În pofida aşteptărilor celor care cred că în 2017 lumea mai este ca în 1990, premierul britanic Theresa May a ţinut ieri un discurs istoric nu atât ca bornă în parcursul Marii Britanii, cât ca distanţare faţă de partenerii europeni de 70 de ani ai ţării, care au rămas acum doar „prieteni şi vecini”.
„Vrem şi controlul imigraţiei, şi comerţ liber cu pieţele Uniunii Europene. Suntem prea importanţi pentru economia UE ca să nu ne acordaţi ceea ce dorim”. Acesta a fost mesajul, în esenţă, al doamnei May în ceea ce ziarele britanice s-au şi repezit să-l numească discursul după care istoria Marii Britanii va arăta altfel.
„Introducerea de bariere comerciale va însemna că firmele din Uniunea Europeană îşi pun în pericol investiţii de mai mult de 500 de miliarde de lire sterline. Va însemna pierderea accesului firmelor europene la serviciile financiare ale City of London. Ar însemna ameninţarea unor exporturi ale Uniunii Europene în Marea Britanie de circa 290 de miliarde de lire sterline pe an. Noi suntem o piaţă crucială şi profitabilă pentru automobilele produse în Europa, pentru energie, alimente şi băuturi, produse chimice şi farmaceutice, pentru agricultură”, a spus May.
Premierul Marii Britanii a arătat clar că ţara sa nu mai vrea să facă parte din piaţa comună europeană în continuare, aşa-numita „single market”, aşa cum cei care încă nu-şi dau seama cât de mult s-a schimbat lumea în ultimii 25 de ani credeau că o va face. Imediat după şocul Brexitului decis prin referendumul din 23 iunie 2016, mulţi analişti, inclusiv din România, prevedeau că Marea Britanie va rămâne în piaţa comună într-un acord similar cu cel al Norvegiei sau al Elveţiei, dar iată că „Brexit means Brexit” (Brexitul înseamnă Brexit), deci ţara de peste Canalul Mânecii vrea să rămână doar un vecin prietenos.
Dar „single market” presupune tocmai cele patru libertăţi de mişcare satisfăcute în acelaşi timp: a mărfurilor, a serviciilor, a banilor şi a oamenilor. Theresa May subliniază că ştie despre argumentele foştilor săi parteneri din Uniunea Europeană, dar pentru că Marea Britanie este aşa de puternică economic la nivel mondial şi înseamnă atât de mult din punctul de vedere al securităţii pentru Europa („doar noi şi Franţa suntem puteri nucleare în Europa”, „serviciile noastre de intelligence sunt cele mai importante din Europa”) va fi tratată în mod excepţional şi nu i se va aplica regula de fier a UE.
„Nu vrem să subminăm piaţa unică, vrem ca Uniunea Europeană să prospere, dar Brexitul înseamnă controlul numărului de imigranţi care vin din Europa în Marea Britanie. Şi asta vom face”, a spus Theresa May.
Cu o mică concesie, la comerţ, unde afirmă subliniind că respectă poziţia liderilor europeni că va urmări „cel mai mare acces posibil la piaţa unică pe o bază reciprocă“. Însă limitarea numărului de imigranţi nu suportă grade de tipul: cel mai mult, maximum posibil. Este pur şi simplu prevăzută intenţia de a pune o limită la numărul de imigranţi. Nu este exclus astfel să se decidă ca din România să fie primiţi, de exemplu, maximum 350.000 de imigranţi, iar din Polonia 2.250.000 şi gata.
Cinismul nu lipseşte, cum era de aşteptat, din discurs. „Comerţul liber între Marea Britanie şi Uniunea Europeană înseamnă creare de joburi şi creare de valoare. Ridicarea de noi bariere pentru comerţ înseamnă reversal medaliei: mai puţin comerţ, mai puţine joburi, mai puţină creştere”, de parcă nu Marea Britanie şi-ar fi dorit ieşirea din UE şi deci introducerea de bariere.
Şi nici invitaţiile la luptă. De fapt, aşa cum sună tot discursul, este o chemare la luptă din partea conducătorului Marii Britanii pentru a face din Brexit startul unui proces prin care Marea Britanie să devină o „Britanie Globală”.
„Nu ne cereţi să vă dăm detalii pe parcursul negocierilor. Este vital să ne menţinem disciplina. Nu va fi în interesul naţional ca detalii ale unor negocieri cruciale, care vor defini succesul nostru ca ţară pentru mulţi ani de acum încolo, să fie dezvăluite”, a avertizat May.
Acest discurs al şefului unei economii de 2.500 de miliarde de euro (4% din PIB-ul lumii) care reprezintă 1% din populaţia lumii marchează definitiv atât istoria Marii Britanii cât şi cea a Uniunii Europene şi arată că deocamdată, în pofida a toate câte se spun, suveranitatea naţională rămâne o valoare supremă, o valoare pe care înţelegerile instituţionale internaţionale, ori cât de integrative ar fi, nu o pot înfrânge.
Şi Theresa May nu ezită să şi avertizeze în discursul său. „Înăbuşiţi interesele diferitelor ţări prin forţă şi veţi sfârşi împrăştiaţi în bucăţi”. Dacă ar fi tradus această frază în germană, probabil că nici nu ar mai fi trebuit un discurs de 11 pagini.
