Dinamizarea activităţii Bursei de Valori Bucureşti şi trecerea către statutul de piaţă de capital emergentă se află în mâna statului.

0
437
Dinamizarea activităţii Bursei de Valori Bucureşti

Agenţia FTSE Russell a pus anul trecut bursa noastră pe lista de monitorizare , în vederea promovării la statutul de piaţă emergentă, anunţând că singurul criteriu care ne-a mai rămas de îndeplinit este cel al lichidităţii.

Conform preşedintelui BVB, Lucian Anghel, avem nevoie ca la Bursa de Valori Bucureşti să fie listate trei companii care să bifeze criterii de lichiditate, precum o capitalizare de minim 1,26 miliarde de dolari, dimensiunea free-float-ului de minim 630 de milioane de dolari şi un „rulaj” al free-float-ului de 15%.

Preşedintele BVB spunea, anul trecut, că Banca Transilvania îndeplineşte toate criteriile, Romgaz este la limită cu free-float-ul, astfel că am mai avea nevoie de încă o societate, în condiţiile în care, dintre cele listate, Petrom nu îndeplineşte criteriul free-floatului, iar Fondul Proprietatea nu este luat în calcul.

Piaţa de capital şi-a aţintit ochii pe Hidroelectrica şi speră la o listare minune din partea statului. Vestea proastă este că programul de guvernare PSD are în vedere înfiinţarea unui fond de dezvoltare naţional din participaţiile statului în companii şi nu prevede nimic despre o posibilă listare.

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea spunea, înainte de alegeri, că Hidroelectrica va veni pe bursă, deşi nu şi-a asumat nimic în scris. Surse din piaţa de capital au declarat că, în urma apariţiei programului de guvernare al PSD, au existat presiuni diplomatice din partea unor state pentru listarea „Hidroelectrica”.

Chiar şi aşa, piaţa de capital a rămas cu „speranţa” din partea statului, în timp ce, din zona privată, pare să nu existe nicio şansă să apară vreo companie suficient de mare, care să vrea să se listeze şi să îndeplinească criteriile.

Principalul nume din această categorie care s-a vehiculat în vederea unei posibile listări este RCS&RDS. În condiţiile în care compania, împreună cu Cable Communications Systems NV (societatea mamă a RCS&RDS S.A.), a reuşit, anul trecut, o refinanţare a grupului printr-o emisiune de obligaţiuni în valoare de 350 milioane euro şi un împrumut sindicalizat în valoare de până la 1,687 miliarde lei, o listare în viitorul apropiat este tot mai puţin probabilă.

La fel de puţin probabile sunt şi listări ale unor companii care au intrat în topul celor mai mari 500 de companii din Europa Centrală pe baza veniturilor realizate în 2015, realizat de Deloitte.

Conform acestui clasament, cele mai valoroase 6 companii din România, sunt: Automobile Dacia (locul 25), OMV Petrom (locul 27), Rompetrol Rafinare (locul 52), Kaufland Romania (locul 70), British American Tobacco (locul 98) şi Electrica (locul 144).

Dintre acestea, Petrom, Rompetrol Rafinare şi Electrica sunt deja listate, dar nu îndeplinesc, deocamdată, criteriile de lichiditate.

Automobile Dacia este parte a Grupului Renault, ce deţine 99,43% din acţiunile companiei autohtone. Dacia fost listată la Bursa de Valori Bucureşti, dar a fost retrasă de la tranzacţionare în 2003. Ţinând cont de faptul că Renault este listată pe Euronext Paris, o relistare a Dacia la Bucureşti este improbabilă.

Kaufland Romania, divizie a concernului german Schwarz Gruppe, este o afacere privată de familie ce nu s-a listat pe nicio bursă şi nici nu intenţionează acest lucru.
British American Tobacco România este parte a British American Tobacco Plc., companie listată la London Stock Exchange.

Fostele companii de stat sunt cele mai mari companii listate pe pieţele emergente din regiune

Concentrarea pieţei noastre pe oferte din partea statului nu pare, însă, o excepţie, căci, în regiune, cele mai mari companii listate la burse provin tot din portofoliul statului. Analizând cei mai mari trei emitenţi de la bursele din Ungaria, Cehia şi Polonia, toate cele nouă companii au aparţinut pentru o perioadă statului, care şi-a înstrăinat o parte din acţiuni către investitori privaţi şi niciuna dintre acestea nu a fost fondată în ultimele decenii.

