Intr-o cercetare sociologica de identificare a primelor 3 nevoi ale omului, e cert ca nevoia de siguranta s-ar regasi printre ele. Si e normal sa fie asa. Spiritul de autoprotectie al individului primeaza de cele mai multe ori.
Dar nu voi incerca sa dezvolt subiectul cercetarii sociologice. Singurul element pe care il voi prelua va fi nevoia de siguranta a celor mai multi dintre noi. Iar in acest sens voi incerca sa analizez un aspect: nevoia de a garanta cuiva pentru ceva, in scopul, bineinteles, de a-l asigura, de a-l proteja.
Se spune ca singurul lucru sigur e ca nimic nu-i sigur. In pofida acestei realitati, se solicita, aproape in permanenta, sa garantezi pentru ceva. Chiar daca sunt constient de imposibilul unei garantii pentru orice, si eu sunt printre adeptii teoriei respective. Sunt insa unele domenii in care deontologia morala si profesionala chiar nu te lasa sa poti garanta in voie. Si as exemplifica cu domeniul in care activez, litigiile comerciale si fiscale, desfasurate aproape in exclusivitate in instantele de judecata, prin cunoscutele procese ce se intind, in majoritatea cazurilor, pe mai multi ani. Pentru o buna intelegere a fenomenului, am sa descriu radiografia unui proces comercial sau fiscal. Fara sa vrei, te trezesti intr-o zi in mijlocul unei situatii deosebit de complicate pentru tine, pentru compania ta. Fie esti acuzat ca n-ai respectat clauzele unui contract si datorezi daune, fie Fiscul ti-a inventat o datorie care iti face nopti albe. Aflat in aceasta situatie, singura salvare e sa apelezi la o echipa de avocati foarte buna. Sa presupunem ca ai gasit avocatii pe care ti-i doresti. La primul contact, urmeaza intrebarea care conduce la angajarea lor sau nu. Una foarte simpla, dar cu mare incarcatura: „Garantati ca voi căstiga procesul?". Intrebarea ascunde, de fapt, nevoia de siguranta a celui aflat in impas.
Sigur, orice profesionist ar spune ca solicitarea frizeaza imposibilul. Deontologia il obliga sa faca toate eforturile pentru a căstiga procesul, insa nu poate garanta succesul. Si atunci, ce facem cu clientul care solicita tocmai aceasta garantie si nu vrea sa inteleaga de ce nu i se poate oferi? Daca clientul este un chirurg, ar reactiona prompt, spunănd ca, daca te-ai afla sub bisturiul sau si ai solicita garantia ca te vei mai trezi dupa terminarea operatiei, el ti-ar da-o. Deci am putea crede ca sunt domenii in care deontologia este mai exigenta decăt in altele? Categoric, nu! Atunci de ce n-am putea garanta clientului si in domeniul litigiilor ca acestea vor putea fi căstigate, atăta timp căt dreptatea se afla de partea lui? Discutam totusi de notiuni relative si numai judecatorul poate determina de partea cui este dreptatea.
Dar putem condamna clientul care solicita aceasta garantie? Eu, personal, nu, atăta timp căt solicit la răndul meu garantii pilotului, chirurgului, soferului de taxi. Mai mult, nu doar ca nu-l condamn, ci si garantez ca, daca-i preiau cazul, dupa o minutioasa analiza, in care incerc sa ma conving daca dreptatea se afla de partea lui, va căstiga.
Realizati, cred, ce responsabilitati apasa pe umerii echipei mele, toti profesionisti si cu o mare putere de lupta in a dovedi adevarul si a-l sustine in fata judecatorului, astfel incăt si acesta sa se convinga de el. Cănd dreptatea este de partea clientului tau, acest lucru nu este nici prea simplu, insa nici prea complicat de dovedit. Conteaza puterea de lupta, de daruire pentru client, care si-a pus destinul in măinile tale. Din punctul meu de vedere, aceasta responsabilitate asumata, de a garanta succesul in instantele de judecata, reprezinta, de fapt, un motor, acel ceva care te mentine treaz, implicat permanent in cazul clientului, care nu-ti va ierta un eventual esec dupa ce a primit garantii.
Sa nu uitam ca orice garantie se acorda numai in anumite conditii. Pe lănga cea de baza, adica adevarul sa fie de partea ta, mai exista o conditie foarte importanta si necesar a fi indeplinita: increderea intr-o justitie independenta, neutra si corecta.
Fiind unul dintre cei care garanteaza succesul in instantele de judecata pentru clientii companiei mele, in conditiile in care cred ca dreptatea este de partea lor, consider justitia din Romănia caracterizata de cele trei dimensiuni enuntate. Ati putea spune ca ma hazardez acordănd credit unei justitii mult hulite de unii si altii sau poate ca risc mai mult decăt ar face-o altii. In peste 9 ani de foarte multe procese, poate peste 5.000, cu o valoare a litigiilor comerciale si fiscale de multe miliarde de euro, nu am avut esecuri sau dezamagiri majore din partea justitiei. Ce proba mai buna, ce argument mai fezabil decăt aceasta experienta, pentru a crede in justitia din Romănia si, la răndul meu, a garanta clientului ca, in fata instantelor de judecata, atunci cănd ai dreptate ai si succes?