După o campanie de PR furibundă, parte planificată, parte virală, în care ni se spunea că raiul pe Pământ se află în Balotești, la „Therme”, au început să circule în mediul online și articole mai puțin extaziate, în care se vorbește de scandalurile generate de buluceala din primele zile de funcționare, unele cu iz de discriminare, dar și despre ajutorul de stat primit de austrieci din partea Guvernului român. Un bun pretext pentru ca subiectul mult mai vast al ajutoarelor de stat – cine le obține și mai ales cum – să revină în actualitate.
O afacere cu ape termale încălzită (și) de stat
Din totalul investiției finale, de 50 milioane de euro, ajutorul de stat primit de austriecii de la A-HEAT care au dezvoltat proiectul „Therme” a reprezentat în final o pondere de 13%. Complexul a fost finanțat de stat în cadrul Programului multi-anual de ajutoare de stat pentru dezvoltare regională. În decembrie 2015, Ministerul de Finanțe declara următoarele: „Investiția în valoare de aproximativ 29,5 milioane de euro a beneficiat de un ajutor de stat de 6,6 milioane de euro (28,8 milioane de lei), va crea cel puțin 200 de locuri de muncă și va genera contribuții la dezvoltarea regională prin plata directă de taxe și impozite la bugetul de stat și bugetele locale de aproximativ 10,4 milioane de euro până în 2020”.
Companiile străine au luat crema
În ultimii 10 ani, statul a aprobat aproape 100 de scheme de ajutor de stat pentru companiile care au investit în România, potrivit unei analize realizate de cursdeguvernare.ro. Până la jumătatea anului 2015, sumele efective plătite pentru schemele de ajutor aprobate se ridicau la circa 361,6 milioane de euro.
La nivelul întregului ultim deceniu au fost aprobate ajutoare de stat în valoare de 778 de milioane de euro, reiese din calculele cursdeguvernare.ro pe baza informaţiilor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice (MFP). La această sumă se adaugă contribuţia companiilor – de circa 1,9 miliarde de euro. Aşadar, contribuţia statutul s-a ridicat, în medie, la circa 30% din valoarea proiectelor.
O proporţie covârșitoare de companii care au reuşit să accese astfel de finanţări (44 din top 50 cele mai mari ajutoare aprobate) au capital străin. În topul companiilor care au beneficiat de cele mai mari 10 ajutoare de stat acordate de Guvernele României doar doar una singură are 100% capital românesc.
De menționat, de asemenea, este că unele din aceste multinaționale au cifre de afaceri mai mari decât chiar PIB-ul anual al României și că unele din acestea au fost beneficiarele unor privatizări favorabile tocmai ținându-se cont de necesitatea amortizării investițiilor. Majoritatea covârșitoare își expatriază profiturile, iar în ce privește valoarea adăugată în economie practică prețurile de transfer.
Ei cu profiturile, noi cu locurile de muncă
Principalele motive pentru care se acordă ajutoare de stat sunt dezvoltarea regională – prin contribuții directe la bugetele locale și naționale, prin angrenarea pe orizontală a industriei locale și, cel mai important, ocuparea forței de muncă. Companiile care au primit sau urmează să primească ajutoare de stat deja aprobate s-au angajat să creeze circa 20.680 de noi locuri de muncă în urma finalizării proiectelor de investiţii. Un calcul destul de aproximativ ne arată că pentru fiecare dintre aceste locuri de muncă nou create, statul a investit 38.000 de euro, adică echivalentul salariului mediu pe economie plătit timp de 6 ani, sau al salariului minim plătit timp de 16 ani! Dacă investițiile sunt solide și apoi administrate eficient, putem spune că statul a calculat bine.
Reversul medaliei
Sunt însă și situații în care ajutoarele de stat nu contribuie la crearea de noi locuri de muncă. Asumat, așa cum este cazul ultimei scheme aprobate pentru Dacia-Renault, sau mascat, cum este în cazul fabricii Moncler de la Bacău. Să le luăm pe rând.