Cinci dintre aceste companii aparţin industriei financiare, trei domeniului energiei-utilităţilor şi doar una industriei farmaceutice – toate acestea fiind considerate domenii de interes naţional pentru ţările respective.

Primele trei companii ca pondere în indicele PX, al celor mai lichide 13 companii listate la Bursa de Valori din Praga, sunt – Erste Group Bank (20,7% pondere în PX) – companie austriacă ce a preluat, în anul 2000, Banca de Economii a Cehiei, prima instituţie bancară a ţării, fondată în 1825, Komercni Banka (20,0% pondere în PX) – bancă înfiinţată în 1990 prin separarea activităţii comerciale ale fostei Bănci de Stat a Cehoslovaciei (începând din 2001 este membră a grupului Societe Generale, care a achiziţionat 60% din acţiuni de la stat) şi Ceske Energeticke Zavody (19,8% pondere în PX) – cel mai mare producător de energie electrică din Cehia, având statul drept acţionar majoritar.

În cazul pieţei Ungariei, companiile cu ponderile cele mai mari în indicele BUX sunt – OTP Bank (33,3% pondere în BUX) – unul dintre cei mai mari prestatori de servicii financiare din Europa Centrală şi de Est, fosta Bancă Naţională de Economii a Ungariei (începând cu 1995 a fost privatizată treptat, acţionariatul fiind în prezent deţinut, în mare parte, de investitori privaţi), MOL Group (26,04% pondere în BUX) – cea mai mare companie din Ungaria după cifra de afaceri (fondată în 1991 prin fuziunea a 9 companii ce erau incluse în Trustul Naţional de Petrol şi Gaze al Ungariei, înfiinţat în 1957, în prezent, statul deţine 25,2% din acţiuni) şi Richter Gedeon Nyrt (25,80% pondere în BUX) – înfiinţată în 1901, este una dintre cele mai mari companii farmaceutice din Sud Estul Europei (în prezent, statul mai deţine doar 25% din acţionariat, prin Compania Naţională de Administrare a Activelor -Hungarian National Asset Management Inc.).

Pentru Polonia, cele mai mari companii din indicele WIG 20 sunt – PKN Orlen (14,56% pondere în indice) – fondată în 1944 prin fuziunea a două companii de stat (în prezent, statul deţine 27,52% din acţiunile companiei), -PKO Bank Polski (14,04% pondere în indice) – fondată în 1919, sub numele de Banca de Economii (în prezent, statul deţine 29,43% din acţiunile companiei), Bank PEKAO (10,96% pondere în indice) – înfiinţată în 1929 ca bancă comercială de stat (este membră a Grupului Unicredit, ce deţine 50,10% din companie).

Practic, în niciunul dintre exemplele de mai sus nu există vreo situaţie în care un start-up apărut relativ recent să aibă o creştere atât de rapidă încât să devină suficient de mare pentru a fi reprezentativă pentru piaţa în cauză.

În cazul României, primii trei emitenţi ca pondere în indicele BET sunt: Fondul Proprietatea – (20,16% pondere), Banca Transilvania SA (18,34% pondere), OMV Petrom SA (17,91% pondere).

Domeniile bazate pe inovare dau, pe pietele dezvoltate, cei mai mari emitenti

O comparaţie între emitenţii celor două tipuri de pieţe, emergentă şi dezvoltată, scoate la iveală o diferenţă majoră.

Dacă majoritatea companiilor studiate din ţările cu o piaţă de capital emergentă operează în industria financiară sau a energiei, cele din pieţele dezvoltate activează în industria farmaceutică şi a biotehnologiei, industria constructoare de maşini sau cea electronică. Toate acestea sunt domenii intensiv-cognitive, adică organizaţii ce livrează pe piaţă produse sau servicii bazate pe cunoaştere.

Mai mult decât atât, cu o singură excepţie, acestea au fost fondate înainte de 1900, având o tradiţie de peste un secol în industriile în care activează.

