Arhitectura financiara in Romania este intr-un proces de evolutie pozitiva dar incetinit atat la nivelul participantilor, produselor, precum si la nivelul clauzelor contractuale prevalente. Bancile pierd in mod normal anumite procese cu persoane fizice.
BNR si in acest caz insista public pe lipsa oricarei implicari in conflictul dintre banci si persoane fizice.
Insolventa personala, o componenta normala si naturala a economiei de piata, este acceptata in anumite tari supervizate de FMI, dar surprinzator nu si in Romania.
In anumite economii, fata de care ne raportam, arhitectura financiara, relatiile dintre participanti si suportul legal este rezultatul a numerosi ani de experimentari. Din aceasta perspectiva, piata financiara Romaneasca este relativ tanara si lipsita de experienta atat in ce priveste tehnica financiara moderna precum si in ce priveste maniera de negociere intre clienti si entitatile din industria financiara.
Evolutia se poate face in pasi mici , cu numeroase iteratii ori intr-un mod mai rapid si cu miscari de anvergura.
Relatiile dintre clienti si banci se pot transa rapid iar raportul de forta se poate echilibra in mod evident doar prin implicarea BNR ca si parte in procesele in care sunt implicati mai multi clienti.
Relatiile dintre clienti si banci se pot transa rapid iar raportul de forta se poate echilibra in mod evident doar prin implicarea BNR ca si parte in procesele in care sunt implicati mai multi clienti.
Implicarea BNR se poate face relativ usor deoarece desi se incearca evitarea acesteia prin mentionarea atributiilor generale, aceasta institutie este cea care a avut initiativa de a valida la nivel individual normele de creditare ale fiecarei banci. Bancile din sistem nu au aceleasi norme de creditare si nici nu opereaza cu aceleasi contracte si aceleasi clauze.
BNR nu doar ca a validat fiecare norma in parte inainte de a acorda bancilor permisiunea de a credita populatia dar prin procesul de control anual ar fi avut posibilitatea de modificare, date fiind imixtiunile frecvente la nivel de detaliu.
BNR nu doar ca a validat fiecare norma in parte inainte de a acorda bancilor permisiunea de a credita populatia dar prin procesul de control anual ar fi avut posibilitatea de modificare, date fiind imixtiunile frecvente la nivel de detaliu.
Implicarea autoritatii de reglementare, asa cum se intimpla in cazuri similare in alte jurisdictii, este singura cale de a urgenta eliminarea clauzelor abuzive din sistem, solutionarea rapida in afara curtii a proceselor in curs, evitarea unor noi procese si recladirea increderii intre cele doua parti.
BNR rezolva in acest mod si o problema economica de coordonare. De exemplu, anumite banci probabil ca ar considera oportuna modificarea anumitor clauze dar nu doresc sa piarda din punct de vedere competitiv fata de ceilalti concurenti si prin urmare ar accepta mai usor o miscare simultana.
Multe din clauzele care sunt mentionate in discursul public nu sunt de fapt abuzive . Educatia financiara ar trebui imbunatatita iar clauzele ar trebui interpretate din perspectiva bunei credinte a partenerilor. Multe din clauze sunt rezultatul nestiintei si mai putin al relei credinte.
Anumite institutii financiare au uitat de buna credinta care a ghidat configurarea contractului la inceputul relatiei cu clientii persoane fizice deoarece intre timp au reevaluat pozitionarea strategica in Romania de la una pe termen lung la un exit iminent.
Anumite institutii financiare au uitat de buna credinta care a ghidat configurarea contractului la inceputul relatiei cu clientii persoane fizice deoarece intre timp au reevaluat pozitionarea strategica in Romania de la una pe termen lung la un exit iminent.
Sa presupunem ca bancile nu ar pierde in procese si mai mult ca nu exista posibilitatea prin cadrul legal romanesc sa piarda bani intr-o relatie de credit cu o persoana fizica, urmarind-o de la active imobiliare la drepturi salariale etc.
In masura in care nu ar putea sa piarda bani, atunci intreaga maniera de privi pretul creditelor, riscul de credit asumat si gestionat, precum si abordarea de portofoliu ar trebui reevaluate. Mai multe despre modul de a privi creditele de retail ca si un portofoliu in opinia “Creditul de consum .. si da-i si lupta”
Insolventa personala este o componenta naturala a cadrului economiei de piata.
Insolventa personala este o componenta naturala a cadrului economiei de piata. In anumite tari are o istorie indelungata. De exemplu, forma moderna de intelegere a relatiilor intre parti a intervenit in UK la mijlocul secolului 19 si a reprezentat unul din elementele care au accelerat dezvoltarea economiei. Forma actuala in Romania este similara situatiei din UK inainte de mijlocul secolului 19.
Romania are un cadru economic distorsionat si viciat. Anumite elemente ale economiei de piata sunt implementate cu “celeritate” iar altele ca din intimplare evitate. Referitor la insolventa personala este ciudat cum este introdusa in anumite tari si evitata in altele, desi acestea se afla tot sub programe FMI. Insolventa personala permite flexibilizarea si dinamizarea pietei creditului cu beneficii atat pentru debitori precum si pentru banci.
Cea mai mare parte a impactului financiar suplimentar pentru debitori precum si a pierderilor bancilor se datoreaza situatiei economice. Recesiunea adanca urmata de stagnare nu face decat sa agraveze problemele ambelor parti. Situatia economica nefavorabila a fost agravata si prelungita de deciziile autoritatile locale si nu este un dat extern sistemului.
Pe linga problemele legate de cadrul legal, eliminarea clauzelor abuzive la nivel de sistem si introducerea institutiilor economiei de piata( e.g. institutia insolventei personale), cea mai mare problema ramine incapacitatea guvernantilor de a reporni cresterea economica mai ales intr-o economie emergenta si cu potential de crestere.
Citeste mai mult pe Lucianisar.com
