BeyondBorders 2005 - Alocutiunea sustinuta de Bill Clinton
Nota: textul urmator este protejat de copyright si nu poate fi reprodus, nici macar partial, decat cu acordul scris al redactiei.
Nota: textul urmator este protejat de copyright si nu poate fi reprodus, nici macar partial, decat cu acordul scris al redactiei.
Cristina Preda, presedinte Brand Academy:
Doamnelor si domnilor, dragi prieteni.
Bine aþi venit la primul eveniment Beyond Borders!
Numele meu este Cristina Preda ºi mã aflu astãzi aici ca reprezentant al Brand Academy, prima institutie romăneascã dedicatã brand-urilor.
Nu ne-am imaginat, acum 2 ani, cănd am fondat Brand Academy, ca intr-o zi, nu prea indepãrtatã, vom avea onoarea de a vã invita la un eveniment aºa de prestigios.
Cred cã avem cea mai frumoasã slujbã din lume: aceea de a educa ºi de a deschide noi orizonturi pentru oameni. Nimin nu poate fi nimic mai bun.
Am inceput ca o companie care se ocupa exclusiv de training, considerănd cã, de invãþat, oamenii invaþã la ºcoalã. Invaþã din cãrþi ºi invaþã de la profesori.
Dar lipsea ceva: cum e cu leadership-ul? Cum e cu viziunea? Ce putem spune despre curaj? Acestea nu pot fi predate in ºcoalã. ªi nici in mari companii internaþionale. Acestea pot fi predate numai de cãtre lideri autentici, de oameni care au abilitatea de a inspira.
Aºa s-a nascut conceptul Brand Academy.
Dar transpunerea unui concept in realitate nu este un lucru uºor de fãcut.
Mai intăi, aveam nevoie de o echipã dedicatã ºi aº vrea sã mulþumesc acum intregii mele echipe pentru cã a fãcut posibilã aceastã transpunere.
Apoi aveam nevoie de un partener la fel de vizionar ca ºi noi. ªi acum aº vrea sã-i mulþumesc d-lui Marin de la Omnilogic, care ne-a depãºit aºteptãrile.
Dar, cel mai important, evenimentul de lansare a Brand Academy avea nevoie de un invitat foarte special, un mare lider, o figurã polarizantã , o personalitate plinã de farmec, un om care susþine educaþia, care crede ca educaþia stã la baza abilitãþii unei naþiuni de a fi competitivã internaþional, un om care inþelege ºi respectã mediul economic, o persoanã care s-a dovedit capabilã sã recontruiascã economia þãrii sale.
Aveam o singurã soluþie.
Exstã un singur om care corespunde perfect profilului nostru.
Sunt convinsã ca intălnirea cu domnia sa va fi o amintire de neºters.
Doamnelor ºi domnilor, imi revine onoarea de a vã ruga sã vã alãturaþi in a ura „Bun venit!" in Romănia celui de-al 42-lea Preºedinte al Statelor Unite ale Americii:
William Jefferson Clinton.
Bill Clinton: Vã mulþumesc foarte mult. Mulþumesc, Cristina. Mulþumesc, Gabriel.
Doamnelor ºi domnilor, mulþumesc pentru cãlduroasa primire.
Mulþumesc Primului Ministru pentru prezenþã, mulþumesc ex-preºedintelui Constantinescu, impreunã cu care am lucrat: mulþumesc cã aþi venit; Preºedintelui PSD, Geoana, care a fost ambasador in Statele Unite in timpul mandatului meu: mulþumesc ca aþi venit; ºi fostului Prim Ministru Roman: mulþumesc pentru prezenþã.
Aº vrea, de asemenea, sã mulþumesc Preºedintelui pentru primirea mea in biroul domniei sale inainte de a veni aici: am avut o orã de discuþii, in parte despre subiectul pentru care sunt prezent aici: cum ar trebui brand-uitã Romănia.
Doresc sã vã spun cã sunt onorat sã fiu insoþit aici, in aceastã searã, de cãtre fiica mea, de cãtre fostul ambasador Al Moses: vã mulþumesc. ªi mulþumesc Moses pentru prezenþã.
Chestiunea branding-ului...vedeþi, eu vin dintr-un loc in care, pănã nu demult, cei mai mulþi dintre noi trãiau la ferme, astfel cã branding-ul era ceva fãcut cu un instrument care avea inscris pe el un logo; incingeai intrumentul ºi ardeai apoi pielea vacilor tale, insemnăndu-le, astfel ca nimeni sã nu þi le mai poatã fura.
Dar dacã ne găndim puþin, aici nu este vorba despre un concept sau despre o þarã. Sau, dacã am putea „imprima" in minþile oamenilor imaginea unei þãri, o imagine capturatã corect ºi care sã-i redea fidel caracteristicile, atunci nimeni nu vã va mai putea fura imaginea ºi aþi avea exclusivitate asupra ei.
M-am găndit mult la asta, pentru cã am fost politician, cum bine stiþi, ºi in fiecare sesiune de alegeri iþi doreºti ca oamenii care te voteazã sã poatã sã facã diferenþa intre tine ºi contracandidat, iþi doreºti sã ai o modalitate afirmativã, pozitivã, de a spune ceea ce crezi, pentru ce lupþi, ce intenþionezi sã faci, fãrã a fi nevoit sã þii fiecãrui alegãtor un discurs de 30 de minute.
Astfel cã brand-urile, sau sloganurile, sau logo-urile, sau simbolurile pot fi instrumente foarte puternice dacã sunt sincere ºi precise. In mod normal, cănd te găndeºti sã brand-uieºti o þarã, iþi spui cã iþi trebuie sloganul potrivit, dar acesta poate fi ºi un simbol.
Vorbeam cu Preºedintele Romăniei, in timp ce mã aflam in biroul domniei sale, despre un vultur american de cristal, a cãrui fotografie o avea pe birou. ªi mi-a spus: acesta este un vultur din America.
I-am rãspuns: ºtiu, am ºi eu unul asemãnãtor ºi ii colectez; dar am mai spus: a existat o disputã la inceputul anilor 1700 pe tema dacã un vultur ar trebui sã fie simbolul þãrii noastre, atunci cănd unul dintre pãrinþii naþiunii noastre, Benjamin Franklin, a susþinut rãspicat ideea curcanului ca simbol al Americii, respingănd varianta vulturului.
Acum, eu nu ºtiu căþi dintre dvs. au vãzut un curcan sãlbatic, dar cu siguranþã am fi avut o cu totul altã imagine in lume astãzi, dacã acesta ar fi fost simbolul ales sã ne reprezinte.
Dacã ne gindim astãzi la asta, ne amuzãm; dar numai fiindcã un brand poate fi o frazã, sau doar căteva cuvinte, sau o imagine, un obiect sau un animal, nu inseamnã cã nu trebuie sã luãm acest lucru in serios.
Suntem in faþa atător þãri care abia au scãpat din era comunistã, toate cãutănd noi investiþii, noi oportunitãþi de instruire, oameni care doresc sã incheie parteneriate cu toate ramurile corespondente din alte þãri, de la tehnologia informaþiei la producþia de bazã, educaþie si sãnãtate.
