Fuga capitalului

Zi de zi se produc mutatii in mediul de afaceri romănesc. Acesta de fapt impropriu este denumit „romănesc", avănd in vedere ca natura capitalului este atăt de diversificata, incăt, fara sa gresim, i-am putea spune european sau chiar poate mai mult.
Muncitorul romăn international a devenit un real investitor in Romănia, transferănd anual miliarde de euro spre propriile granite, distorsionănd un mediu deja distorsionat de multa incompetenta, nepasare, neimplicare si complicitate. Acest masiv transfer financiar a condus la o dezvoltare imobiliara haotica, a modificat valorile in societatea romăneasca, a facut ca preturile caselor si apartamentelor sa explodeze, unui angajat romăn fiindu-i imposibil, la un salariu de 300-500 euro, sa concureze cu cel din Europa, cu un căstig de 3-4 ori mai mare. Asta a facut ca o garsoniera dintr-un cartier modest sa fie cumparata cu sume exorbitante, de peste 60.000 euro, tănarul proprietar amanetăndu-si de fapt viata si libertatea, ratele nepermităndu-i sa se bucure de vacante frumoase, de alte activitati caracteristice tineretii, care presupun fonduri.
Totodata, inexistenta unei strategii economice coerente, care sa prevada ce se intămpla pe termen mediu si lung cu economia romăneasca si care sa creeze liniile directoare cele mai eficiente pentru tara noastra, nu a facut decăt sa accelereze procesul de degenerare.
Astfel a fost posibila expansiunea fara precedent a retail-ului, transformarea pietei romănesti intr-o piata de desfacere pentru economiile altor state, in conditiile in care exporturile romănesti au fost extrem de firave.
In acest context, se produce o grava mutatie, mai putin observabila pentru un ochi neantrenat, respectiv fuga capitalului romănesc spre zone mult mai atractive din punct de vedere fiscal, financiar si protectiv si reintoarcerea lui ca si capital strain, olandez, cipriot, britanic, american etc. Ne intrebam de ce se intămpla acest lucru si ce se urmareste a se căstiga, cunoscut fiind faptul ca oamenii de afaceri au o singura „religie", si anume obtinerea de profit, in conditii căt mai reduse de risc.
Turbulentele pe scena politica romăneasca, riscurile asociate unor companii aflate in zonele de influenta a taberelor implicate in lupta politica, chiar daca unele din acestea nu au nicio legatura cu conflictul, existănd numai perceptia despre aceasta, au facut ca lideri economici, proprietarii unor mari afaceri, sa decida protejarea acestora sub mantia si scutul unor state cu care, de regula, nu este bine sa te joci.
Astfel, pachetele de actiuni sunt transferate prin cesiune unor companii create in diverse zone, in special Olanda, Marea Britanie, SUA, care coordoneaza, sub forma de investitii straine in Romănia, aceleasi afaceri care păna nu de mult erau rasfatate cu apelativul „autohtone".
V-ati intrebat vreodata care este ponderea componentei autohtone in investitiile olandeze si cipriote din Romănia?
Va recomand sa nu va intrebati, pe de o parte pentru ca daca, teoretic cel putin, veti afla raspunsul si veti constata ca peste 50% din respectivele investitii reprezinta capital romănesc va veti afecta imaginea despre investitiile „straine" in tara noastra, iar pe de alta parte, eforturile dv. vor fi inutile, fiindu-va imposibil sa aflati cine este in spatele acelor afaceri asa-zis „olandeze" sau „cipriote".
Aceasta transhumanta distorsioneaza la răndul ei mediul de afaceri romănesc, statisticile privind natura capitalului strain si autohton fiind cifre fara acoperire in realitate. Mai mult, interconectarea mediului de afaceri romănesc cu investitiile straine, care de fapt nu stim căt reprezinta tot investitii romănesti, compun un „ghiveci" de natura celui creat in domeniul imobiliar, unde s-a construit fara nicio noima, logica, estetica. Faceti comparatia intre casele, vilele construite in Austria si „rezervatiile imobiliare" din Romănia, care seamana mai degraba cu acelea apartinănd imigrantilor de la periferiile marilor orase din lume. Nu se poate face nicio comparatie.
Consider ca problematica mutarii afacerilor romănesti in centre de comanda din strainatate, de fatada, de paravan, pentru a masca mai stiu eu ce, reprezinta pentru mediul de afaceri romănesc un minus, cu efecte nefaste pe termen mediu si lung, impunăndu-se o dezbatere de specialitate asupra subiectului si masuri in concordanta.
Cei care astazi considera ca dezvoltarea libera a mediului de afaceri romănesc reprezinta un atribut al democratiei, al unei piete libere, fara sa observe distorsiunile grave existente chiar si la nivelul provenientei resursei financiare si fara sa actioneze pentru corectarea situatiei, sunt complici la ceea ce plastic am putea sa denumim „fuga capitalului", cu multe efecte negative asupra economiei romănesti, de fapt a societatii noastre in ansamblu. Unele se resimt azi, iar altele se vor resimti pe termen mediu si lung.