Zenovie Cărlugea, Zoia Elena Deju - „Arethia Tatarascu, Marea Doamna a Gorjului interbelic", Ed. Maiastra
De la Gorj, de semnalat o monografie remarcabila prin rigoare si numarul informatiilor inedite, densa si excelent ilustrata. Aproape 400 de pagini dedicate Arethiei Tatarascu, protectoare a artelor, cea careia ii datoram, poate, ridicarea ansamblului brăncusian tocmai la Targu-Jiu. Cei doi autori au dat dovada de o remarcabila modestie si de un spirit stiintific exemplar, lasand sa primeze in lucrarea lor doar figura putin cunoscuta si foarte luminoasa a doamnei Tatarascu.
Constantin Coroiu - „Viata ca o postfata", Ed. Timpul, Iasi
Delicatul si sagacele intelectual iesean Constantin Coroiu pare sa ilustreze o maxima epocala a lui M. Ralea, atribuita de unii si lui Vianu: cultura este numai aceea care devine amintire personala. In volumul sau, C. Coroiu are de toate: biografii, jurnale, memorii, interviuri. Toate sunt acte de cultura, toate sunt filtrate prin amintirea si trairea personala, apar in pagina legate de biografia si simtirea intima a autorului. Din literatura, lui Coroiu, care poarta, dar dezminte prin extrema finete numele unui ilustru bandit moldav, ii plac confesiunile, marturiile si dialogurile, taclaua in jurul culturii care exala, ca un abur de cafea tare, parfumul spiritului elegant. Cel ce nu ocoleste nici barfa subtire, nici anecdota. La C. Coroiu, spiritul junimist e viu, amintirea devine cultura prin intermediul marcii unei personalitati de intelectual. De citit in liniste si pe indelete!
Recomandari
Nu, nu lipseşte o literă. Mai precis, a fost tăiată intenţionat, pentru a marca o absenţă. Pentru că despre asta este vorba, despre dispariţia pasiunii, a sexului, dintr-o altminteri...
Radu-Ilarion Munteanu, pe scurt, pentru toţi (mulţi) ce-l îndrăgesc, RIM, seamănă cu un desen ce-l reprezintă pe Apollinaire. Figura lui inconfundabilă, nelipsită...
Glumiţele, sclipiciul, teribilismul nu-şi găsesc locul în montarea de la Ploieşti a lui Radu Afrim. Când intri la una din creaţiile lui cam asta te aştepţi să vezi. Nici vorbă!...
Atunci când nimeni nu mai spera ca un film care nu este 3D să poată face furori la scară mondială, a apărut pe ecrane „Inception“. Dacă ar fi să ne luăm după...
La Editura Paralela 45 a apărut „O antologie a douămiismului poetic românesc” (subtitlul său) intitulată „Poezia...
Olga Stefan - „Toate ceasurile", Editura Vinea
O eleva de liceu din Hunedoara, Olga Stefan, la nici 18 ani, a scris un volum de versuri cu care, precum la vremea lor nu prea indeparata Miruna Vlada sau Oana Ninu au sarit direct in tramvaiul literaturii mari. Un tramvai numit Popescu, as zice, parafrazand, caci in mare parte poezia Olgai Stefan resimte influenta lui Cristian Popescu: mormantul ala confort unu, uscat si primitor ca un pat de femeie. Ea ataca poezia grava cu o indrazneala justificata prin forta propriului talent, ea, aceasta ciber-gheisa, cum se proclama, stie si negociaza abil valoarea cuvintelor. Eu n-am spus niciodata iubitule, cuvantul asta imi lipseste din lexic proclama intepat si acid Olga Stefan. Totusi sensibilitatea extrema, fara de care nu exista poezie, ii acutizeaza observatia ducand-o aproape de la sine, daca n-ar fi vorba si de o inteligenta foarte ascutita, spre literatura.