Ar fi, de altfel, un lucru bun, dacã Romănia ar avea un brand sau un simbol propriu, cu care toate partidele politice sã fie de acord, care ar reflecta exact ceea ce doriþi sã transmiteþi lumii.
Ma voi referi pe scurt, in aceastã searã, la contextul lumii actuale, fiindcã, pentru ca un brand sã aibã sens, aplicat unei þãri, acesta trebuie, mai intăi, sã fie in acord cu condiþiile lumii, pentru cã trãim intr-o societate globalã, intr-o societate interdependentã, in care nu putem „scãpa" unii de alþii. De fapt, trãim in societãþi care se intrepãtrund. Romănia este naþiunea, alcãtuitã din multe comunitãþi, din mai multe familii; Romănia este o parte a Europei de Sud-Est, membrã a N.A.T.O., curănd va fi membrã a Uniunii Europene, un membru al Naþiunilor Unite. Aparþineþi multor uniuni, toate acestea, in moduri diferite, demonstreazã cã lumea de astãzi este mult mai interdependentã decăt era pănã acum căþiva ani. Acesta este un lucru esenþial de acceptat.
Un al doilea aspect interesant este cã sunteþi un membru relativ nou al unora dintre aceste organizaþii, unde sunt percepute ca dezavantaje, spre exemplu, faptul de a fi o democraþie nouã, o nouã economie de piaþã, un guvern nou, dar existã ºi avantaje enorme, cum ar fi entuziasmul, asumarea responsabilitãþii, pasiunea cu care vã construiþi un viitor mai bun.
Dar nu puteþi sã vã „vindeþi" altora, sau sã vã conturaþi un viitor pentru voi, pentru cetãþenii voºtri, fãrã sã þineþi cont de contextul unei lumi interdependente; lucru care poate fi bun sau rãu, depinde cum priveºti.
Pentru America, in 11 septembrie 2001, a fost un lucru rãu cã lumea era atăt de interdependentã. Anume, uitaþi ce s-a intămplat: teroriºtii au folosit graniþele deschise, modalitatea simplã de a cãlãtori, accesul uºor la informaþie ºi tehnologie pentru a ucide aproape 3.000 de oameni in New York, oameni din 200 de þãri; adicã din 70 de þãri, inclusiv peste 200 de musulmani.
Dar a fost ºi un triumf al interdependentei.
ªi asta mã aduce la cel de-al doilea punct. Interdependenþã inseamnã numai cã nu putem „scãpa" de ceilalþi; asta poate fi bine sau rãu. Pentru dvs., din 1989 incoace, de la cãderea zidului Berlinului, apariþia a noi forme de interdependenþã aº opina cã este un lucru bun. V-aþi alãturat familiei noilor democraþii, aþi intrat in N.A.T.O., sunteti programaþi sã fiþi admiºi ca parte a U.E., aþi participat la mãsurile comune de menþinere a pãcii.
Deºi ca þarã, nu e o þarã bogatã, aceastã þarã a donat bani victimelor tsunami din Asia de Sud Est, o recunoaºtere a noii dvs. evidenþieri intr-o lume interdependentã.
Dar ceea ce ne dorim cu adevãrat este o comunitate integratã, un spaþiu in care impãrþim oportunitãþi; oamenii au deschise oportunitãþi ºi in Romănia, ca ºi ceilalþi oameni din grupul vostru; oamenii iºi asumã responsabilitãþi, aºa cum aþi fãcut in Irak ºi in ajutorul dat victimelor tsunami.
Oamenii respectã specificitatea þãrii voastre, diferenþierea faþã de vecini ºi de celelalte state ale lumii, dar o fac in timp de pace ºi prosperitate, pentru cã toþi credem cã umanitatea noastrã comunã este mult mai importantã decăt caracteristicile noastre interesante.
Altfel, de ce oare dvs., cu toate probleme cu care aveþi de luptat, aþi dona bani oamenilor din Asia ºi Sri Lanka ºi Indonezia, sau aþi contribui la reconstrucþia Thailandei, sau a Indiei, sau a insuliþelor din Maldive, locuri in care majoritatea romănilor nu vor merge niciodatã? Pentru cã v-aþi asumat umanitatea comunã.
De ce vã spun toate acestea?
Pentru cã dacã vã doriþi un brand, va trebui sã aveþi un brand care sã vã difereþieze de celelalte state intr-o lume interdependentã, fãrã a vã pune, totuºi, impotriva lumii in care credeþi.
Iar lumea in care credeþi, pornind de la conduita avutã pe durata cătorva guverne pe care le-aþi avut de cănd sunteþi o þara liberã, este o lume in care vã indreptaþi spre Occident, in care deveniþi o parte a Europei, in care vã construiþi o economie modernã, in care vã reclãdiþi reperele culturale ºi capacitãþile educaþionale. Cu alte cuvinte, vã indreptaþi cu faþa spre lume ºi viitor, lasănd la o parte trecutul. ªi, oricăt de greu ar fi fost căteodatã drumul ales, aþi continuat sã mergeþi pe el, constant, nerãbdãtori.
Cănd am venit aici, domnule Preºedinte, la finele anului 1997, ºi am vorbit, in stradã, in faþa a 100.000 de oameni, mesajul receptat de mine era clar: vã iubim, iubim America, dar noi ne grãbim sã intrãm in N.A.T.O., ne grãbim sã intrãm in U.E., ne-am aºteptat multã vreme libertatea, prosperitatea, pentru partea noastrã de responsabilitãþi, pentru viitor; ne grãbim. ªi, dacã ne daþi o ºansa, suntem dispuºi sã dãm acest examen. A fost un mesaj puternic, clar.
Iar cănd mergeam pe strãzi astãzi, sau cănd mergeam la librãrie pentru a semna autografele, uităndu-mã in ochii sutelor de cetãþeni ai þãrii dvs., sau străngănd măinile celor care stãteau in faþa magazinului de cãrþi, nepãºind inãuntru pentru a cumpãra o carte, ºtiam ca nu iºi pot permite sã cumpere o carte. Fiecare dintre ei avea, insã, o anume energie ºi o anume incredere in sine. De fapt, o mult mai mare incredere in sine decăt cea pe care o sesizasem in urmã cu o decadã, cănd venisem prima datã aici, ºi asta datoritã progresului pe care l-aþi inregistrat. Ori de căte ori facem un pas inainte, se cladeºte ºi increderea colectivã in þarã.
Deci, dacã priviþi in faþã, la testele majore pe care le aveþi de trecut, dacã vã doriþi o lume trãind in pace ºi prosperănd, ce aveþi de fãcut?
Mai intăi trebuie sã aveþi o strategie de securitate; trebuie sã vã opuneþi terorismului, armelor de distrugere in masã, amplorii armelor convenþionale ºi þãrilor care incearcã sã-ºi subordoneze vecinii.
