Economie si ….Cartofii prăjiți

0
956

Cartofii prăjiți pot fi prăjiți de firme mari, de corporații, dar și acasă în tigaia proprie. Cartoful prăjit este de obicei o legumă interzisă în diete, mai puțin în dieta cu cartofi prăjiți și chiar și acolo nu apare atât de mult.

Încă se duce lupta între francezi și belgieni privind paternitatea cartofilor prăjiți. Ambele țări sunt egal invocate ca origine a cartofilor prăjiți în forma în care-i știm azi, începând din secolul XIX (Williams, 2011, 8). Termenul englezesc „french fries” nu ne ajută să tranșăm polemica pentru că și belgienii vorbesc franceza. Cartofii au fost aduși de conchistadorii spanioli din America Latină, în Peru fiind cultivați de milenii. Încep să fie acceptați în Europa prin secolul XVIII, având suporteri vedetă precum Maria Antoaneta (Williams, 2011, 8).

Ideologic, cartofii prăjiți sunt asociați cu McDonald’s. Compania este un simbol al schimbării de regim, al trecerii de la comunism la capitalism și al despărțirii de distribuția după nevoi. E un lucru curios când vezi că autorii români care deplâng soarta corporatiștilor, care sunt ca niște sclavi pe plantații, n-au în vedere muncitorii de la McDonald de pe pozițiile entry level, ci pe cei care lucrează la birou în corporații în genere (Mihăilescu, 2014).

Pentru unele instituții, cartofii prăjiți pot conține erori. De exemplu, în 2012 McDonald’s România a fost amendat de ANPC pentru reclamă înșelătoare pentru spotul „Cartofii McDonald’s îți aduc aminte de bunici” (McDonald’s, 2012). Potrivit ANPC, sunt două înșelătorii în reclama McDonald’s:

-cartofii ar fi proaspăt luați din piață, deși materia primă la McDonald’s sunt cartofii congelați, cu aditivi (ANPC, 2012);

– „aduc aminte de bunici” induce consumatorului ideea falsă de reîntoarcere la calitatea de odinioară, de produs fabricat după metode artizanale, produsul fiind, in realitate, industrial (ANPC, 2012). În plus, ANPC a sesizat și CNA, o altă instituție extractivă, să oprească clipul. Vedem cum nu există întotdeauna o diviziune a muncii între CNA (Consiliul Național al Audiovizualului) și ANPC (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor). Ambele fac bani prin critică de film.

cartofi-prajiti

O reclamă TV nu e un contract. Întrucât e gândită să atragă atenția, reclama va conține inevitabil termeni figurați și evaluativi. Pentru că nu sunt stabiliți termenii schimbului „eu îți dau un măr, tu îmi dai o portocală”, pot rezulta tot felul de abuzuri cu privire la obligațiile contractate. Avantajul unei formalizări, unei formulări explicite a termenilor schimbului este că se cunosc bunurile schimbate și nu se mai aberează pe așteptări estimate din birou și neîmplinite de producător. Aici știi clar că atunci când ceri artizanal, restaurantul îți va spune din prima că au metode industriale. Reclamele folosesc metafore. Orice produs de scală poate pica în aceasta sugerând chestiuni artizanale.

Nici cumpărarea efectivă de cartofi din restaurant nu este un contract, chiar dacă unii autori preferă să vorbească de un schimb implicit, de un contract tacit. Un exemplu des folosit pentru schimbul implicit este chiar un restaurant (Evers, 1978, 6). Este o situație unde termenii schimbului par clari, chiar dacă nu se semnează un contract efectiv, ca la vânzarea unei case. În schimbul implicit preferințele clientului nu sunt explicite și nu am contract semnat care să conțină termenii schimbului. Soluția schimbului implicit pare să aibă avantajele sale. De exemplu, oferă un temei juridic împotriva cuiva care consumă și pleacă fără să plătească. Acesta ar fi încălcat un schimb implicit. Însă schimbul implicit generează mai multe probleme decât rezolvă. Cu schimbul implicit pot lua naștere tot felul de abuzuri, începând de la celebrul contract social despre care toată lumea a auzit, dar nimeni nu l-a văzut, darmite să-l fi și semnat (Logec, 2014). În plus, dacă nu-ți convine contractul social, în prezent nu mai ai nici opțiunea să mergi în junglă, junglele fiind de stat. În contractele implicite te trezești cu tot felul de obligații, niciodată contractate. Similar, ideea de schimb implicit este folosită greșit în unele argumente anti-avort.

