Vina apartine managerilor de fabrici care, scotand „pe tusa" artistii si designerii in favoarea productiei utilitare, au provocat scaderea cotei de piata
Clasica formula „cele 7 arte" a devenit de mult o sintagma de muzeu. In primul rand, pentru ca a fost de la bun inceput restrictiva (a omis, de pilda, fotografia sau vitraliile) si, in al doilea rand, pentru ca au aparut arte noi, generate de cele existente. Exista astfel, printre acestea, asa-numitele „arte ale focului", denumire ce inglobeaza artele plastice care-si pot realiza produsele artistice numai cu ajutorul focului: ceramica de arta, sticlaria de arta si metalistica.
Prelucrarea sticlei este, dupa toate indiciile, cea mai veche dintre cele trei categorii amintite, atat ca mestesug, cat si ca arta. Cel mai vechi obiect din sticla propriu-zisa se considera o amuleta albastra descoperita in Egipt, datand din anul 7000 i.H. In privinta ceramicii, cele mai vechi vestigii par sa fie cele descoperite in 1953, la Hamangia, judetul Constanta, care dateaza de aproape 8.000 de ani. Cam din aceeasi perioada cu cele apartinand culturii mesopotamiene (6.300-6.000 i.H.). Prelucrarea metalelor coincide cu epoca bronzului, primele dovezi provenind de pe la jumatatea mileniului al IV-lea i.H.
Creatie live
Denumirea „artele focului" este frumoasa si comerciala in acelasi timp, atat prin produsele finale, cat si prin spectacolul realizarii. In pe-rioada 15-21.07.2007, va avea loc o manifestare intitulata Artele Focului, organizata de Uniunea Artistilor Plastici din Romănia, filiala Sibiu. Evenimentul va cuprinde, pe langa expunerea a numeroase lucrari de ceramica, sticla si metal, si crearea „live" a unor obiecte de arta din sticla. Momentul creatiei face parte dintr-un spectacol care imbina elementele multimedia (film, foto, video-proiectie) si cuvăntul. Obiectele de sticla, filmul si fotografiile vor face obiectul unei expozitii finale.
Ca sa intelegem mai mult despre aceste arte (asemanari, diferente si interferente), am stat de vorba cu cativa profesori de la catedra de Ceramica-Sticla-Metal din cadrul Facultatii de Arta Decorativa si Design a Universitatii Nationale de Arte Bucuresti: Silviu Dancea (seful catedrei de CSM), Ionel Cojocariu (ceramist), Dan Popovici („sticlar"), Lucian Buducariu („sticlar"), Bogdan Hojbota (metalist). Am aflat astfel ca avem, in Bucuresti, una dintre cele mai redutabile scoli de ceramica-sticla-metal, dar ca artele cu pricina se afla intr-o situatie jalnica.
Tehnologia actului artistic
In mod normal, producerea obiectului artistic in sine este legata (nu doar in Romania, ci peste tot in lume) de tehnologia industriala a ceramicii si sticlei, in speta a cuptoa-relor. Oricat de geniala ar fi o idee plastica, ea nu se poate materializa decat prin intermediul cuptoarelor. La metale, de asemenea, mai ales la lucrarile de mari dimensiuni (statuile in bronz sau in derivate ale cuprului). Exista si posibilitatea achizitionarii cuptoarelor artizanale, de mici dimensiuni, dar numai pentru lucrari, de asemenea. O alta problema este cea a costurilor carburantilor (in cazul incalzirii cu gaz) sau a curentului (la cuptoarele electrice). Solutia cea mai ieftina ar fi cuptoarele cu foc continuu, dar, fiindca nu exista comenzi care sa justifice achizitionarea lor, se recurge tot la cele industriale. Iar aici lucrurile se poticnesc - acestea au ajuns „pe butuci". Vina nu apartine artistilor, ci managerilor din fabricile de profil care, considerand mult mai utila sticlaria sau ceramica strict utilitara, si-au subminat propria productie, prin scaderea galopanta a cotei de piata. „Un director de fabrica, daca are cap patrat - spune Silviu Dancea -, nu intelege utilitatea unui artist, a unui designer in acea fabrica. Inainte, se faceau tot felul de simpozioane cu lucrari ale artistilor plastici, si asta crestea cota si prestigiul fabricilor. Deci implicit productia. In strainatate producatorii de sticla si ceramica industriala nu stiu cum sa si-i apropie cat mai mult pe artisti, caci acolo se lucreaza cu strategii pe termen lung. Nu ca la noi, de pe o zi pe alta". Dintre vechile fabrici de ceramica industriala, au supravietuit democratiei cele de la Bucuresti (Cesarom), Timisoara, Cluj, Curtea de Arges, Alba Iulia si Ploiesti. Iar dintre fabricile de sticla au mai ramas „in viata" doar cele de la Medias, Avrig, Targu Jiu, Berca (Buzau), Poiana Codrului (judetul Satu Mare), Gherla, Turda, Bistrita si Bucuresti.
