Înțelegerea Sykes-Picot

0
1782
Nakba înseamnă catastrofă.  Singurii care vor sărbători – vor fi israelienii.  Asta deși Înțelegerea Sykes-Picot a avut intenția unificării arabe într-un mare Caliphate și eliminarea imperiului Otoman.  Până la urmă a dispărut doar imperiul Otoman.  Dar, „above all else”, eu cred că înțelegerea Sykes-Picot a deschis ușa creării Israelului.  Acordul a creat premisele discuției oficiale a problemei zioniste și – mai târziu, tocmai prin ’43, crearea statului Israel de astăzi.
Ei, nu chiar cel de astăzi – dar sigur al israelului dinaintea anului 1967.  Mai sunt doar două zile până la împlinirea a 100 de ani de la semnarea înțelegerii Sykes-Picot – înțelegere care-a schimbat lumea – mai ales lumea arabă la sfârșitul primului război mondial – dar în mod special a fost înțelegerea eliminării imperiului Otoman.  Este înțelegerea de care mulți nu doresc să-și aducă aminte.  Unul dintre ei este cu siguranță „prietenul” Erdogan.  Nici palestinienii nu dorm bine pe 16 mai.  De fapt imeni pe-acolo, mai puțin evreii care-și sărbătoresc 68 de ani de independență – și foarte important, care nu se ceartă între ei – ori se ceartă cu alții, ori îi fac pe alții să se certe între ei.  Apropo, când israelienii își sărbătoresc independența – asta la arabi înseamnă „Nakba”.
Înțelegerea dintre Englezi si Francezi – cu aprobarea Rusiei Imperiale, a împărțit imperiul Otoman și-a creat granițele Syriei, Iraqului și Libanului de astăzi – și-a permis aducerea subiectului zionist în discuții oficiale despre crearea a două state în Palestina.  Acordul face Franța responsabilă pentru Syria și Liban, iar Anglia pentru Iraq și Palestina.  Rusia ar fi trebuit să fie responsabilă pentru Istanbul și strâmtori.  Responsabilitatea însemna preluarea – preluare care-a fost valabilă până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial când toți arabii și turcii și-au găsit independența recunoscută de UN.  Dar și Israelul și-a găsit independența ca noul stat al evreilor în Palestina – în 1948.  Palestinienii au refuzat oferta pentru cel de-al doilea stat.
La masa asta bogată nu trebuie uitată firimitura istoriei – sau istorică? – că palestinienii au o contribuție a lor proprie – au luat partea lui Hitler în război.  După modelul ăsta, aș zice – zâmbind, ce bine că evreii sunt mai mult religioși decât evrei când cer teritorii – altfel s-ar fi putut să le placă România că doar era – încă, putred de bogată la vremea Căpitanului…  Dar am scăpat.
Oricum, mi-am amintit de tote astea după Știrea din Jerusalem Post de ieri, unde kurzii se compară cu evreii și cred că le-a venit și lor timpul pentru un stat Kurd – ca și evreilor.  Și ei au fost acolo acum 2000 de ani – și-n Biblia lor spune că ei au drepturi acolo…  Glumesc un pic, dar asigur pe toată lumea că n-am intenții antisemite – este doar amarul istoriei generației noastre.  Dacă le iese kurzilor – ceea ce nu cred în ruptul capului să se întâmple fără un război al Națiunilor, atunci Nakba va fi cu Erdogan și Islamiștii lui.  Mare Nakba.  Ceea ce dorește astăzi ISIL – Islamic State of Iraq and Levant – este o întoarcere a imperiului Otoman printr-un mare Caliphate acolo – în Siria și Iraq.  Sunt aproape sigur că Erdogan și Imamii din moscheile lor nu știu nimic despre asta, ba chiar cred că ISIS e o armată de creștini – finanțată tot de creștini ca să lupte împotriva musulmanilor care doresc cu orice preț pacea mondială.
Deci, 100 de ani de la acordul Sykes-Picot – și 68 de independență și Nakba.  Întrebarea este…
Mai poate exista în generația noastră o nouă reașezare a Orientului Mijlociu?
Va permite Rusia o nouă Turcie – alta decât cea cu care s-au înțeles la sfârșitul războiului puterile câștigătoare?
Fie spus – eu cred că Ucraina este mai mult o motivație pentru Rusia, o motivație pentru a-și arăta indisponibilitatea oricărei schimbări a condițiilor de pace fără acordul ei.  Fac o mică paranteză aici – unii vor sări să ne-amintească că Rusia emergentă a Unuinii Sovietice a garantat granițele Ukainei.  Așa este, dar atunci nici nu se punea în discuție încorporarea Ukrainei în NATO.
O alta întrebare este cât de departe va merge America în provocarea asta – cât de departe va merge în – implicita, încurajare a ridicării lumii musulmane?
Cine-și asumă responsabilitatea întoarcerii Turciei de la un stat secularist la un stat musulman?  Erdogan deja ne-a arătat degetul lui de mare Mufti – „Voi mergeți pe drumul vostru și noi pe-al nostru”.  Mai clar de-atâta nici că se poate.  Oricum, mai sunt 2 zile…  Dar iată ce spun kurzii „camarazilor” israelieni, inclusiv că împreună au aceeași dușmani comuni – oare cine-or fi?  Enjoy :))

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