază de examen, are 298 de posturi, din care 26 de conducere. Şi de peste două ori mai puţini hingheri decât şefi, adică doar 12 (doisprezece)!

Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns! Guvernul Boc, sco­ţân­du-i la înaintare pe cei doi miniştri fantezişti, Vlădescu şi Şeitan (apropo, îşi mai adu­ce aminte cineva că la audierea în comisii de la în­vestire singura întrebare adre­sată mi­nistrului muncii a fost: „Ce înseamnă şeitan în limba turcă?”, iar răspunsul, corect, a fost: „drac!”?), vrea cu tot dinadinsul să-şi îngră­mă­dească bomboane pe colivă.
Săptămâna trecută a ieşit un scandal monstru dintr-o prostie pe care niciun guvernamental n-a vrut să şi-o asume.

Istoria problemelor actuale ale sistemului public de pensii din România începe şi se termină cu Nicolae Ceauşescu. În 1966, acesta a emis celebrul său decret prin care avortul a fost interzis, pentru a stopa artificial declinul natural al ratei fertilităţii populaţiei din România. Ceauşescu urmărea să  îngroaşe rândurile clasei muncitoare, constructoare a socialismului, dar şi finanţa­toare a bugetului de asigurări sociale, respectiv a pensionari­lor. Problema este că ingineria social-demografică aberantă a regimului ceauşist va lovi România ca un bumerang în jurul anului 2030, când mili­oane de „decreţei” vor ieşi concomitent la pensie şi vor arunca în aer un sistem deja falimentar, ţinut în viaţă artificial, pe datorie. Până atunci însă, e bine de văzut cum guvernele perindate la putere din 1990 încoace nu au făcut decât să agraveze problema pensiilor.

În ultima vreme, numele lui Călin Georgescu - director executiv al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila (CNDD) şi secretar general al reprezentanţei României în Clubul de la Roma - este tot mai des pomenit ca un posibil înlocuitor tehnocrat al premierului Emil Boc. În interviul acordat SFin, Călin Georgescu spune că un guvern de tehnocraţi ar putea încheia „un contract de management” cu clasa politică, pentru traversarea crizei. El mizează pe descătuşarea energiilor antreprenoriale şi consolidarea capitalului autohton

Achiziţiile publice sunt o sur­să tot mai căutată de agen­ţii economici privaţi în contextul crizei econo­mi­ce. Răspunzând nevoii luării unor măsuri urgente în acest sector, Guvernul a adoptat la 30 iunie 2010 Ordonanţa de Urgenţă nr. 76/2010, prin care modifică şi completează Or­donanţa de Urgenţă 34/2006 pri­vind atribuirea contractelor de achi­ziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contrac­telor de concesiune de servicii.

Din motive lesne de înţeles - evitarea, cu orice preţ, chiar cu cel al sacrificării bunăstării generaţiilor viitoare, a falimentului sistemului de pensii publice -, statul român preferă ca România să fie o ţară de salariaţi. În timp ce guvernul român ameninţă cu reconsiderarea oricărei activităţi drept dependente şi asimilarea veniturilor din aceasta cu veniturile salariale, „Wall Street Journal” anunţă sfârşitul managementului birocratic al marilor corporaţii, bazat pe subordonare administrativă şi salarială şi pe planificare centrală.

Au trecut deja trei săptămâni de când Directoratul pentru Energie al Comisiei Europene trimitea o scrisoare guvernului de la Bucureşti prin care avertiza că reforma bugetară din 2009 şi 2010 pune în pericol funcţionarea corectă a Agenţiei Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei şi implicit transpunerea în legislaţia românească a celui de-al Treilea Pachet pe Energie al Uniunii Europene. Cu toate acestea, Guvernul nu a reuşit să trimită un răspuns oficialilor de la Bruxelles, pentru că Ministerul Finanţelor se opune solicitărilor Comisiei Europene.