Aºa cã unul dintre lucrurile pe care ar trebui sa le spuna Romănia este: noi ne-am indeplinit partea noastrã din obligaþia de a construi o lume mai paºnicã ºi mai sigurã, pentru cã ne opunem terorismului, ne opunem comportamentului abuziv ºi sprijinim reducerea pericolului reprezentat de armele de distrugere in masã. Acesta este un lucru foarte important. Nu puteþi fi un membru responsabil al comunitãþii mondiale dacã nu aveþi o strategie de securitate solidã.
Un al doilea aspect este cã nu puteþi ieºi in lume numai cu o strategie de securitate. Este ca ºi cum ai spune: noi doar vom preintămpina producerea unor lucruri rele, dar nu putem face nimic bun. Or, in primul rănd, aºa ceva nu existã, iar in al doilea rănd, dacã lumea este interdependentã, nu poþi sã iþi omori, subordonezi sau incarcerezi toþi adversarii. Trebuie sã gãseºti o modalitate de a colabora cu cei care nu sunt de acord cu tine, sã incerci sã ii convingi sã mergeþi impreunã spre un viitor paºnic ºi prosper, care sã creeze un spaþiu care sã permitã Romăniei sã iºi construiascã ºi diversifice economia, sã-ºi construiascã sistemul educaþional, sã-ºi construiascã reþeaua de tehnologie a informaþiei. Deci trebuie sã creaþi o lume cu mai mulþi prieteni ºi mai puþini teroriºti, mai puþini duºmani ºi aº spune cã exact asta faceþi alãturăndu-vã U.E., cã exact asta aþi fãcut contribuind la ajutorarea victimelor tsunami.
Indepliniþi al doilea criteriu de aderare la lumea modernã. Primul este politica de securitate, al doilea este politica de a-þi face mai mulþi prieteni ºi a diminua numãrul de teroriºti ºi duºmani.
In al treilea rănd, trebuie sã construim instituþiile de cooperare. Bine, aþi dãrămat acel zid, nu? Sunteþi deja in N.A.T.O., o sã fiþi ºi in U.E. ºi aþi indeplinit cu succes toate cerinþele care vi se adresau, nu?
Al patrulea lucru pe care trebuie sã-l faceþi este sã faceþi din Romănia un model de comunitate integratã.
Am vãzut oameni din toatã lumea atunci cănd imi semnam cartea astãzi. Dacã mi-aº fi scris cartea acum 20 de ani ºi aº fi venit aici sã o semnez, sã nu uitãm de comuniºti, nu credeþi cã aproape toþi cei care ar fi fost acolo ar fi fost membru al guvernului, sau reprezentantul unei mari fabrici, dar toþi aceºtia ar fi fost exclusiv romăni din Romănia?
Astãzi eu mi-am semnat cartea pentru oameni cu venituri diferite, iar la coadã stãteau oameni din cel puþin opt þãri diferite. Astfel, in orice þarã, trebuie sã facem căt mai multe impreunã; lumea de astãzi poate fi privitã ca o intrecere intre cei care vor sã dezbine lucrurile ºi oameni care vor sã le reuneascã.
ªi cu asta ajung la ultimul punct. Orice brand v-aþi dori, doriþi ca acesta sã arate cã sunteþi una dintre þãrile constructoare, nu una dintre cele distructive.
Sã vã spun un lucru interesant. Poate aþi vãzut, in presã, cã dupã acel oribil tsunami din sud-estul Asiei, Preºedintele Statelor Unite ne-a rugat, pe tatãl sãu - fostul preºedinte Bush - ºi pe mine, sã străngem bani de la persoane particulare ºi sã-i cheltuim in mod inteligent in þãrile care fuseserã afectate.
Aºa cã eu ºi fostul preºedinte Bush am mers acolo ºi am facut un circuit, ocazie cu care am vãzut atăt lucruri oribile, căt si fapte eroice: mai multe pagube decăt mi-aº fi putut imagina cã pot produce dezastrele naturale, dar ºi un eroism extraordinar al oamenilor, de la oficialitãþi locale pănã la mici pescari, la vãduve care ºi-au pierdut ºi copiii. A fost ºocant! Apoi ne-am intors, iar Preºedintele ne-a spus sã venim la Casa Alba ºi sã redactãm un raport asupra turului Asiei. In timp ce mã pregãteam sã fac asta, un oficial al unei agenþii americane de intrajutorare, care lucrase cu noi acolo, mi-a dat rezultatele unui sondaj efectuat in Indonezia aproximativ in aceeaºi perioadã in care ne aflam ºi noi acolo. Reþineþi ca Indonezia este cea mai mare þarã musulmanã din lume, are populaþie 98% de religie musulmanã, aproximativ 200 de milioane de musulmani. Indonezia l-a sprijinit puternic pe Osama Bin Laden ºi a criticat dur Statele Unite pentru rãzboiul din Irak. Cănd a avut loc dezastrul, acolo se gãseau mai mulþi muncitori civili, angajaþi ai Guvernului Statelor Unite, Preºedintele a alocat ºi resurse militare pentru a salva vieþile oamenilor, sute de organizaþii fondate in America, religioase si non-religioase au plecat spre Indonezia ºi oameni obiºnuiþi au trimis bani. O treime din gospodãriile americane au contribuit. Iar acest sondaj era facut pentru a se vedea dacã sunt schimbãri in atitudinea faþã de America inainte de tsunami ºi dupã. ªi, dacã exista o schimbare, era tsunami motivul ei? 60% dintre indonezieni aveau o parere bunã despre America dupã tsunami, faþã de numai 36% inainte, iar motivul era exclusiv tsunami. Indonezienii aveau o parere bunã despre Bin Laden in proporþie de 58% inainte de tsunami ºi doar de 28% dupã. ªi nu facuse nimic rãu, dar nici ceva bun.
Aºadar, oamenii opuneau constructorii distrugãtorilor. ªi nu spun asta ca sã laud America, ci doar pentru a spune cã, dupã tsunami, in Statele Unite nu mai exista impãrþirea in „de dreapta" sau „de stănga"; nu mai erau nici republicani, nici democraþi. Am fãcut tot ce am putut pentru oamenii din sud-estul Asiei din raþiuni pur umane, iar asta s-a dovedit a fi o politicã excelentã pentru America, pentru cã n-am avut un design politic. De ce? Fiindcã intr-o lume a comunicãrii instantanee, fiecare dintre noi ia decizii rapide atunci cănd vede la televizor lucruri pe care este indemnat sã le facã, deºi căteodatã sunt manipulaþi. ªi eu ºi dvs. facem asta. Vezi oameni din cealaltã jumãtate a lumii, un politician asiatic, un politician latino-american ºi sunt doar oamenii acasã la ei. Ii vezi pe aceºti oameni, vezi un eveniment ºi iþi pui intrebarea: se intămplã cu adevãrat sau nu? Pot sã vãd ceea ce vãd ca simplu om? E autentic? ªi, pentru o clipã, magicã, oamenii din cea mai mare þarã musulmanã din lume s-a găndit cã poporul american, cu care nu este deloc de acord asupra razboiului din Irak, este un popor de oameni buni, cãrora le pasã de ei ca popor ºi vor sã le construiascã viitorul, in loc sã li-l dãrăme.