Primele trei companii ca pondere în indicele DAX 30, al blue-chip-urilor listate la Frankfurt Stock Exchange – principala piaţă germană sunt Bayer AG (10,3% pondere în indice) – una dintre cele mai mari companii pe plan mondial în domeniul cercetării şi dezvoltării de produse farmaceutice şi conexe (locul 97 în lume conform capitalizării bursiere în clasamentul Forbes din 2016, fondată în 1863, Daimler AG (9,06% pondere în DAX) – fondată în 1886, ocupă locul 24 pe plan mondial din punctul de vedere al capitalizării bursiere în clasamentul Forbes din 2016, Siemens AG (7,93% pondere în DAX) – cel mai mare conglomerat european din domeniul ingineriei, ocupând poziţia 51, conform capitalizării bursiere în clasamentul Forbes din 2016 (fondată în 1847).

Pentru piaţa elveţiană, cele mai lichide trei companii din indicele SMI, al SIX Swiss Exchange sunt: Nestle SA (22,15% pondere în SMI) – cea mai mare companie din industrie pe plan mondial în 2014, 2015 şi 2016 după venituri (ocupă locul 33, conform capitalizării bursiere în clasamentul Forbes din 2016, fondată în anul 1866, Novartis AG (20,38% pondere în SMI) – una dintre cele mai mari companii din industrie pe plan mondial, ocupă locul 47 conform capitalizării bursiere în clasamentul Forbes din 2016, fondată în 1970, Roche Holding AG (18,10%) – ocupă locul 80 în lume conform capitalizării bursiere în clasamentul Forbes din 2016, fiind fondată în 1896.

Atât în cazul companiilor germane, cât şi în cel al celor elveţiene, se observă că se află pe primele locuri pe plan mondial în industriile în care activează. Aceasta însemnă că partea de cercetare-dezvoltare, ceea ce duce la inovare, este esenţială pentru activitatea lor.

Prin urmare, inovaţia reprezintă elementul esenţial ce diferenţiază companiile, economiile şi, implicit, pieţele de capital. Dar inovaţia nu apare peste noapte, ci necesită timp şi un mediu fertil în care să încolţească, să crescă şi să se maturizeze.

În Raportul Global al Competitivităţii, publicat periodic de către World Economic Forum, este calculat Indicele Competitivităţii Globale. Acesta are la bază 110 variabile, împărţite în 12 piloni, fiecare reprezentând un factor determinant pentru competitivitatea unei economii.

Pilonul 11 (gradul de complexitate al afacerilor) şi pilonul 12 (inovarea), formează o categorie distinctă a indicelui – Factorii Inovării şi ai Complexităţii.

În acest clasament, Elveţia ocupă locul 1 din 138 de ţări, cu un scor de 5,8 puncte din 7 posibile (Gradul de sofisticare al afacerilor: 5,8 puncte, poziţia 1, Inovaţia: 5,8 puncte, poziţia 1), Germania ocupă locul 3 cu un scor de 5,6 puncte (Gradul de sofisticare al afacerilor: 5,6 puncte, poziţia 3, Inovaţia: 5,6 puncte, poziţia 5).

În acest clasament, România ocupă locul 100, cu un scor de 3,3 puncte, fiind devansată de ţări precum Tanzania, Uganda, Botswana sau Zambia. Gradul de sofisticare al afacerilor în ţara noastră este notat cu 3,6 puncte, fiind pe poziţia 104, în top, în timp ce inovaţia este notată cu 3,1 puncte (poziţia 93, în top).

În acest clasament, Republica Cehă se află pe locul 35 (4,1 puncte), Ungaria ocupă locul 97 (3,4 puncte), iar Polonia, locul 55 (3,7 puncte).

În acest context, şansele apariţiei în România a unor companii intensiv-cognitive de mari dimensiuni sunt foarte reduse. Chiar dacă mediul românesc ar fi propice inovării, experienţa ţărilor dezvoltate arată că aceasta cere mult timp pentru a da roade. Astfel, modelul ţărilor dezvoltate nu poate fi aplicat în România, cel puţin pentru un orizont de timp scurt spre mediu.

Ţinând cont de această situaţie, singura soluţie la îndemână pentru piaţa de capital românească este cea aplicată de pieţele de capital emergete din regiunea noastră.
Este foarte important ca această reţetă să nu fie preluată mecanic, ci adaptată la textura realităţii economice româneşti. De pildă, o caracteristică a pieţei autohtone este numărul foarte mare (aproximativ 9.000.000) de persoane ce au devenit acţionari la societăţi listate sau nelistate, ca urmare a Programului de Privatizare în Masă. Prin urmare, ar trebui găsite soluţii pentru exploatarea acestei situaţii în vederea sporirii lichidităţii pieţei.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