Subteranele Romăniei

M-am intors de curănd din Orientul Mijlociu, dintr-o calatorie de afaceri in state precum Emiratele Arabe Unite si Qatar. Prin comparatie cu aceste state supercivilizate, cu un ritm incredibil de dezvoltare, insa si cu altele europene, inca o data am realizat ca nu am depasit stadiul de subteran in ceea ce priveste comportamentul in afaceri, implicarea in dezvoltarea economiei nationale. Si spun acest lucru, poate nemeritat pentru unii, insa valabil in ansamblu, găndindu-ma la comportamentul de sacal in ceea ce priveste soarta rafinariei Arpechim, proprietate a Petrom-OMV.
Daca intr-un mediu economic normal ar fi existat o reactie corecta si o reala dezbatere publica referitoare la problematica inchiderii rafinariei, incercăndu-se a se vedea daca aprecierile unui reprezentant, inginer sau ce-o fi el, al unei institutii de stat sunt acoperite in realitate, daca competenta acestuia poate genera o sentinta precum cea data, daca peste noapte poate fi aruncata in aer o mare parte a economiei nationale si căte si mai căte, atunci probabil ne-am fi dat seama ca respectiva operatiune nu face decăt sa deserveasca interese obscure si nu cele clamate, de mediu.
Va garantez ca rafinaria Arpechim, in fapt, nu va fi inchisa si am subliniat precizarea, aceasta fiind proba faptului ca masura inchiderii este artificiala, urma-rind de fapt o obtinere a cu totul altceva. Se practica destul de des acest tip de santaj: „Nu vrei sa faci ce-ti spunem, ai sa vezi ce ti se intămpla!".
Trecănd peste evenimentele in sine, probabil ati observat rănjetul bolnav, bucuria pentru unii ca OMV pierde ceva din ce a acumulat. Fals, complet fals! Nu OMV pierde, ci noi pierdem! Zeci de mii de locuri de munca, inclusiv pe orizontala, sute de firme legate de Arpechim care vor falimenta, efort bugetar, increderea in facilitatile industriale romănesti, deja existănd ideea ca, daca o rafinarie precum cea in cauza, care păna in prezent a reprezentat un model in economia romăneasca, este inchisa, atunci majoritatea intreprinderilor industriale ar trebui inchise, desigur, pe motive de „mediu".
Facănd comparatie cu ritmul extraordinar de dezvoltare din zona Orientului Mijlociu, acolo unde investitorii sunt tratati cu cel mai mare respect si primiti cu o fiscalitate extrem de redusa si atractiva, ceea ce se intămpla la noi nu ne face in niciun fel cinste, lasăndu-ne abandonati in subteranele civilizatiei economice si de afaceri.
Bucurati-va de raul economiei romănesti, inchideti rafinarii si intreprinderi dupa cum dicteaza interesele unora sau altora si nu veti depasi stadiul de oameni mici, incapabili de progres, de evolutie.
Ne intrebam care sunt resorturile care ne tin pe ultimul loc in toate domeniile. Raspunsul este unul: rautatea, in cel mai caracteristic stil balcanic, care se manifesta in mai tot ce facem.
Chiar si ceea ce se intămpla astazi in domeniul filmului... Divaghez putin de la subiect, insa nu ma pot abtine sa nu fac un comentariu păna la urma legat de subteranele in care traim o mare parte dintre noi. Măndrie nationala cu un film care inca o data improasca noroi in imaginea Romăniei, chiar de dinainte de 1989, demonstrănd viata grea a femeii din tara noastra sub dictatura. Sigur ca asa a fost, dar ar trebui sa aco-perim cu betonul intelepciunii ce a fost, remuscarile sa ramăna numai in noi, pentru ca n-am avut curajul sa luptam atunci impotriva acelor comportamente dictatoriale. Toate premiile obtinute de acest gen de filme sunt de fapt, si retineti o data pentru totdeauna regizori premianti, manifestari de mila si compasiune pentru poporul romăn, care a indurat zeci de ani de opresiuni inimaginabile pentru un cetatean dintr-un stat civilizat. Nu dv. ati fost premiati, ci a fost evidentiat martiriul suferintei oamenilor din Romănia. Renuntati la temele care arunca mizerie asupra imaginii Romăniei si intrati in domeniul clasic al filmului si atunci vedeti care este adevarata dv. valoare!
Revin si consider ca trebuie sa facem ceva pentru a iesi din subteranele blestemate ale subdezvoltarii multora dintre noi. Economia romăneasca are nevoie de cu totul altceva, si nu de canibalismul de astazi, in care abia asteptam momente gen Arpechim pentru a ne bucura in jurul prazii, de dezintegrarea acesteia, de sfărsitul ei. In acest fel vom involua si poate peste cătiva ani subteranele de astazi ni se vor parea confortabile fata de situatia de atunci.
Sa nu ne jucam cu interesul national! Sa-i respectam pe cei care au viziunea si vocatia constructiei, sa-i incurajam si sa-i protejam atunci cănd au nevoie!