Circula pe piata o teza complet falsa, potrivit careia instabilitatea politica n-ar afecta cresterea economica. In toate timpurile si pe toate coordonatele geografice, cele doua domenii s-au influentat reciproc. Si, păna la urma, e normal sa fie asa, atăt timp căt motivatia principala a activitatii politice este aceea de a sprijini interesul cetateanului, fapt ce nu se poate produce doar prin discurs politic, ci si prin activitate economica, aducatoare de valoare adaugata si bunastare. Si cum activitatea economica este reglementata prin legi, legatura acesteia cu politicul este evidenta. Concluzia pertinenta ar fi ca instabilitatea politica influenteaza decisiv, negativ bineinteles, cresterea economica, in particular, si mediul de afaceri, in general.
Pericolul e insa mai mare decăt ne inchipuim. Se acrediteaza ideea ca instabilitatea politica se desfasoara pe o „insula", neafectănd activitatea economica, altfel spus, „ei se pot certa, ca nu ne influenteaza viata". Eronat, complet eronat!
Pentru o buna functionare a mediului economic e nevoie de concordie, coerenta si civilizatie politica, fara de care eforturile de dezvoltare ale societatii sunt sortite involutiei, daca nu esecului. Celor care considera ca economia merge bine chiar pe fondul scandalurilor politice le spun ca au foarte putina dreptate. Fiindca daca mediul politic ar fi generat stabilitate si coerenta, ritmul de dezvoltare si crestere economica ar fi fost mult mai mare decăt azi. Un calcul elementar economic ne-ar fi condus, in conditiile anului 2007, cu tot ceea ce a adus bun acest an, in special efectele integrarii, la o crestere economica de 12%. Iata o diferenta fata de cresterea prognozata de 6-7% pentru acest an, pe care o pun in principal pe seama a tot ceea ce s-a intămplat păna in prezent pe tarăm politic.
Dar sa vedem ce se intămpla in economia reala, ca urmare a instabilitatii politice:
1. In general, e blocata activitatea de contractare de lucrari pentru infrastructura sau modernizare-retehnologizare obiective economice. Nu se incheie contracte pentru ca nu se organizeaza licitatii si acestea nu se fac pentru ca nu exista o strategie clara. Exemplu: construim autostrazi platind cu banii jos sau prin concesionarea lor pe un numar important de ani? Sau introducănd o vinieta ori poate case de taxare? Englezii ar zice „Who knows?". Romănii nu mai spun nimic, ca sunt imuni la povestile in care Prăslea cel Voinic construia autostrazi si sosele, in timp ce Zmeul Zmeilor, regele bitumului, negru ca si acesta, ii punea fel de fel de bete in roate.
Tot englezii ar spune: „Enough is enough", adica ne-am cam saturat de povestile acestea, sa mai trecem si la fapte. Alt exemplu: modernizarea complexurilor energetice Craiova, Turceni si Rovinari. S-au plictisit inginerii marilor companii internationale de evaluari si de banii pierduti pe hoteluri si pe drumuri fara sa se intămple nimic, adica fara sa se adauge macar o caramida noua la acestea. La intrebarile permanente puse de ei referitor la ce vrem si daca avem bani pentru ce vrem, vin raspunsuri dintre cele mai halucinante - „Am cam vrea, insa nu prea stim ce" ori „S-ar putea sa avem, inca nu stim", insa „Am vrea ca aceste complexuri sa se modernizeze, si asta prin locurile esentiale".
Lasănd gluma la o parte, este rusinos. Incoerenta si incompetenta din domeniu ne indeparteaza de categoria in care ar trebui sa ne regasim.
2. Intervine teama decidentului, ordonatorului de credite, sef de institutie sau pe pozitii-cheie de a dezvolta proiecte, avănd in vedere ca multi dintre cei care au facut-o sunt tărăti prin instantele de judecata. Si atunci se ajunge la un fel de blazare, asteptănd ca oricine altcineva sa faca primul pas. Urmare: marile proiecte de dezvoltare ramăn blocate in sertarele neputintei, nepasarii si fricii.
3. Prin schimbarea repetata a persoanelor-cheie, are loc de fapt o schimbare continua de strategii, care blocheaza si cele mai bune intentii. Tind sa cred, pentru binele acestei natiuni, ca in politicul romănesc este nevoie de o schimbare majora, de mentalitate si actiune, pe modelul francez, as spune: presedinte ales inainte, nu dupa alegerile generale, urmat de desemnarea prin vot a unei echipe agreate de acesta care sa formeze guvernul. Numai asa consider ca s-ar putea crea stabilitatea politica necesara unei dezvoltari si cresteri durabile economice.
Va propun sa urmarim modelul francez, aflat astazi la momentul t0, si sa tragem invatamintele. Eu indraznesc sa fac o proiectie din perspectiva primilor doi ani: la sfărsitul anului 2009, Franta va depasi spectaculos cele mai performante economii europene de astazi. Si stiti de ce? Pentru ca intotdeauna o echipa sudata, inchegata, cu aceleasi interese ale membrilor ei, a facut mai mult decăt individualitati cu interese de regula opuse sau grupuri constituite ad-hoc, bazate pe interese de moment, care s-au pierdut in negura timpurilor, fara a putea crea valoare adaugata.