Probabil o explicație pentru care a emers această normă culturală în care nu formalizezi cumpărarea unei shaorma ca la cumpărarea unei case, nu semnezi contracte pe chestii mici este că e insignifiant numărul celor care fug fără să plătească. Altă explicație poate fi comoditatea, corelată cu un calcul costuri-beneficii.  Pierderile sunt mai mari decât beneficiile, dacă ai pune fiecare client să semneze. Riscul schimbului implicit e că te trezești cu tot felul de obligații contractuale pe care nu le-ai contractat niciodată. Situația poate fi însă tratată pur și simplu ca furt, fără a introduce ideea de schimb implicit și fraudă. Și așa avem un temei pentru a pune clientul care nu plătește, să plătească. Pot vorbi direct de furt fără ruta aceasta ocolitoare a schimbului implicit.

Ambiguitatea poate apărea și în contractele explicite, darmite în cele implicite, unde poți tiraniza pe oricine pentru că nu face ceea ce crezi tu că implicit trebuia să facă, nefiind clar definiți termenii schimbului. Un contract pune limite interpretării. De exemplu, în cazul McDonalds termenii transferului sunt o porție de cartofi prăjiți versus cutare sumă.

„Aduc aminte de bunici” poate fi interpretat și altfel. Poate fi vorba de bunici postdecembriști cu care mâncai fast food, pentru că McDonald’s e de 20 de ani în România. Sau cineva avea bunici chiaburi, și așa producția de scală, industrială îi aduce aminte de bunici. Mesajul McDonald’s că folosesc cartofi naturali ca și cartofi comercializați în piață e o metaforă. Nu trebuie interpretată literal că McDonald’s își ia cartofii din piețe și vin zilnic cu mai multe găleți. Obiecția ANPC e că McDonald’s folosește cartofi congelați, nu naturali. Da, dar și aceștia vin din cartofi naturali, că doar n-or recolta direct cartofi congelați și cu aditivi. E un pas intermediar în structura producției. Acesta e și sensul metaforei din reclamă. Folosim cartofi naturali ca și cei din piață, comercializați de bunici. Procesul de producție nu începe direct cu cartofii congelați și nimeni nu crede acest lucru. Punctul 0 sunt cartofii naturali, din pământ, ca și cei din piață. ANPC-ul ar fi avut dreptate dacă s-ar fi recoltat cartofii direct congelați și cu aditivi. Probabil și consumatorul mediu știe despre cartofii de la McDonald’s că nu sunt luați din piață, lucru valabil pentru firmele care achiziționează cantități mari, asta neînsemnând că nu sunt naturali cartofii de la începutul lanțului productiv. Lanțul de producție al McDonald’s est unul lung.  McDonald’s România folosește soiurile Russet Burbank şi Innovator. Cartofii sunt cultivaţi în Austria şi provin de la compania Frisch & Frost Austria (Gândul, 2012). Cât privește uleiul încins acesta este ulei vegetal, un amestec de ulei de rapiță și ulei de floarea soarelui.

Dacă în politic funcționează contraselecția și în clasa politică actuală avem și descendenți ai celor din nomenclatură, atunci McDonald’s amintește acestora de bunici, întrucât erau singurii care ieșeau afară din țară. Aceasta înseamnă că printre inspectorii ANPC putem găsi oameni cărora McDonald’s le aduce aminte de bunici, nepoții foștilor securiști și nomenclaturiști.