ªi ce legãturã au toate acestea cu branding-ul dvs.? Foarte multe! L-am intrebat pe Preºedinte, cănd veneam incoace: dacã acum, pe loc, ar trebui sã gasiþi o frazã pentru un brand pentru Romănia, ce aþi spune? ªi a rãspuns: „noul tigru al Europei", iar eu m-am găndit la ce aº fi spus eu. Aº spune: bine, sunteþi aici, dar intrebarea care se pune este dacã toþi cei de aici suntem interesaþi de acest lucru?
Cred cã cel mai important lucru este... de ce nu creaþi un proces naþional, care sã implice toate partidele politice, toate sectoarele economiei ºi intreaga societate ºi sã vã intălniþi ºi sã discutaþi despre asta?
Cum aþi vrea sã găndeascã fiecare romăn despre Romănia, intr-o singurã frazã, propoziþie sau simbol? Nu puteþi trece peste asta, dacã vã doriþi un brand de þarã.
ªi cum aþi dori ca oricine din afara graniþelor sã găndeascã despre þara dvs. intr-o singurã frazã, propoziþie sau simbol? Eu am venit aici numai de douã ori ºi am avut numeroase contacte cu reprezentanþii þãrii dvs. in cei 8 ani căt am fost preºedinte.
Am avut contacte cu trei preºedinþi, inclusiv cu preºedintele Iliescu, care se aflã in spital in aceastã searã - ii doresc multã sãnãtate - ºi mai mulþi prim-miniºtri ºi diferiþi lideri politici. Toti romănii pe care i-am intălnit iubeau libertatea, credeau in viitorul þãrii lor, voiau sã meargã alãturi de Statele Unite, de Europa, spre un viitor eliberat pentru totdeauna de dominaþia unora asupra altora. Fiecare romăn pe care l-am intălnit credea cã se poate construi o economie modernã ºi de succes aici, dacã ceilalþi le-ar da o mănã de ajutor ºi nimeni n-ar interveni abuziv asupra viitorului acestei þãri. Numai dvs. puteti gãsi cãile prin care sã traduceþi aceste cuvinte in realitate.
Dacã sunteþi toþi de acord, atunci þara dvs. nu va face nici un pas inainte; dacã sunteti cu toþii de acord, inseamnã cã cineva nu s-a găndit. Aºadar e bine cã nu aveþi numai un partid politic, este bine cã aveþi dezbateri politice, dar găndiþi-vã la ceea ce aveþi in comun ºi apoi incercaþi sã vedeþi cum puteþi transmite asta intr-o frazã, o propoziþie sau un simbol.
ªi nu uitaþi cã este foarte important ca romănii sã creadã in brand-ul respectiv, ca sã poatã fi crezut ºi de cãtre strãini.
Sã presupunem cã aþi spus cã Romănia este o þarã a viitorului european. Dar sã presupunem cã 98% din populaþia Romăniei crede asta. ªi cã atunci cănd aþi inceput, numai 2% din populaþia Europei credea acest lucru. Dacã 98% din populaþia Romăniei crede in asta, este mai important decăt sã creadã ceilalþi europeni, fiindcã dacã aceasta este imaginea de sine, o sã o proiectaþi asupra celorlalþi ºi, in timp, ii va convinge de justeþea ei. ªi atunci veþi beneficia de mai multe investiþii din partea celorlalte þãri, nu doar din Europa, dar ºi din America, Asia, din toate celelalte þãri.
Deci cel mai important lucru in procesul de branding este cã el reflectã lucrurile pe care le consideraþi adevãrate, importante ºi bune. Nu vã descurajaþi dacã nimeni nu vã crede incã, tocmai pentru asta s-au inventat brand-urile! De aceea brand-uim produse noi, pentru a putea vinde oamenilor ceva despre care incã nu ºtiu nimic.
Aºadar, cel mai important aspect al acestei operaþiuni de branding a Romăniei este cã va spune ceva despre care romănii vor crede imediat cã este adevãrat ºi bun, este o sursã de măndrie ºi este orientat spre viitor. Deci cănd Preºedintele a spus „tigrul Europei", ceva de care toatã lumea ºtie, oricine in lumea economicã ºtie ce sunt tigrii; existã căteva þãri in sud-estul Asiei care... in estul Asiei care au crescut rapid - Tigrii Asiatici. E ca ºi cum ai spune: suntem un motor economic, suntem hotãrăþi, reprezentãm viitorul Europei in context economic.
Dacã spuneþi cã sunteþi þara viitorului Europei, atunci aceasta inseamnã cã vã referiþi la economie, dar ºi la celelalte aspecte, cã urcaþi pe scara viitorului Europei. Dar mai sunt, probabil, incã zece alte expresii, unele mai bune decăt altele, pe care politicienii le găndesc. De aceea spun cã, pentru a fi un brand extraordinar pentru þara dvs., procesul cãutãrii ºi creãrii acestuia trebuie sã animeze mii de oameni. „Dacã il credeþi cu adevãrat, dacã aveþi incredere in el, dacã vã simþiþi confortabil vorbind despre el, nu conteazã aºa de mult cãt de bun sau savuros este". E mai important ca dvs. sã-l credeþi, sã credeþi cã este adevarat ºi bun ºi orientat spre viitor. ªi astfel o sã-i faceþi pe mulþi, foarte mulþi alþii sã creadã cã este adevãrat. In incheiere, aº spune numai atăt: chiar eu insumi mi-am pus aceastã problemã, pentru cã Romănia ºi eu reprezentãm douã direcþii extrem de importante in ceea ce s-a intămplat in anii 90. Poate sã vi se parã ciudat, o sã vã explic.
Dvs. sunteþi un exemplu al realitãþii cã, pentru prima datã in istorie, in anii 90, tot mai mulþi oameni trãiau in democraþii, sub guverne pe care le-au votat, decăt sub dictaturi, lucru care nu s-a mai intămplat pănã atunci in intreaga istorie a umanitãþii. Acum am o fundaþie care activeazã pentru eliminarea sãrãciei in Africa, Asia ºi Statele Unite, care lucreazã pentru educaþie in cadrul unor proiecte ale unor servicii cetãþeneºti, in diferite continente, care incearcã reconcilierea religioasã, etnicã ºi rasialã in toate regiunile, din nordul Irlandei pănã in Balcani, in Africa, in Orientul Mijlociu ºi face eforturi in susþinerea þãrilor in lupta pentru eradicarea virusului care cauzeazã SIDA.
Sunt o organizaþie non-guvernamentalã, iar organizaþiile non-guvernamentale au explodat, ca numãr ºi impact, in anii 90.
Astfel cã, pentru prima datã in istorie, cetãþenii pot schimba viitorul comunitãþii ºi al þãrii lor intr-manierã de neconceput pănã atunci. Cănd am fost rugat, de exemplu, sã fiu coordonatorul programului Naþiunilor Unite in sud estul Asiei pentru ajutorarea victimelor tsunami, Secretarul General al Naþiunilor Unite mi-a spus cã prima mea insãrcinare va fi sã cer guvernelor bogate sã dea banii pe care i-au promis.
