Sa te „rupi" de sistemul centralizat de incalzire nu mai este o problema birocratica. E una financiara.
Daca vrei sa-ti tragi gaze la apartament si sa te debransezi de la RADET ca sa pui centrala, se poate. Birocratia este redusa, oamenii de la ambele companii sunt surprinzator de amabili si dornici sa te ajute. Exista insa o problema. Legislatia este cumplit de rigida. Iar in cazul debransarii are menirea de a descuraja orice incercare. Daca totusi rezisti psihic si o depasesti, dai peste altceva: constati ca nu-ti ajung banii.
O data depasita faza cu aerul conditionat, vrei neaparat sa continui munca de modernizare a apartamentului. Urmatorul pas este sa te „rupi" de reteaua comuna de alimentare cu gaze. Bine, lucrurile se simplifica mult daca ai o conducta noua trasa pe casa scarii. Cel putin teoretic …

Investitorii si coproprietarii
Ca sa obtii aprobarea „de la Gaze" iti trebuie un dosar. Nu are multe acte si ti se pare floare la ureche sa faci rost de ele. Totusi, ma voi referi la unul dintre ele: acordul coproprietarilor conductei. Faci un tabel cu indivizii in cauza, treci pe la ei sa-ti semneze ca sunt de acord si apoi le dai banii pe investitia initiala. Cu cat sunt mai multi oameni pe lista, cu atat suma este mai mica. Problema este ca la atata se rezuma vestile bune.
Cu tabelul in brate, am inceput sa bat pe la usile coproprietarilor. Am inceput de la etajele inferioare. „Sar"mana. Va rog sa-mi semnati si mie, vreau gaze". „Buna ziua, cum sa nu." Si dai si lupta, pana cand am ajuns la un nene care mi-a zis clar ca nu semneaza. Pentru ca atunci cand am fost (pentru trei luni) presedintele asociatiei de locatari am semnat un act oficial care a fost folosit impotriva lui intr-un litigiu. Bine, degeaba i-am explicat ca era o hotarare a asociatiei si ca nu aveam nimic cu el, personal. Omul avea dreptate sa fie suparat pe mine, insa nu avea niciun motiv legal sa nu-mi semneze. Dar n-a vrut si pace. La inceput m-am enervat si am trantit usa la lift. M-am reintors a doua zi, mi-am cerut scuze pentru raul pe care i l-am facut, m-am rugat cu cerul si pamantul, niciun efect. A promis totusi ca se va mai gandi cateva saptamani. „Pai cum, imi trebuie zilele acestea semnatura!", am protestat eu timid. „Nu, trebuie sa ma gandesc, am nevoie de timp".
Am plecat. De data aceasta, eram mult mai calm. M-am gandit ca legea nu poate fi asa de stupida, incat sa nu te lase sa te legi la gaze daca n-ai o singura semnatura, mai ales ca restul coproprietarilor sunt de acord.

Legea legilor
A treia zi m-am dus la „Gaze". Dis-de-dimineata eram in birou la unul dintre sefii companiei. „Cum sa nu se poata", mi-a spus el. „Dai o declaratie la notar pe proprie raspundere si gata". In acel moment am castigat patru ani in plus la speranta de viata. Mi-am zis ca am scapat de cosmar. „Dar du-te tu la sefa care se ocupa de asta, sa te lamureasca mai bine." In pas saltat am strabatut curtea „Gazelor" si m-am infiintat la usa doamnei. Am intrat insa la un domn care mi-a dat cu teava-n cap. „Declaratia notariala nu foloseste decat daca este vorba de o constructie stradala. In cazul dumneavoastra nu este…". Mi-a venit rau. „Asa e legea!" Degeaba m-am luat de el, degeaba i-am reprosat toate legile din tara. Nu avea ce face. De altfel era si extrem de amabil, a incercat chiar sa ma incurajeze: „Stiti, nici eu nu-mi pot trage gaze. Nu-si da acordul asociatia, ceea ce-i si mai greu de rezolvat". Am strabatut din nou curtea, catre iesire. De data aceasta, taras…
A patra zi. Vecinul meu era din ce in ce mai putin suparat, dar tot nu-mi semna. „Asta e, nu ne mai punem nici gaze, nici centrala. La urma urmei, e periculos sa stai cu bomba-n casa. Ce daca opresc astia de la RADET apa calda pentru doi care nu platesc?", incercam eu sa justific esecul unei noi etape de modernizare a locuintei.
A sasea zi. Brusc, vecinul m-a iertat si a semnat! Chiar mi-a parut rau ca l-am suparat odata. Acum suntem cei mai buni prieteni. Si nu voi mai semna nimic in bloc. Tineti minte asta.

RADE-TOT
Trec repede peste faptul ca gazele m-au costat dublu fata de cat am estimat. A compensat insa ca patronul de la firma care a executat lucrarea era (si el) extrem de amabil. Chiar mi-a atras atentia ca de la anul este obligatoriu sa ai in bucatarie un senzor care inchide automat conducta daca sunt scapari de gaze. Asta insa m-a usurat de alte patru milioane (vechi).
Si uite asa, am ajuns la centrala de apartament. Era musai sa ma debransez de la RADET. Am vorbit acolo si totul parea la fel de simplu. Socant, oameni amabili peste tot.
Ziua intai. „Iti trebuie acordul asociatiei si al vecinilor de pe orizontala si verticala". Este noua lege a incalzirii care a intrat in vigoare pe 21 martie a.c. Nimic mai usor, mi-am spus.
Aceeasi zi, la pranz. „Autoritatea care gestioneaza serviciile de gospodarie comunala a modificat legea cu o zi inainte de intrarea ei in vigoare. Iti trebuie si proiect". „Pai si daca eu nu vreau decat sa ma debransez, nu neaparat sa-mi pun centrala?". „Nu, nu intelegi. Proiect care sa arate efectele debransarii asupra sistemului centralizat de incalzire!"
Ziua a doua. Am inceput sa ma interesez cat costa proiectul si am aflat ca el se face pe baza cartii tehnice a imobilului. Care nu exista! 90% din blocurile din Capitala (cele construite inainte de 1989) nu au asa ceva. Inutil sa va spun ca am intrebat de ce Autoritatea aia nu incearca sa reglementeze si situatia celor care-si platesc serviciile la RADET, dar li se opreste „agentul" pentru ca sunt cativa care nu platesc. Nu exista raspunsuri.
Ziua a treia. Sa faci carte tehnica la imobil costa 0,7 euro/mp. La o scara cu 8 etaje, cam 100 de milioane. Tot ce am putut sa gasesc mai ieftin ma ducea cu cheltuielile (debransarea plus centrala termica) la peste 60 de milioane. Am facut o cadere de calciu.
Ziua a patra. Sfarsit. „Am gaze si e suficient. M-am impacat si cu vecinu"… Ce-mi mai trebuie mie centrala? Doar e periculos sa stai cu bomba-n casa. Ce daca opresc astia de la RADET apa calda? Imi pun aparate instant electrice, de incalzit apa. Am si aer conditionat…"