E de văzut cât de întemeiate sunt afirmațiile ANPC, chiar dacă am asimila publicitatea unui contract efectiv. E puțin probabil să fi făcut un studiu pe preferințele prealabile cumpărării și, mai important, pe switchul de preferințe după vizionarea reclamei, pe izolarea efectului reclamei asupra deciziei de cumpărare ținând cont și de situația vânzărilor McDonald’s din 2012. Potențialii clienți McDonald’s credeau că restaurantul cumpără cartofii din piață și îi prăjește artizanal, dar după vizionarea reclamei cu bunicii au devenit clienți actuali, cerere efectivă: „ia să cumpăr eu niște cartofi de la McDonald’s că sunt luați din piață și prăjiți artizanal!”. ANPC-ul pare sigur pe așteptările prăjirii artizanale, deși n-au niciun studiu empiric pe chestiune. Cel mai probabil ideea amenzii le-a venit din revista presei străine: „ia vezi pe ce mai dau ăia amenzi afară!” Întrucât vorbim de schimburi implicite, neformalizate, ANPC-iștii pot spune acolo ce cred ei că dorea consumatorul, fără studii empirice minimale. Apoi pentru că amenda nu trece printr-un tribunal, nu e nevoie să-ți întemeiezi cauza.

Un produs oricât de bun ar fi, nu poate să placă la toată lumea. Această arată imperfecțiunea termenilor figurați și evaluativi în contracte și motivul pentru care sunt evitați. Chiar când apar, sensul lor e mai degrabă obiectiv decât subiectiv. De exemplu, dacă spun mașină de spălat în stare bună de funcționare, deși carcasa lingvistică e una evaluativă, sensul e mai degrabă descriptiv obiectiv: această mașină de spălat funcționează, merge, mai degrabă decât să descrie o valorizare a proprietarului: „ce mult îmi place această mașină de spălat”. Când cineva vinde o casă în contract apar date brute, neutre privind câți metri pătrați are casa, câte camere etc, cine cui vinde etc. În contract apar termeni proprii, nu termeni figurați de genul „în această casă te vei simți ca acasă”, „această casă nu te va bântui” etc.

Potrivit ANPC a doua înșelătorie a McDonalds este despre calitate. Este o remarcă evaluativă, nu una obiectiv descriptivă în care constat că un vânzător vinde cartofi stricați, deși s-a angajat prin contract să vândă cartofi buni. Pe tărâmul evaluărilor subiective orice e posibil, inclusiv lucruri care contrazic concluziile ANPC. De exemplu, ceva artizanal poate fi receptat ca industrial: „se vede că această ciocolată de casă e făcută la normă”. Invers, ceva industrial poate fi receptat ca artizanal: „acest salam de biscuți parcă e făcut în casă”, „acești cartofi parcă sunt făcuți de bunici”. Acțiunea ANPC este un tip de abuz care poate fi replicat la orice produs industrial unde poți găsi sugestii artizanale. La fel se poate spune despre reclama Covalact „prea bun, prea ca la țară”.

Multe amenzi ANPC vin prin critică literară, nu sunt legate de carne, mâncare stricată. Există un arbitrar și o putere discreționară instituțiilor de control care oricând pot considera înșelătorie niște metafore din reclame. De exemplu, o reclamă spune că produsul are un gust care te face să plutești și unui inspector ANPC să i se pare că n-are niciun gust. Valorizările sunt subiective. Orice reclamă ar deveni înșelătoare dacă ar fi luată literal, reclama fiind o modalitate creativă și atractivă de a prezenta un produs. Inspectorii ANPC ignoră că după ce Umberto Eco scrie în ’89 „Opera deschisă” revine în ’91 cu „Limitele interpretării”.