Cel mai recent ajutor de stat pentru Automobile Dacia a fost semnat în 2015. Compania ar urma să primească 58,3 milioane de lei de la stat (echivalentul a circa 13,1 milioane de euro). Contribuția Automobile Dacia este de 135,5 milioane de lei (30,4 milioane de euro). Compania va investi într-un proiect de automatizare a uzinei de la Mioveni. Acest ajutor este singurul acordat unei companii care nu își asumă crearea de noi locuri de muncă. Mai mult, retehnologizarea va duce la reducerea posturilor de pe platforma argeșeană, potrivit declarațiilor făcute de oficialii Renault. Angajații disponibilizați vor primi în schimb un pachet compensatoriu.
Cel de-al doilea caz ascunde, sub aparența unui mare succes al industriei confecțiilor din România, probleme care s-ar putea să pună sub semnul îndoielii oportunitatea acordării ajutorului de stat.
S-avem parol, Moncler!
În luna august a anului trecut a fost înființată la București compania Industries Yield, care va dezvolta primul proiect în producţie de la zero al mărcii Moncler, care comercializează celebrele geci cu preţuri medii de 500-1.000 de euro. Până acum, compania italiană Industries Spa, care se ocupă de managementul companiilor din afara Italiei, de canalele de distribuţie din Italia şi de licenţa brandului Moncler, a preferat să lucreze cu producători locali în sistem de lohn, nu să dețină propria fabrică în România.
Industries Yield a primit aprobarea pentru un ajutor de stat de peste 17 milioane de lei, asumându-și crearea a 780 de locuri de muncă, dintre care 234 de locuri pentru lucrători defavorizați, conform datelor de la Ministerul Finanțelor publice.
Contrar primei impresii, Moncler nu va face o investiție greenfield, ci va achiziționa capacități de producție deja existente. Primul pas a fost cumpărarea, cu 1,8 milioane de euro, a fabricii Dialma din Bacău, care în 2014 a raportat un profit de 300.000 de euro și dispunea de 288 de angajați. Firma, cu sediul social la Arad și punct de lucru la Bacău, era deținută de un italian pe nume Romano, care înainte de Revoluție a pus bazele pentru linia pilot „Cansiglio” pentru producția de echipament de schi la fabrica de confecții din Bacău.
Mai departe, urmează preluarea de către Moncler a fabricii Sonoma, tot din Bacău, aflata însă în insolvență, care în 2014 raporta pierderi și 739 angajați. În anii anteriori a raportat profit, dar există bănuieli că acesta nu era tocmai real, fiind de fapt rezultatul unor supraevaluări făcute deliberat pentru obținerea de credite bancare la care a avut acces cu o ușurință de invidiat.
Cel mai probabil, ajutorul de stat a fost acordat nu pentru crearea de noi locuri de muncă, ci pentru preluarea personalului de la Sonoma, deși o bună parte din acesta putea fi lesne absorbit de celelalte fabrici din Bacău. De altfel, chiar în varianta că noua fabrică Moncler ar fi angajat 800 de lucrători, e greu de crezut că existau în zonă atâția muncitori calificați disponibili, cel mai probabil ei ar fi fost dislocați de la alte fabrici grație politicii salariale atractive facilitată de ajutorul de stat.
Prin urmare, nu numai că nu sunt create noi locuri de muncă, dar este afectată și activitatea fabricilor care lucrau în lohn pentru Moncler, care acum vor pierde comenzi însemnate.
Capra vecinului și oaia noastră
Aparent, principala problemă generată de ajutoarele de stat ar fi aceea că de ele beneficiază cu precădere capitalul străin, ceea ce poate induce ideea unei discriminări a capitalului autohton de către Guvern. Acuzația este poate prea dură și s-ar putea ca analiza minuțioasă a dosarelor să releve ori că firmele beneficiare au îndeplinit cu strictețe condițiile și au realizat întocmai obiectivele asumate, deci nu existau motive obiective să fie refuzate, ori companiile românești nu prea s-au înghesuit să ceară ajutoare de stat. Sau, de ce nu?, ambele variante ar putea fi adevărate.
Primul impuls al celorlalte companii de confecții din Bacău a fost să-și unească forțele într-un protest viguros la adresa ajutorului de stat primit de Moncler, de natură să distorsioneze piața locală. Dar în final, au decis să ia în calcul varianta de a aplica, la rândul lor, pentru ajutor de stat. Ceea ce s-ar putea dovedi că este cea din care toată lumea are de câștigat.