S-a dovedit a fi diferit, fiindcã organizaþiile non-guvernameltale colectaserã ºi aveau in bãnci peste 3 miliarde de dolari din donaþiile persoanelor particulare, din toate categoriile de venituri, din toate parþile lumii, totul pentru ajutorarea acelor oameni. Deci cea mai importantã misiune a mea era sã mã asigur, pe de o parte, cã þãrile desfãºoarã un proces de planning adecvat ºi nu risipesc banii, ºi pe de altã parte sã orientez organizaþiile non-guvernamentale cãtre viitor, cheltuind banii in timp, treptat, pentru a-i ajuta pe oamenii sãraci din sud-estul Asiei.
Dacã aceastã slujbã aº fi avut-o acum zece ani, lucrurile s-ar fi petrecut aºa cum a presupus Secretarul General. Dacã aº fi fãcut asta acum zece ani, slujba mea ar fi fost: vino aici ºi salveazã-i pe toþi, ai putea sa vorbeºti despre toþi donatorii noºtri generoºi, apoi sã mergi in Europa, la guvernele statelor occidentale bogate ºi sã le spui: aþi promis suma asta de bani, onoraþi-vã promisiunea.
Nu mai trebuie sã fac aºa ceva: acum totul se petrece altfel. Ideea este cã cea mai importantã misiune a mea era sã organizez aceste þãri, pentru ca ele sã căºtige increderea organizaþiilor non-guvernamentale ºi sã conving organizaþiile non-guvernamentale sã le dea banii, astfel ca oamenii aceia sã poatã trãi din nou.
Aºa cã a trebuit sã imi creez un brand personal. Vedeþi ce mult mi-a luat sã vã spun căte preocupãri am, deci se cheamã cã am un brand, dacã oamenii asociazã ceva bun ºi adevãrat cu numele meu.
Acum pot sa-i conving pe oameni sã investeascã in organizaþia mea non-guvernamentalã ºi pot sã-mi continui activitatea in intreaga lume. Nu primesc bani de la guverne, astfel cã aº putea avea investitori, care sã investeascã ºi sã mã ajute sã economisesc. Acum avem 110.000 de oameni din þãri sãrace care primesc de la noi tratament anti-SIDA, ajutor pe care nu il primeau inainte. Sunt vieþi care astfel vor fi salvate. ªi toate acestea pentru cã oamenii au crezut cu adevãrat cã eu reprezint un brand bun ºi veritabil intr-un domeniu al increderii: acela de a ne pãsa de ceilalþi. Dar avem toate aceste lungi discuþii despre... iatã cum vãd unii chestiunea: da, oamenii ºtiu cine eºti, fie cã te urãsc, fie cã te iubesc, nu ai nevoie de un slogan care sã descrie filosofia ONG-ului tãu. Iar alþii spun: oh, ba da, ai nevoie, pentru cã oamenii care investesc in politicã nu sunt aceiaºi cu cei care investesc in acþiuni caritabile, deci avem nevoie de o frazã care sã le spunã oamenilor ce anume este diferit la tine ºi la ONG-ul tãu faþã de alte ONG-uri in care s-ar putea investi. ªi ne-am aºezat sã discutãm, avănd douã sau trei idei interesante.
Ceea ce vreau sã spun este cã eu cred cã branding-ul este o operaþiune legitimã ºi importantã, pentru cã ieºi intr-o lume nouã, in care suntem inconjuraþi de diverse organizaþii, avem toate aceste noi democraþii ºi, pe de altã parte, avem aceste organizaþii cum este ºi a mea, organizaþiile non-guvernamentale.
Aºadar meritã sã facem asta pentru a atrage noi investiþii in viitor. Dar beneficiul principal, o sã spun asta din nou, cel mai important beneficiu pe care il poate aduce brand-ul, dacã facem un efort serios, care sã implice intreaga societate, este cã vom avea un mare numar de romăni care vor putea spune, intr-o singurã frazã, ceva care este bun ºi orientat spre viitor despre þara lor.
V-am spus deja concluziile mele in urma primei vizite ºi cu mult inainte de a veni, in lupta impotriva tiraniei pe care am dus-o pe multiple planuri. Lumea se roagã pentru voi, toþi iºi doresc sã aveþi succes; toþi americanii pe care ii cunosc vã sunt recunoscãtori pentru prietenia dvs., pentru ajutorul dvs., pentru setea dvs. de libertate ºi pentru angajamentele luate. Trebuie sã vedeþi cum puteþi spune toate acestea intr-o frazã, propoziþie sau simbol. ªi reþineþi cã scopul nu este acela de a mã convinge pe mine, sau pe un alt investitor; cel mai important aspect este cã astfel oamenii acestei minunate þãri pot spune imediat: aceºtia suntem ºi intr-acolo ne indreptãm.
Cred cã viitorul este luminos ºi mi-aº dori sa fiu o muscã pe un perete, trãgănd cu urechea la toate discuþiile interesante care vor avea loc acum, in incercarea de a vedea cum sã spuneþi lumii cine sunteþi ºi incotro vã indreptaþi.
Vã mulþumesc ºi vã urez succes!
Cristina Preda: Multumim, domnule Preºedinte. Aºa cum ºtim cu toþii, agenda prevede cã vom avea acum o sesiune de intrebãri ºi rãspunsuri, moderatã de dl. Gabriel Marin. Sã-l invitãm, aºadar, pe dl. Marin de la Omnilogic.
Gabriel Marin: In primul rănd, vã mulþumesc pentru discurs.
Cred ca a fost foarte animator pentru cei prezenþi ºi, sã fiu sincer, am o listã de intrebãri. Deºi am căteva idei, mai mereu le-am lãsat deoparte.
Dar, inainte de a trece la secþiunea de intrebãri ºi rãspunsuri, dacã tot suntem aici, mai mult sau mai puþin, reprezentanþi ai majoritãþii comunitãþilor de business din Romănia: sunteþi faimos in Romănia pentru prosperitatea Americii in timpul celor douã mandate ale dvs. De fapt, noi ne „deºteptãm" ca ºi þarã cu dvs., mai mult sau mai putin, aºa ca suntem martori in timp ai prosperitãþii ºi a creºterii inegale a acesteia - nu imi aduc aminte de o altã perioadã din istoria Americii in care creºterea economica sã fi fost atăt de spectaculoasã ca in timpul mandatelor dvs. Astfel cã, in primul rănd, dorim sã vã mulþumim, nu numai in numele comunitãþii locale de afaceri, dar cred ca ºi in numele comunitãþii mondiale de afaceri. Aþi facut o trebaã extraordinarã; de fapt, ne lipsesc vremurile bune din timpul preºedinþiei dvs. Vã mulþumim incã o datã!
