Cum să faci campanie electorală – tactica lui Reagan

0
1308

Am fost consultat de mai multe ori, de către diferiți politicieni sau persoane cu ambiții politice, cum ar trebui să sune un mesaj liberal astfel încât să nu pară exagerat, neserios, ci să aducă voturi. I-am susținut întotdeauna pe cei care au “exagerat” cât mai mult, nu în sensul promovării unor gogoși politice, ci al unor reforme radicale.

Acum am dat peste peste următorul fragment, scris de cineva care simpatizează cu Sanders (deci cu socialismul american), mi se pare foarte relevant:

“Vi-l amintiți pe Ronald Reagan? A candidat la prezidențiale în 1976 și 1980 promițând o grămadă de chestii nerealiste. În 1980 a zis că vrea să crească cheltuielile militare, să reducă statul, să taie impozitele și să echilibreze bugetul. Aveam 11 ani pe vremea aceea dar tot mi-am dat seama că lucrurile astea nu se pupă. Establishment-ul republican, care era destul de tare în acea vreme, nu ca astăzi, l-a tratat cu ironii din toate direcțiile. George H. W. Bush a numit propunerile lui Reagan “voodoo economics”. Și chiar erau absurde: nu poți să crești cheltuielile, să tai taxele și să micșorezi deficitul bugetar.

Însă Reagan a câștigat, iar și iar. Și chiar dacă cifrele sale nu aveau sens, și chiar dacă nu s-a bazat niciodată pe majoritate în parlament, a adus mari câștiguri cauzei sale. El a accelerat mișcarea de dereglementare care începuse în mandatul președintelui Carter și a început să limiteze cheltuielile bugetare non-discreționare; de atunci încoace, cine a dorit creșterea cheltuielilor publice s-a dovedit a dus lupte aproape imposibile. El a crescut puterea armatei. Nu a echilibrat niciodată bugetul, dar asta nu a reprezentat un eșec al politicii sale, ci un câștig: deficitele pe care le-a creat i-au ajutat pe termen lung pe conservatori să pună mai multă presiune pe limitarea și tăierea cheltuielilor sociale.

Reagan s-a dovedit, de asemenea,foarte util pentru Partidul Republican și pentru mișcarea conservatoare. El a oferit acestui partid o identitate care îi lipsea din epoca lui Eisenhower…

Ideea pe care vreau să o accentuez este următoarea: viziunea este cea care contează, nu detaliile propunerilor din campanie.”

Asta e: viziunea. Sigur că e foarte bine ca noile partide liberale să vină cu o fundamentare cât mai bună a propunerilor lor politice, să aibă niște calcule solide în Excel. Dar să nu ne încurcăm în cifre și să rămânem încurcați acolo.

***

reforma statului

Cu ani în urmă mi-am întrebat un prieten, foarte înțelept: “Dar este posibil să facem toate aceste reforme radicale în România, într-un timp atât de scurt?”. La care el mi-a răspuns: “Bineînțeles. Comuniștii nu au făcut colectivizarea peste noapte? Exact la fel trebuie făcută și privatizarea.”

Sigur, putem medita îndelung asupra celor mai bune tactici și strategii politice, iar eu unul nu mă pretind expert în așa ceva, însă cred că fundamental este ce îți dorești de la viață. Dacă chiar vrei să schimbi lucrurile sau dacă de fapt ai alte obiective. Cred că voi, cititorii acestui blog, realizați că majoritatea politicienilor de până acum s-au încadrat în a doua categorie: au avut de fapt alte obiective decât reforma statului. De asta au venit mereu cu propuneri atât de… “serioase”.

Citeste mai mult pe Logica Economica

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