Bani, temperaturi, simbioze
Costurile unui atelier civilizat de sticlarie de arta se ridica la peste 100.000 de euro. Pentru ca nu e suficient un simplu cuptor de topire. Acesta s-ar putea achizitiona la preturi pornind de la 1.500 de euro (cuptor de fuziune, cel mai mic) pana la 10.000-15.000 de euro. Dar pentru a realiza o lucrare complexa e nevoie si de doua cuptoare de recoacere (care lucreaza alternativ), de masini de sablat, de slefuit, de taiat, de gravat etc. Si, bineinteles, de un spatiu unde toate acestea sa poata fi amplasate.
Prepararea ceramicii de arta presupune mai putine utilaje cu tenta industriala, dar cuptorul nu poate lipsi. Iar temperatura de coacere a argilei (900 de grade Celsius - la lut, 1.100 - la faianta, 1.200 - la portelan) este mult mai ridicata decat cea de inmuiere a sticlei. Aceasta diferenta permite simbioza celor doua arte, respectiv smaltuirea sau emailarea ceramicii. Caci atat smaltul, cat si emailul sunt, de fapt, sticla. Primul se topeste la 700-800 de grade, iar cel de-al doilea - sub 600 de grade. Ceea ce permite, in cazul emailului, fuzionarea acestuia si cu sticla propriu-zisa. Exista si arta metalului emailat si avem, in acest caz, simbioza metalului cu sticla (mai ales in cazul bijuteriilor).
Artistii, scoala si piata
Primele sectii de arte decorative (in care intra ceramica, sticla si metalul) au luat fiinta in 1948, in cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu". Cu timpul, s-a creat, in Bucuresti, o scoala puternica de ceramica, sticla si metal, care a dat nume de referinta in aceste arte intrunite: Costel Badea, Lazar Alexie, Dumitru Radulescu, Ilie Rusu, Ionel Cojocariu, Ionel Lazar, Liana Svintiu, Ovidiu Ionescu (ceramisti), Dan Bancila, Alexandru Ghildus, Popa Dionisie, Lucian Butucariu, Dan Popovici, Iza Uncov-Danciu (sticlari), Virgil Mihaescu, Vlad Niculescu, Bogdan Hojbota, Adrian Petrica (metalisti), Doru Coada (bijutier).
In privinta desfacerii si a cererii de pe piata este avantajata net sticla, care se situeaza „pe val", la nivel mondial. Ceramica are o cerere slaba, ea devenind din ce in ce mai mult o arta a initiatilor usor paseisti. Metalistica de mari dimensiuni are o cerere si mai restransa, ea presupunand spatii exterioare si cumparatori cunoscatori de arta moderna. Dar si sticla se loveste de un mare impediment: lipsa pietei de desfacere externe, desi cerere teoretic exista. Toti artistii care s-au angajat in dialogul nostru au fost aproape unanimi in a recunoaste ca, de fapt, lipseste veriga de legatura intre artist si cumparator: agentul.
Silviu Danciu: „Managerii au fost inlocuiti cu artisti"
„Nu sunt un nostalgic dar, pentru artisti, capitalismul s-a consumat in timpul comunismului. Elena Ceausescu se intreba tot timpul de unde au artistii bani. Din comenzi aveam bani. Fie de la particulari, fie - mai ales - de la institutii. Cu toata oprimarea ideologica, artistii plastici de orice fel (deci si ceramistii) reuseau sa faca lucrari de arta si sa le vanda. In asa-zisul capitalism actual, managerii institutiilor culturale au fost inlocuiti cu artisti, iar in fabricile de ceramica utilitara designerii sau consilierii de arta au fost inlaturati. Urmarea: si fabricile, si artistii au ajuns in pragul falimentului".
Pretul „Taurului"
„Metalele, in sensul discutiei noastre, se pot imparti in feroase si neferoase, ne-a spus artistul metalist Bogdan Hojbota. In prima categorie intra neferoasele clasice (cuprul cu derivatele lui, bronzul si alama), inoxurile si metalele folosite in arta bijuteriei: aurul si argintul... Suntem singura scoala de arte din Europa unde se studiaza aurul si se prelucreaza argintul. In a doua categorie intra toate otelurile, mai putin cele inoxidabile. Prelucrarea otelurilor se poate face fie la rece, fie la cald, indiferent daca e vorba de forme inchise (sfera, cerc etc. - n.r.) sau sculpturale. Avem si in curtea institutului doua lucrari in metal, foarte frumoase, facute de studenti. Una dintre ele, intitulata «Taurul» - si realizata de o fata, Daniela Nica -, a fost solicitata de vreo opt clienti. Pretul de pornire era de vreo 5.000 de euro"...
