Interesul public mai aşteaptă: amânarea conectării online la ANAF a caselor de marcat generează o fraudă la TVA de 8 miliarde de euro pe an

0
361

România are cea mai mare fraudă la TVA din Uniunea Europeană, de 40% din ceea ce ar trebui să încaseze, conform consultanţilor fiscali, însă conectarea online a caselor de marcat, care ar fi trebuit să înceapă încă din 2015, a fost amânată fără explicaţii de guvernul Cioloş de două ori: în decembrie 2015 şi în decembrie 2016.

Cele două amânări se adaugă altei amânări, a guvernului Ponta, care iniţial în proiectul de OUG lansat în dezbatere prevedea un termen, apoi în OUG promovată în decembrie 2014 a amânat termenele de intrare în funcţiune a caselor de marcat cu jurnal electronic.

„România rămâne ţara cu cea mai mare evaziune la PIB din Europa, de 40%, de aceea este de bun augur faptul că a scăzut nivelul TVA de la 1 ianuarie 2017 de la 20% la 19%“, a explicat săptămâna trecută Alin Negrescu, director servicii fiscale la KPMG România, la evenimentul „Perspectiva  fiscală a anului 2017“, organizat de firma de consultanţă şi audit KPMG.

40% din TVA potenţial de încasat înseamnă 8 miliarde de euro. România încasează anual din TVA circa 11 mld. de euro, însă ar trebui să încaseze 19 mld. euro. Cu toate acestea, conectarea online a caselor de marcat la serverele ANAF, măsură de­spre care spun specialiştii că ar reduce dras­tic eva­ziunea, a fost amânată de două ori de către guvernul Cioloş.

Astfel, fostul ministru al finanţelor Anca Dragu a reuşit „performanţa“ de a semna două ordonanţe de urgenţă, OUG 57/9 decembrie 2015 şi OUG 98/21 decembrie 2016, prin care introducerea caselor de marcat electronice a fost amânată. Plus amânarea din start faţă de proiectul de ordonanţă, introducerea caselor de marcat electronice, care ar fi trebuit să intre în vigoare conform propunerilor iniţiale în iunie 2015, este amânată până la urmă pentru ianuarie 2018.

Casele de marcat electronice au făcut parte din pachetul de legi privind evaziunea fiscală anunţat pe 4 decembrie 2014, când Ministerul de Finanţe era condus de Ioana Petrescu.

În proiectul de ordonanţă, termenul de intrare în vigoare pentru marii contribuabili era iunie 2015, apoi etapizat până în februarie 2016 pentru micii contribuabili. Numai că încă de la transformarea pro­iectului în OUG 91/30 decembrie 2014 apar alte termene: aprilie 2016 marii contri­bu­abili, noiembrie 2016 micii contri­buabili.

În decembrie 2015, mai erau câteva luni până când marile reţele comerciale ar fi trebuit să îşi conecteze casele de marcat fiscale la serverele ANAF şi evident că nimeni nu era pregătit.

Sau, după cum se spune în expunerea de motive la OUG 57/9 decembrie 2015: „pro­ro­garea termenelor de legiferare este obli­gatorie atât pentru evitarea încălcării pre­ve­de­rilor directivei (care cere o perioadă de trei luni în care să se aştepte observaţii de la Co­mi­­sia Europeană privind legiferarea – n.red.), cât şi pentru evitarea unui impact eco­nomic negativ asupra mediului de afa­ceri“, este „obligatorie“ amânarea. Şi s-a a­mâ­­nat. Termenul de aprilie 2016 a devenit apri­lie 2017, dată până la care marii contri­bu­abili ar fi trebuit să îşi conecteze casele de mar­cat fiscale electronice la serverele ANAF.

Abia se instalase guvernul Cioloş, noul minis­tru de finanţe Anca Dragu găsise ce gă­sise în minister, nu putea deveni ope­raţional sistemul până în aprilie 2016. Şi-a luat un răgaz de un an.

Era de aşteptat însă ca din decembrie 2015 şi până în decembrie 2016 „şantierul“ caselor electronice de marcat, „cheia“ luptei contra evaziunii, care la rândul său este „cheia“ unei guvernări transparente, pro­fesioniste, de care are România ca de aer, să evolueze.

Era de aşteptat ca termenele propuse în OUG  57/2015 să fie respectate. Dar iată că vine decembrie 2016 şi, surpriză, este nevoie de o nouă amânare. De data aceasta până în ianuarie 2018. Dată prin OUG 98/21 decembrie 2016. De unde necesitatea?

„Având în vedere faptul că în lipsa unui cadru normativ complet, începând cu data de 1 ianuarie 2017 nu vor fi disponibile pe piaţă nici aparate de marcat electronice fiscale cu rolă-jurnal pentru care legea pre­vede interdicţia de comercializare şi nici aparate de marcat electronice fiscale do­tate cu jurnal electronic, pentru care nu au fost încă parcurse toate etapele de imple­mentare, lucru care conduce la un blocaj al activităţii operatorilor econo­mici care doresc să deschidă noi afaceri du­pă data de 1 ianuarie 2017“, spune nota de fun­damentare.

Fără dezbatere, fără întrebări, fără studii de impact. O miză uriaşă – 11 mld. euro – se încasează anual din TVA, un sfert din toţi banii strânşi anual la bugetul consolidat al statului. Ştirea trece anost, ne­bă­gată în seamă. „Se prorogă“ iar nişte termene.

Abia când intri în subiect şi îţi aminteşti – nu cumva această lege trebuia să fie de vreo doi ani operaţională? – realizezi cum se face guvernarea în România.

Oamenii ştiu despre ce este vorba, ştiu şi ce trebuie făcut să reducă evaziunea, dar, mânaţi de „forţe nevăzute“, acţionează în felul în care acţionează. Mai amână. Mai prorogă. Pe de altă parte, vocalizele cu respectarea statului de drept şi lupta contra evaziunii urcă la cer.

Odiseea caselor de marcat  nu e singulară. Mai ştie cineva ce se întâmplă cu actualizarea legii redevenţelor petroliere? Săptămână de săptămână, în şedinţele de guvern „forţele“ împing sau retrag proiectele de OUG după cum le sunt voia şi interesele.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