Sã trecem acum la căteva intrebãri. Pentru o þarã ca Romănia, dupã 50 de ani de comunism, tradiþiile locale, comunitãþile locale pe care le-aþi menþionat in discursul dvs. au fost distruse aproape in totalitate. Căteodatã este greu de imaginat cum a putut dura tirania 50 de ani. E greu sã vorbim despre imaginea þãrii, dar, dacã ne referim la prioritãþi, care credeþi cã ar fi prima prioritate: sã ne reclãdim valorile morale, sau sã punem mai presus de toate prioritãþile economice?
Bill Clinton: In primul rănd, cred cã prioritãþile economice sunt extrem de importante, iar oamenii le dispreþuiesc numai dacã sta bine economic.
Poporul dvs. a vãzut cã deja aþi pus accentul pe economie ºi cineva spune cã vorbiþi cu o persoanã care are o slujbã bunã, conduce o afacere de succes, sau are o slujba securizatã, guvernamentalã. Dacã oamenii nu au slujbe, nu au acces la capital, nu pot incepe o afacere, sunt foarte preocupaþi de economie. Dar aceasta nu inseamnã cã nu au valori.
Cheia este, cred eu, pentru fiecare þarã, sã gãseascã modalitatea prin care sã construiascã o economie de piaþã liberã care sã fie insã dedicatã justiþiei sociale. In primul rind, ºi cel mai important, sã existe oportunitãþi egale de participare la economia de piaþã ºi, al doilea rănd, mãcar condiþionarea rezultatelor acestei economii, astfel incăt sã nu mai avem douã extreme ºi inechitate ºi imposibilitatea unora de a participa pe piaþã ºi a trãi pe cont propriu.
ªi fiecare þarã va trebui sã gaseascã modalitatea adecvatã sieºi, dar dacã vã uitaþi la þãrile de succes ºi bogate din Europa, vom vedea ca nu s-a reuºit asta.
ªi Statele Unite au problema asta.
Deci, dacã vã uitaþi la alte þãri dezvoltate, acestea genereazã multe locuri de muncã, dar incã mai au ºi o paturã sãracã, care ar putea fi eliminatã.
Eu cred cã dacã puteþi avea cea mai bunã politicã economicã, dvs., in primul rănd, aveþi un concept economic bun - va fi uºor sã incepeþi o afacere, va fi uºor sã integraþi tehnologie ºi guvernul va avea politici care vor sprijini modernizarea continuã in domeniul tehnologiei informaþiei ºi a altor tehnologii. ªi in continuare se vor depune eforturi pentru a vã asigura cã infiinþaþi locuri de muncã concomitent cu reducerea sãrãciei ºi, in acelaºi timp, ajutaþi oamenii sa iºi formeze o opinie asupra securitãþii sociale.
Dar este nevoie, mai intăi, ca economia sã funcþioneze ºi cred cã este foarte greu sã ai un guvern etic dacã ai politicã economicã falimentarã, pentru cã oamenii se trezesc dimineaþa ºi vor sã aibã mai intăi ceva spre care sã tindã, ceva care sã le asigure lor ºi familiilor lor un viitor.
Deci cred cã este o mare greºalã sã spui: ar trebui sã facem orice ca economia sã meargã. Asta ar insemna cã economia este imoralã ºi ar implica ºi faptul cã aþi putea avea o societate imoralã, cu oameni care nu sunt recompensaþi pentru munca lor. Cred cã una din chestiunile cheie ale unei societãþi morale este ca oamenii sã fie recompensaþi corespunzãtor muncii lor ºi sã aibã o ºansã decentã de a o duce din ce in ce mai bine.
G. Martin: Mã bucur sã aud asta, pentru cã eu cred cã nouã, comunitãþii locale de afaceri, ne place aceastã expresie „afacerile pe primul loc", care s-ar traduce prin „economia pe primul loc", care cred cã ar trebui sã fie prioritatea numãrul 1, dincolo de orice alte valori. Aceasta nu inseamnã, bineinþeles, cã nu þinem cont ºi de celelalte valori, cum aþi spus, dar trebuie sa creãm bogãþie, pentru ca apoi s-o distribuim in mod echitabil.
Bill Clinton: ªtiþi, cănd am devenit Preºedintele Statelor Unite, unii membri ai partidului meu au considerat cã pun prea mult accentul pe eliminarea deficitului bugetar. ªi au spus: trebuie sã cheltuim mai mulþi bani pentru educaþie, trebuie sã cheltuim mai mult pentru asigurarile de sãnãtate, trebuie sã cheltuim mai mulþi bani pentru protecþia mediului, pentru cã marea preocupare a conservatorilor era cã ei credeau cã republicanii ar fi cheltuit mai mult in aceste direcþii.
ªi le-am spus: e bine ce spuneþi, dar dacã nu punem economia pe picioare, nimeni nu va mai plãti impozite ºi nu vom avea bani pe care sã-i cheltuim pe educaþie, pe protecþia mediului sau pe alte chestiuni.
Aºa cã am redus deficitul, am redus infrastructura, am atras investiþii, oameni ca dvs., care au creat multe locuri de muncã, aºa cã am dobăndit mai mulþi plãtitori de taxe, bani cu care ºtiam ce aveam de fãcut. ªi am fãcut foarte mulþi bani; am dublat investiþia in sãnãtate. Pe de altã parte, acum mã gasesc in poziþia opusã, cănd republicanii au spus cã trebuie sã reducã taxele ºi sã meargã pe deficit, astfel cã a trebuit sã reducem taxele continuu, chiar dacã eram in rãzboi cu Irakul ºi inregistram deficite mari. Astfel cã in acest moment ne gãsim in aceeaºi situaþie cu aceea in care aveam impozite foarte mici, dar nu generam locuri de muncã ºi sãrãcia creºte in răndul clasei mijlocii, veniturile scad, pentru cã noi, Stănga, nu putem cheltui bani aiurea in loc sã-i investim inteligent, iar Dreapta nu poate tãia prea tare impozitele in America fãrã sã pãstreze un buget echilibrat, disciplinat.
Deci cheia acestor probleme este un echilibru inþelept in buget, sau mãcar un management economic bun, fãrã a permite un deficit prea mare, investiþii in oameni ºi in capacitatea afacerilor de a debuta corect ºi uºor ºi de a se moderniza in ritmuri disponibile, adãugănd noi tehnologii, noi echipamente, noi training-uri pentru angajaþi, noi ºi revoluþionare produse ºi servicii.
Cred cã gãsirea soluþiilor care sã echilibreze flexibilitatea vieþii sociale nu este uºoarã, dar ea va da cele mai bune rezultate economice. Gãsirea echilibrului intre responsabilitatea fiscalã, chiar conservatorismul fizic ºi investiþiile in oameni nu sunt uºor de fãcut, dar tinde sã ofere cele mai bune rezultate economice, ºi aº spune chiar un rezultat moral, pentru ca toti au o ºansã ºi se pun in umbrã cele mai grave urme de inechitate.
