Persoanele fizice care au datorii cărora nu le mai pot face faţă îşi vor putea cere falimentul personal prin una dintre cele trei proceduri stabilite de Legea falimentului care intră în vigoare de la 1 august

0
1695

Legea falimentului personal intră în vigoare la 1 august, ceea ce înseamnă că persoanele fizice care au datorii cărora nu le mai pot face faţă îşi vor putea cere insolvenţa prin una dintre cele trei proceduri stabilite de lege.

Legea insolvenţei persoanelor fizice intră în vigoare la 1 august, iar cei care vor să beneficieze au la îndemână trei proceduri:

una simplificată (în care datoriile nu pot depăşi 14.500 lei), una pe bază de plan de rambursare şi una pe bază de lichidare a active (în ambele cazuri pragul datoriilor fiind mai mare de 21.750 de lei).

O persoană poate beneficia de legea insovenţei persoanelor fizice dacă datoria sa a depăşit 90 de zile de la data scadenţei, timp în care nu s-a efectuat nicio plată, şi dacă nu există o probabilitate rezonabilă că ea îşi va reveni financiar în următoarele 12 luni, menţinând în acelaşi timp un nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere.

Procedura simplificată de insolvenţă

Potrivit prevederilor Legii 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, deschiderea procedurii de insolvenţă simplificată poate fi cerută de o persoană fizică cu datorii mai mici de 14.500 lei – echivalentul a 10 salarii minime pe economie -, ea urmând să beneficieze de ajutor de specialitate pentru a putea returna datoriile. Această formă mai simplă de intrare în insolvenţă e prevăzută pentru cei care nu au bunuri sau venituri ce pot fi vândute silit sau au peste vârsta standard de pensionare ori şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă. Datornicul este obligat, de la momentul intrării în insolvenţă, să plătească datoriile curent la timp, să nu contracteze noi împrumuturi, să informeze comisia de insolvenţă cu privire la situaţia sa patrimonială sau dacă obţine venituri suplimentare de peste 50% din salariul minim pe economie faţă de nivelul declarat la momentul cererii de intrare în insolvenţă. El trebuie să mai anunţe şi dacă dobândeşte moşteniri sau donaţii sau bunuri şi servicii a căror valoare depăşeşte salariul minim pe economie.

Insolvenţă prin plan de rambursare a datoriilor  

În cazul unui plan de rambursare a datoriilor, administratorul procedurii poate propune vânzarea locuinţei datornicului, pentru acoperirea datoriilor acestuia. În acest caz, datornicul va putea rămâne în imobil până la valorificare, dar nu mai mult de 6 luni de la data prevăzută în plan pentru valorificare, dacă nu se convine un termen mai favorabil prin plan. Dacă modalitatea de valorificare este darea în plată, care operează înaintea expirării termenului de 6 luni, datornicul va putea rămâne în imobil până la împlinirea acestui termen, achitând o chirie. După vânzare, datornicul are un drept de preferinţă la încheierea unui contract de închiriere a imobilului sau a unei părţi din acesta, la o chirie stabilită în condiţiile pieţei. Poate beneficia de declanşarea procedurilor de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor o persoană a cărei situaţie financiară nu este iremediabil compromisă. În ce priveşte valoarea-prag acceptată, aceasta este definită drept „cuantumul minim al datoriilor scadente” şi este de 15 salarii minime pe economie. Adică datornicul trebuie să datoreze minim 21.750 de lei. Până la acceptarea planului de rambursare, executările silite pe averea datornicului sunt suspendate provizoriu, pentru maxim trei luni, iar odată cu acceptarea planului toate măsurile de executare silită se suspendă, până la încheierea planului. Durata de executare a unui plan de rambursare este de maximum 5 ani, cu posibilitatea prelungirii executării cu cel mult 12 luni. Debitorul este obligat să desfăşoare, pe durata procedurii de insolvenţă, o activitate producătoare de venituri sau să caute un loc de muncă mai bine remunerat. În cazul în care îşi pierde locul de muncă, din motive neimputabile, trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru obţinerea unui nou loc de muncă. De asemenea, el nu poate contracta noi împrumuturi şi trebuie să informeze comisia de insolvenţă cu privire la noi venituri sau bunuri dobândite.

Insolvenţa prin lichidarea de active

La procedura insolvenţei prin lichidarea de active se ajunge dacă situaţia financiară persoanei respective este complet compromisă sau dacă cererea sa de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor a fost respinsă. Şi de această dată, executările silite care vizează persoana fizică vor fi suspendate, însă numai după ce instanţa a admis intrarea în insolvenţă. După deschiderea procedurii, datornicul nu îşi mai poate exercita dreptul de dispoziţie asupra bunurilor şi veniturilor urmăribile din averea sa. Lichidatorul procedurii va analiza care sunt datoriile persoanei fizice şi va face inventarul bunurilor sale pentru a stabili cum se vor acoperidatoriile. El poate vinde toate bunurile urmăribile ale datornicului.

Cine nu poate cere insolvenţa

Procedurile prevăzute legea falimentului personal nu sunt aplicabile unui datornic care a fost condamnat definitiv pentru evaziune fiscală, fals sau infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii. Nu poate beneficia de procedura insolvenţei nici cel care a fost concediat în ultimii doi ani din motive ce îi sunt imputabile şi nici cel care, deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus eforturi pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzatun loc de muncă. Sunt excluşi din lista potenţialor beneficiari şi cei care  au acumulat datorii noi, ”prin cheltuieli voluptuare în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă”, cei care au determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă. În acest din urmă caz se ia în calcul contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a unor datorii care reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a obligaţiilor, cu excepţia obligaţiilor excluse; asumarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor obligaţii excesive prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat astfel; efectuarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăţi preferenţiale, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii; transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice ori juridice în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că prin aceste transferuri va ajunge în stare de insolvenţă; încetarea unui contract de muncă prin acordul părţilor sau prin demisie în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here