Coruptie la vedere

Obiceiurile noastre proaste in afaceri au inceput sa-i exaspereze pe marii investitori internationali care au facut greseala sa introduca Romănia in aria lor de preocupari. Este vorba de marile licitatii, din mai toate domeniile, organizate de diferite institutii si autoritati centrale si locale. Am sa prezint in continuare mecanismul prin care licitatiile sunt căstigate inainte de a incepe, prin caiete de sarcini „aranjate".
Deci, daca cineva din aceasta tara, platit pentru a combate coruptia, doreste sa actioneze, atunci sa analizeze orice caiet de sarcini pentru o licitatie de la 100.000 euro păna la sute de milioane. Putem vorbi de o metastaza generalizata in domeniul caietelor de sarcini, aproape in exclusivitate fiind „aranjate".
Presupunem ca doua autoritati publice intentioneaza realizarea unei sosele, respectiv modernizarea unor instalatii de apa. In ambele cazuri, inca inainte de aparitia oricarui anunt public, organizatorii bat palma cu cei care vor căstiga licitatiile. Prin „a bate palma" inteleg a fixa spaga, locul si modalitatea platii. Nici nu va gănditi ca vreun procuror gen Corado Cattani ar putea sa-i aresteze pe cei implicati atunci cănd va avea loc predarea spagii. Incasarea acesteia a trecut de la forma primara, prin numerar, la sacosa, la forme sofisticate, prin contracte incheiate in strainatate care nu lasa urme, iar sumele primite se intorc in Romănia gradual, spalate de profesionisti in domeniu.
Urmeaza „aranjarea". Adica introducerea in caietul de sarcini, ca si conditii minimale si in acelasi timp eliminatorii, a caracteristicilor companiilor „interesate". Astfel, pentru cazurile noastre: la caietul de sarcini pentru lucrarea „sosea" am putea gasi:
- o cifra de afaceri de minimum 200 milioane euro (Ne intrebam ce se intămpla cu acele companii care au cifra de afaceri de 195 milioane euro. Raspuns: nu corespund, vor fi eliminate din licitatie.);
- restrictii la capacitatea tehnica, adica obligativitatea unor dotari cum ar fi: statie de asfalt, in functiune, in municipiul Bucuresti, pe o raza de maximum 20 km (Este strigator la cer: pe de o parte, de ce un constructor de drumuri are nevoie de o statie de asfalt in proprietate, cănd exista furnizori pentru acest produs; pe de alta parte, daca statia este la 21 sau 22 km, intervine eliminarea din licitatie? Sigur ca da, conform caietului de sarcini.); tot in proprietate, fabrica de beton si balast stabilizat si, ca sa ne convingem de tot ca respectivul caiet de sarcini este „aranjat", se mai impune, tot in proprietate, existenta unei fabrici de… de… ati ghicit, borduri (Ma intreb n-ar trebui oare ca respectivul constructor sa aiba in proprietate o fabrica de utilaje de constructii si eventual o cantina-restaurant pentru masa muncitorilor? Poate si o companie de recrutare personal sau o benzinarie, pentru alimentarea propriilor masini).
La cealalta licitatie, modernizarea instalatiilor de apa, printre altele, se cere sa ai angajati cel putin 20 de instalatori cu minimum 10 ani de experienta si acele calificari care sa corespunda cu cele detinute de salariatii firmei care, de fapt, este avantajata. Daca ai, de exemplu, 15 instalatori cu o experienta profesionala intre 5 si 10 ani, esti eliminat.
Exemplele sunt foarte multe, la cea mai mare parte din caietele de sarcini, in toate domeniile. Citite printre rănduri, aceste caiete devin o sursa de umor, impreuna cu colegii, de multe ori distrăndu-ne copios de ce minuni pot inventa ai nostri pentru „ai nostri".
Este extrem de dificil daca nu imposibil pentru un procuror sa-i acuze de coruptie sau frauda pe cei vinovati de „ingineriile" exemplificate mai sus. Sunt atăt de rafinate si perfide, incăt foarte greu un judecator ar putea sa condamne pe cineva care elimina din licitatie o mare companie care a avut o statie de asfalt in functiune, in Bucuresti, insa nu pe o raza de 20 km, ci de 25 km.
Exista si efecte ale operatiunii de „aranjare" a caietelor de sarcini: marile companii care vor sa participe la licitatii refuza acest lucru daca nu participa nemijlocit la intocmirea si elaborarea respectivelor documente, activitate la care, in mod normal, nu au acces, fiind atributul autoritatii care organizeaza licitatiile, al beneficiarului.
Altfel spus, domeniul licitatiilor publice, care asimileaza multe miliarde de euro anual, este complet distorsionat, viciat si virusat. Semnalele transmise la Bruxelles de companiile participante sunt distrugatoare pentru increderea in Romănia, orice ar afirma oficialii nostri in ceea ce priveste combaterea coruptiei fiind contrazis cu probe clare si dovezi incontestabile.
Inapoi in Balcani, Europa nu-i de noi!