G. Martin: Am citit faimoasa carte a dlui. Stiglitz, aþi auzit cu siguranþã de dănsul, globalizarea ºi conþinutul acesteia... Stiglitz era vice preºedinte al Bãncii Mondiale ºi a scris cartea dupã ce a pãrãsit Banca Mondialã. Unul dintre capitole a fost dedicat Romăniei, care, intr-un fel, trebuie sã facã faþã aceloraºi restricþii impuse de FMI pe care le-am mai infruntat cu 6-7 ani in urmã. Sper cã nu greºesc, nu sunt politician, dar, dupã cum vãd eu lucrurile, FMI impune ca deficitul bugetar sa fie sub 1%, iar dacã ne intoarcem la declaraþia dvs., aceasta poate stopa dezvoltarea, pentru cã mergănd cu un deficit foarte scãzut nu prea poþi gãsi resurse pentru proiecte sociale...
Bill Clinton: In primul rănd, ar fi trebuit sã existe prevederi diferite pentru Romănia la stadiul la care vã gãseaþi in 1997, abia ieºind din comunism, de cele destinate Americii, o þarã maturã, cu o bunã piaþã de capital. ªi s-ar putea sã aveþi nevoie de deficitul pe care il cheltuiþi, pentru cã puteþi atrage suficient capital strãin in þara dvs...
G.Martin: Exact!
Bill Clinton: ... ºi trebuie sã investiþi in oameni. Dar dacã cheltuim deficitul in modul adecvat ºi nu ne este necesar capitalul strain, fiindcã avem aici tot capitalul necesar, asta inseamnã sã fii indulgent cu tine insuþi.
Este o mare diferenþã intre a cheltui deficitul pentru a investi in viitor, lucru care pănã la urmã duce la creºterea economicã ºi deficitul cheltuit pentru ca suntem mai degrabã...
In America, noi cheltuim deficitul pentru cã preferãm sã reducem taxele ºi sã mãrim profitul ºi nu are nimic de-a face cu creºterea economicã sau maturizarea industriei, deci suntem diferiþi.
M-am găndit in timp ce vorbeaþi ca John Stiglitz a lucrat o vreme pentru mine la Casa Albã ºi sunt de acord cu criticile la adresa teoriei sale, conform cãreia, la inceputul adevãratei economii globale, cand aveam in faþã aceste noi democraþii ºi creºteam intr-o miºcare mondialã, instituþiile financiare internaþionale, in special FMI trebuia sã adopte un sistem unitar, acelaºi pentru toatã lumea, toatã lumea trebuia sã aiba deficite bugetare mici, toatã lumea trebuia sã reducã costurile, toatã lumea trebuia sã facã lucrurile astea. ªi asta s-a fãcut, ºi cu ajutorul Statelor Unite, inclusiv in timpul mandatelor mele.
Cred cã este corect sã spun cã in ultima perioadã a celui de-al doilea mandat al meu, atăt noi, căt ºi FMI, am devenit considerabil mai flexibili. ªtiam cã trebuia sã privim dincolo de aceste statistici ºi sã vedem aceste þãri cum se impotmolesc. Realistic vorbind, ce trebuia sã facã aceste þãri pentru a se menþine pe linia de plutire? Ar fi trebuit sã isi reducã deficitul, fiindcã dacã nu ar fi facut-o, nu ar fi avut dobănzi scazute, nu ar fi avut investiþii strãine ºi noi facem asta pentru ca aºa credem cã este bine, deºi a produs o agitaþie politicã destul de semnificativã in þarã.
Sunt de acord. Dacã imi este permis sã mã apãr, atăt pe mine, căt ºi Banca Mondialã ºi FMI, aº spune cã mergeam pe un drum nemaibãtut pănã atunci ºi nu voiam sã parã cã luãm bani de la o þarã ºi ii dãm alteia, care aceastã alta lasã banii sã se scurgã in economia subteranã ºi in deficit.
Cred cã acum suntem mult mai sofisticaþi in ce priveºte incercãrile de echilibrare a responsabilitãþilor fiscale ºi a realitãþilor politice din þãrile date precum ºi a investiþiilor legitime pe care guvernele trebuie sã le primeascã pentru a-ºi construi o economie modernã. Rãspunsurile la aceste trei chestiuni vã vor da soluþii diferite pentru Romănia ºi Bolivia, iar noi nu ar trebui sã impunem o uniformizare a þãrilor noastre. Stiglitz despre asta vorbea.
G. Marin: Mi-a plãcut foarte mult cartea ºi chiar am considerat-o foarte realistã ºi corectã. Cred cã impunerea acestui 1% sau sub 1% a restricþionat dezvoltarea economiei. ªi, dacã am inþeles bine, poate ar fi binevenitã o politicã mai flexibilã a deficitului in þari in curs de dezvoltare, cum este Romănia. Ce credeþi?
Bill Clinton: Sunt de acord. Sã vã spun ceva. Sã presupunem cã FMI are o atitudine mai flexibilã ºi vã acordã imprumuturi in pofita deficitului mare; puteþi fi flexibili, dar trebui sã fiþi ºi realiºti, pentru ca FMI spune: bine, vã acordãm imprumutul, oricare ar fi politica voastrã bugetarã, chiar dacã nu ºtim dacã sunteþi responsabili sau nu, adevãrul este cã asta nu s-ar putea face pentru cã nimeni nu va da banii... trebuie sã fiþi indeajuns de responsabili pentru a dobăndi credibilitate printre investitori, iar cele mai noi democraþii ºi, in special, cele care au ieºit din comunism, au nevoie de investiþii strãine.
ªi ceea ce vã doriþi, pănã la urmã, sunt investiþiile private ºi bani de la instituþiile financiare internaþionale. Romănia are potenþial de creºtere economicã ºi prosperitate, cu toate problemele actuale, dar are ºi o nevoie visceralã ºi acutã de capital care ar depãºi oricum tot ce ar putea primi de la Banca Mondialã ºi FMI. Eu cred cã dvs. veþi reuºi sã construiþi o economie modernã, sofistificatã ºi diversificatã. Soluþia ar fi ca FMI sã nu mai fie atăt de incordat din cauza problemelor cu sãrãcia ºi pierderea spijinului politic in interiorul Romăniei in incercarea de a construi o economie modernã.
Dar nici sã fie intr-atăt de permisiv incăt ceilalþi sã se uite cu neincredere la politica dvs. economicã ºi, astfel, sã nu aducã capital in þara dvs. ªi pentru cã nu putem scãpa incã de acest principiu numit „aceeaºi mãsurã pentru toti", trebuie sã inþelegeþi judecãþile economice sunt intotdeauna un amestec de pesimism ºi optimism, de investiþie ºi disciplinã. ªi sunt de acord cã la inceputul anilor 90 am fost prea severi, dar dacã nu sunteþi disciplinaþi, dacã nu treceþi prin situaþii dificile, vã asumaþi rsicul de a crea circumstanþe de genul celei deja lansate cãtre FMI, dacã nu puteþi plãti ce datoraþi, ºi nici un fond internaþional nu va bãga bani pe piaþa romăneascã.
