Gușa aia importantă a Frăției masonice. Ce mai, odată ajuns în capul mesei statale ești de neatins în grad – iar gradele militare stau și ele la rând ca toți ceilalți. Data asta sunt de-acord cu de-Villiers, cu armata.Rolul comandantului militar – al unui adevărat comandant militar, este de-a aduce la cunoștința comandantului politic o situație militară. Democrația bat-o vina! Bugetul armatei este o situație militară exclusiv la latitudinea șefului armatei. Da da desigur negocieri cu politicul – bineînțeles, dar așa cum distinsul președinte francez dorește să-i fie respectat locul și gradul din capul mesei, bugetul militar aparține militarilor – că doar armata poarta greutatea apărării republicii și nu Parlamentul! Democrația asta…Și-acum iată de ce citind articolul m-am trezit zâmbind, chiar râzând – militarii francezi sunt renumiți în cheltuieli extravagante care-au dus la dezastre în apărare – dacă ne amintim de faimoasa Linie Maginot, care-a costat o avere la timpul respectiv și-a fost doar ocolită de armata germană! Ocolită! Linia de apărare a Franței și-a așteptat inamicul care n-a mai venit, care s-a dus direct la cumpărături pe Champs Elysees. Franța a capitulat în fața Germaniei în șase săptămâni. Ei bine, se poate spune că toată Europa are un cuvânt de spus în capitularea Franței – bătălia pierdută de aliați la Dunkirk! Bătălie pierdută exclusiv strategilor germani.
