Cum suntem imbecilizați – lectură obligatorie pentru reforma educației

0
803
lectură obligatorie pentru reforma educației

Joi seara, de la ora 18, am participat la lansarea traducerii in limba romana a cărții Cum suntem imbecilizați, de John Taylor Gatto. Lucrarea este superbă, în opinia mea cea mai importantă carte apărută în acest an în România. De ce spun asta?

“Principalul motiv pentru care România nu se poate dezvolta este educaţia.
Românii au cea mai proastă educaţie din Europa. Educaţia trage economia în jos… 
Românii sunt plătiţi mai prost decât nemţii sau cehii pentru că avem o productivitate
mai slabă din cauza educaţiei mizerabile.” (Valentin Lazea)

John Taylor Gatto este un fel de Ludwig von Mises al educației. Vorbește cu expertiza omului care a stat decenii în învățământ, cu autoritatea celui care a fost declarat “Cel mai bun profesor”. Îl citești pe nerăsuflate. Vă recomand călduros să citiți această carte, pe care o consider lectură obligatorie pentru toți cei care își dau cu părerea despre reforma educației.

cum-suntem-imbecilizati

***

“Am observat un fenomen fascinant în cei 30 de ani de când sunt profesor: școlile și școlarizarea au devenit din ce în ce mai irelevante pentru firme. Nimeni nu mai crede că oamenii de știință ajung așa fiindcă au fost pregătiți corespunzător în sălile de clasă, sau că unii ajung politicieni fiindcă au participat la orele de educație civică, sau că alții ajung poeți fiindcă au participat la orele de literatură. Adevărul este că școala nu te învață nimic altceva în afară de faptul că trebuie să asculți ordine…

Copiii învață din ceea ce trăiesc. Pune-i pe copii într-o clasă și ei își vor trăi viața într-o cușcă invizibilă, fără să interacționeze cu comunitatea; întrerupe-le tot timpul activitatea cu sunetul clopoțelului și ei vor învăța că nimic nu este important sau că nimic nu merită terminat…

Două instituții controlează, în momentul de față, viețile copiilor noștri: televizorul și școala, în această ordine. Ambele reduc lumea reală a înțelepciunii, a curajului, a cumpătării și a dreptății la o abstracțiune continuă și fără sfârșit. Secolele trecute, perioadele copilăriei și adolescenței ar fi fost ocupate de muncă reală, de acte de caritate reale, de aventuri reale și de căutarea realistă a unor mentori care să te poată învăța ceea ce îți doreai cu adevărat să cunoști. Mult timp și-l petreceau cu preocupări legate de comunitate, exersând dragostea, întâlnindu-se și studiind toate nivelurile comunității, învățând să-și construiască propriul cămin și zeci de alte îndatoriri necesare procesului de transformare într-un bărbat desăvârșit ori o femeie desăvârșită.”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