Patriotism de tarabă – așa se poate califica legea care impune comercianților să expună 51% produse romanești. Nu numai că o asemenea lege impune comercianților cu cine pot face comerț – o anomalie în termeni într-o piață liberă, dar este o lege dată în contextul apartenenței României la Uniunea Europeană – adică tocmai la o piață comună și liberă. Ori că impui o cotă minimă a produselor tale în piață, ori că impui o barieră vamală a produselor celorlalți – este același lucru.
Și desființarea barierelor vamale a fost principalul pilon de construcție ulterioară a Uniunii Europene. Adoptarea acestei legi ne arată fără echivoc cât de nepregătită este societatea românească – în general, asta include politicul și electoratul în egală măsură, de-a face parte dintr-o familie europeană. Se pare că – din motive diferite dacă ne uităm la Brexit, dar statele europene nu pot înțelege ce înseamnă o uniune de state – o coabitare a statelor într-un teritoriu geografic și economic comun.
Este incredibilă distanța dintre America și Uniunea Europeană, dintre principiile de guvernare care-au creat – au impus, pe de-o parte, o coabitare în termeni absolut egali și relaxanți a unei uniuni de state și, în cazul europenilor, au creat și impus o formidabilă birocrație economică și politică dar care – în același timp, a creat posibilitatea unei inegalități economice și – mai ales, politice. Nu sunt convins că proiectul european va putea merge înainte în formula sa actuală – are o Fundație greșită și – mai ales, este mult prea autoritar cu libertățile de exprimare ale cetățenilor uniunii – iată aici, cu libertățile de exercitare a comerțului liber într-o piață – presupusă, liberă.
Această lege nu este cu nimic mai prejos decât dictonul anilor ’90 – “noi nu ne vindem țara”. Așa este, n-am vândut-o, am dat-o pe gratis grupurilor de interese romanești de la acea vreme – adică foștilor și asociații foștilor, unde toți chelnerii au ajuns peste noapte multi milionari – adică marii oameni de afaceri ai României. Adică tocmai chelnerii și șefii de restaurante și baruri care au fost – detașat, cei mai renumiți turnători și ofițeri acoperiți pe care i-a avut sistemul comunist.
Iată deci de ce, prin această lege – încă odată, românii sunt încurajați la patriotismul de tarabă al anilor post-decembriști care de fapt i-a despărțit de drepturile și libertățile lor primare de după ’89 – i-a despărțit de proprietatea lor. Poate totuși este adevărat atunci că în anul 1989 nu a fost nicio revoluție în România, ci o lovitură de stat sub umbrela unei așa zise “revoluții-populare”. Sau dacă ar fi fost o revoluție, ea a fost furată de sistemul ticăloșit – vorba marinarului.
Dar ce-a fost a fost, nu dorim noi acuma să facem pasul care trebuia făcut acum 25 de ani? Nu dorim schimbarea în locul stagnării? Enjoy :))