Dar eu cred cu tãrie cã Romănia poate deveni o comoarã pentru toþi investitorii strãini. Deja aveþi foarte multe companii. M-am intălnit cu căþiva dintre reprezentanþii IBM ºi Oracle ºi cu mulþi alþii. Eu cred cã Romănia este o þarã foarte interesantã. ªi o sã subliniez ceva: da, am am mers prea departe la inceputul anilor 90, dar se poate merge prea departe ºi in direcþia opusã. Oricine vã promite cã atrage investiþii strãine ºi investeºte bani intr-o þarã care are o politicã bugetarã precarã, fãrã sã aibã certitudinea cã iºi vor recupera banii, minte. Totul se reduce la echilibrul bugetar.
G. Marin: Cred cã am inþeles.
Bill Clinton: Existã cauze specifice pentru incetinirea procesului economic global, cauze diferite de la continent la continent, iniþial pornind de la guvernãrile Statelor Unite, unele chiar in timpul mandatelor mele.
Astfel cã, in perioada 1996-1998 /1999, cererea de servicii de telecomunicaþii la nivel mondial a crescut, in mod surprinzator, cu 500 pănã la 700 de procente pe an. Niciodatã nu se mai intamplase aºa ceva. Pe cale de consecinþã, populaþia ºi telecomunicaþiile din Statle Unite s-au mobilizat pentru crearea unei infrastructuri gigant, anticipănd creºterea continuã a cererii. Dar nimic nu poate creºte cu 500 pănã la 700 de procente pe an la nesfărºit. Ca urmare, ne-am gãsit in faþa unui colaps al industriei telecomunicaþiilor in America atunci cănd, fiþi atenþi, utilizarea serviciilor de telecomunicaþie a ajuns la o creºtere de doar 50-75% pe an. Sunã hilar, nu? Dar toatã aceastã infrastructurã n-a mai putut fi susþinutã. Dar asta s-a intamplat si asta a dus la stoparea procesului. La acest deznodãmănt a contribuit ºi scãderea valorii mai multor acþiuni asa-zise "dot com" pe piaþa NASDAQ.
Iar aceasta s-a intămplat - cred eu, ºi mulþi dintre prietenii mei din industria IT au fost de acord - in principal din cauza cã multe acþiuni au fost supraevaluate, din cauzã ca sute dintre aceste companii nu au avut profit, dar au fost inglobate de alte companii care considerau cã acel "ceva" din domeniul tehnologiei informaþiei pe care ei il adãugau la preþul de achiziþie a unei companii va spori profitul.
Deci avem sute de companii care, in realitate, nu au produs niciodatã vreun ban, dar care iºi creºteau valoarea acþiunilor continuu, ºtiind cã vor fi cumpãrate de alte companii numai din acest motiv. Dar asta nu poate dura la nesfărºit; ºi nici n-a durat. Avem apoi momentul 11 septembrie, care a dus la o mare crizã a increderii. A fost ºi o loviturã puternicã datã turismului, atăt in Statele Unite, căt ºi in alte þãri, ºi toate acestea au dus in jos economia americanã. Europa avea deja o creºtere lentã, iar Japonia incã se strãduia sã-ºi revinã dupa 10 sau 11 ani de sistem financiar disfuncþional, care a fost pus la pãmănt la inceputul anilor 90, cănd a intervenit ºi problema imobiliarã. Luănd toate acestea in considerare, putem spune cã nu mai exista loc in lume in care sã te duci pentru a investi ºi a avea profit.
Acum, in Statele Unite, avem din nou creºtere economicã, dar nu aºa de rapidã cum ar trebui, fiindcã Preºedintele a pus in aplicare un plan de scutiri de la plata taxelor, cu care eu nu am fost de acord. Aº fi susþinut acest plan dacã era vorba despre taxe mari eliminate pentru 2 ani, sumele fiind astfel redirecþionate cãtre afacerile mici sau ale intreprinzãtorilor particulari, in scopul de a revigora consumul de produse si servicii. Dar, chiar dacã prin aceasta metodã business-ul atrage investiþii, trebuie sã menþii in permanenþã echilibrul in sistem, deci sã revii, dupã un interval, la sistemul de taxe.
Reþineti ca nu suntem o þarã sãracã. Nu avem dreptul sã imprumutãm bani de la alte state pentru a ne acoperi deficitul. Mai ales nu pentru a plãti scutirile de taxe aplicate unor oameni ca mine, care au destui bani. Dar in loc sã facem asta, noi am adoptat un plan nebunesc de scutiri de taxe ºi acum avem din nou deficite majore ºi in fiecare zi imprumutãm bani de la guvernul chinez ca sã acoperim scutirea mea de taxe. Nu cred ca asta este o bunã politicã economicã, dar asta este ceea ce facem. Fãrã indoialã, creºterea economicã este din nou prezentã in America, dar pentru Japonia acesta este un an bun ºi ea a reuºit sã iasã din perioada de 11 sau 12 ani de probleme financiare serioase. Iar eu cred cã este posibil, in funcþie de rezultatul alegerilor europene din varã, cã dacã vom avea scutiri de taxe pe piaþa muncii din aceastã zonã, fãrã a renunþa la securitatea socialã, in Europa creºterea economicã va fi semnificativã. Eu am fost impresionat. Tocmai m-am intors din Danemarca ºi am fost plãcut impresionat de esenþa a ceea ce ei numesc "sistem de siguranta plat", in care guvernul preia unele obligaþii de pe umerii angajatorilor, in timp ce taxele se duc spre guvern, astfel cã guvernul poate plati mai multe asigurãri salariale, de sãnãtate sau de pensii. Angajatorii au astfel mai puþine obligatii directe ºi sunt liberi sã creeze noi locuri de muncã, in circumstanþe mult mai flexibile. Dar echilibrul in sistemele norvegian si suedez rezidã in sensul scandinav al dreptãþii sociale, acela de a nu avea un guvern imoral. Este foarte interesant, dar la ei a functionat ºi au o ratã a ºomajului destul de micã ºi o creºtere economicã semnificativã. Aºa ca eu cred cã viitorul aratã bine. Am trecut printr-o perioadã grea, in care s-au intămplat, simultan, mai multe rele. Dar cred cã, per total, va fi bine. Iar voi aveþi nevoie de asta, aici, in Romănia, pentru cã aveþi nevoie de o creºtere economicã regionalã ºi globalã pentru a atrage mai multe investiþii ºi a se crea mai multe locuri de muncã.
G. Martin: Aþi vorbit despre tehnologie. Una dintre dezbaterile incendiare din Statele Unite astãzi este pe tema externalizãrii. Intrebarea mea este importantã, intrucăt mulþi oameni in Romănia găndesc cã þara noastrã ar putea fi intr-adevãr o putere outsourcing, precum India, China ºi mare parte a Estului Asiei. Pe de altã parte, in Statele Unite mulþi au susþinut cã transferul R&D (cercetare si dezvoltare) in sectorul outsource este bazat in primul rănd pe proprietatea intelectualã ºi reprezintã un exod al creerelor dinspre SUA cãtre statele care oferã outsourcing. Credeþi cã