Cineva poate da în judecată BMW pe publicitate înșelătoare și nu pentru că a promis cutare opțiune (de exemplu, face flashuri să sperie o pisică care e în drum), ci pentru că nu oferă calitate, nu este un produs bun, așa cum spunea reclama. „Bun” e un termen valoric, nu o descriere neutră, obiectivă, impersonală, ci o preferință care apare în valorizarea acestei mașini, ceva subiectiv. Aceste descrieri valorice variază în funcție de subiect și rareori există produse care să mulțumească pe toată lumea. Nici măcar mașini ca BMW sau Mercedes etc n-ar trece testul satisfacerii unui contract în care se spune că produsul trebuie să fie bun, de calitate etc și nu pentru că oamenii nu și-ar da silința să scoată un lucru bun, ci pentru că există subiectivitatea omenească. Chiar dacă există un consens larg că BMW este o mașină bună, găsești consumatori care i-ar prefera Logan, din rațiuni patriotice, de exemplu, și să reclame la ANPC că n-a primit o mașină bună, așa cum specifica contractul.

În România nu există piață mai cartelizată decât cea politică, fiind probabil  cea mai restrictivă din UE. Însă nu vei vedea amenzi date de Consiliul Concurenței partidelor mari pentru blocarea intrărilor. La fel, ANPC-ul nu controlează distribuția de zahăr și ulei din campaniile electorale deși există asimetrie informațională serioasă, mai cu seamă cu cât acestea sunt distribuite în județe mai sărace, mai puțin educate.

Dacă nici publicitatea și nici actul cumpărării efective din restaurant nu sunt contracte, atunci n-am temeiuri pentru amendă. E pur și simplu un furt al statului din banii unei companii private, practică foarte răspândită. Dacă sunt, nefiind precizați termenii contractului pot fabula oricât despre preferințe încălcate și obligații neonorate, prefraudate de comercianți:

– de ce nu apare un curcubeu după ce mănânc cutare bomboane sau o vedetă TV când cumpăr cutare tip de leuștean?

– cum pot aduce aminte de bunicii români niște cartofi austrieci?

– bunica nu apare în reclamă, ci doar bunicul, adică avem clar o discriminare de gen și încălcarea egalității de șanse și e de mirare de ce ANPC nu a trimis cazul și la CNCD, ci doar la CNA.

– reclama induce, de asemenea, în eroare consumatorii care aveau bunici nepricepuți la gătit.

– similar există bunici care nu vindeau cartofi, de exemplu bunicii orășeni sau chiar cei de la țară care nu s-au ocupat de cultivatul cartofilor.

– care este legătura acestor cartofi austrieci prăjiți de McDonalds cu școala austriacă de economie?

Bibliografie:

ANPC, 2012: ANPC solicită CNA aplicarea măsurilor legale privind difuzarea spotului publicitar „Cartofii prăjiți de la McDonalds aduc aminte de bunici”:

http://www.anpc.gov.ro/articol/452/anpc-solicita-cna-aplicarea-masurilor-legale-privind-difuzarea-spotului-publicitar-cartofii-prajiti-de-la-mcdonalds-aduc-aminte-de-bunici, accesat 30.09.2016;

Gândul. 2012, McDonald’s România a fost amendat de Protecţia Consumatorilor pentru reclamă mincinoasă. Care ar fi afirmaţiile ce induc clienţii în eroare:

http://www.gandul.info/financiar/mcdonald-s-romania-a-fost-amendat-de-protectia-consumatorilor-pentru-reclama-mincinoasa-care-ar-fi-afirmatiile-ce-induc-clientii-in-eroare-9516179, accesat 03.10.2016;

Evers, Williamson M. 1978, The Law of Omissions and Neglect of Children:

în Jurnal of Libertarian Studies, vol.2, nr.1, pp.1-10, Pergamon Press:

https://bastiat.mises.org/sites/default/files/2_1_1_0.pdf, accesat 02.10.2016;

Logec, 2014: Problema fiscală și Biserica. Mai scutiți-ne cu impozitele!:

https://logec.ro/problema-fiscala-si-biserica-mai-scutiti-ne-cu-impozitele/, accesat 02.10.2016;

McDonald’s, 2012:

https://www.youtube.com/watch?v=FETe7mGob_I&feature=youtu.be, accesat 01.10.2016;

Mihăilescu, Vintilă. 2014, Proletariatul corporatist:

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/proletariatul-corporatist, accesat 28.09.2016;

Williams, Zac. 2011, French Fries, Gibbs Smith;

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