Wrestling-ul profesionist s-a nascut la intersectia dintre teatru si culturism

Nicio taina iin faptul ca barbatii au iubit dintotdeauna confruntarile fizice. Luptele corp la corp au facut deliciul publicului iinca de pe vremea cand se scriau Vechiul Testament si Mahabharata. Insa, iin timp, sangeroasele confruntari care puteau schimba destinul unui imperiu s-au transformat iin show-uri de divertisment care, desi nu mai au o miza fizica, produc spectacole de sute de milioane de dolari.
Unele dictionare includ deja iin definitia „professional wrestling", iin afara de „reprezentatie", si partea legata de marketingul si managementul luptelor. Lupta iin sine este considerata „o forma de divertisment bazata pe luptele greco-romane, stiluri de arte martiale si teatru".

Conventie si realitate
Gradul de realism al luptelor variaza de la teatru pur (sports entertainment) la lovituri destul de serioase, caracteristice campionatelor „stiff", care au mai multa priza la public iin Japonia. Cele mai spectaculoase si, evident, trucate lupte raman iinsa cele ale mascatilor din Mexic si din alte tari ale Americii Latine, cunoscute sub numele de „lucha libre".
Dintre cele peste 20 de organizatii care reuneau diversi luptatori, astazi mai au un rol important doar trei asociatii americane si una mexicana, fara a le socoti pe cele doua din Japonia, unde lucrurile se desfasoara dupa alte legi, confruntarile fiind mult mai violente decat iin restul lumii.
World Wrestling Entertainment (WWE), National Wrestling Alliance (NWA), si Total Nonstop Action Wrestling (TNA) (fost membru al NWA) din Statele Unite si Consejo Mundial de Lucha Libre and Asistencia Asesoría y Administración reprezinta peste 90% dintr-o piata iin permanenta crestere. Dintre acestea, doar WWE, cea mai influenta asociatie, a avut o cifra de afaceri de peste 400 de milioane de dolari iin 2006, dintre care 47 de milioane - profit net.
In esenta, cel mai important actant de pe teren este chiar arbitrul. Meciurile iincep iintotdeauna cu o poveste: unul dintre luptatori a insultat-o pe sotia celuilalt sau i-a desfigurat un prieten lipsit de aparare. Felul iin care evolueaza meciul nu depinde decat de continuarea povestii iin care, de fapt, se confrunta, cu rezultatul dinainte stiut, doi „promotori" sau doua „grajduri" (americanii au adoptat termenul de „stable", folosit pentru a desemna gruparile de luptatori sumo). Legea de baza a confruntarii este, de cele mai multe ori, „e permis daca n-a vazut arbitrul".

Campionii
Din lumea wrestler-ilor s-au nascut zeci de actori, vedete TV, comentatori sportivi (de obicei specializati iin wrestling, evident), milionari iubiti de toata lumea, avand un statut social cu nimic mai prejos decat cel al vedetelor hollywoodiene. Daca Macho Man, Sting, Honky Tonk Man, Raven, Stone Cold Steve Austin, Melina, Candice Michelle, The Undertaker, Andre the Giant, King Kong Bundy, Shawn Michaels sau Yokozuna nu spun mare lucru iin Europa, dincolo de Ocean ei au facut primul milion de dolari doar din papusile tip „action figure". Insa nimeni nu se apropie macar de „Babyface" Hulk Hogan, al carui umor i-a adus iubirea neconditionata a tuturor generatiilor. „Monstrul" de doi metri si 124 de kilograme, cunoscut de-a lungul timpului si ca „The Super Destroyer", „Sterling Golden", Terry Boulder, Hulk Machine, Hollywood Hulk Hogan si Hollywood Hogan, este, de fapt, Terrence Gene Bollea, un fiu de taran nascut iin 1953 si care, dupa aproape trei decenii de lupte, face iinca audienta cu show-ul „Hogan stie cel mai bine", gazduit de VH1. „Crescut" de unul dintre cei mai apreciati antrenori/coregrafi de wrestling, Hiro Matsuda, Hogan a devenit - iin mare poate datorita simpatiei nemarginite a publicului - cel mai titrat luptator al Americii, cu sase titluri mondiale iin World Wrestling Federation si alte sase titluri mondiale iin World Championship Wrestling, iintre 1980 si 1995.
In 2005, cand numele sau a intrat iin WWE Hall of Fame, Hogan nu a putut sa spuna nimic aproape jumatate de ora, din cauza aplauzelor si tipetelor din public. O reactie meritata de cel care a iincantat atata vreme publicul cu unele dintre cele mai spectaculoase lovituri-„semnatura" sau decisive. Atomic Leg Drop, Axe Bomber, Big boot, Hogan Shuffle, Back rake, Face rake, Bear hug sau Rolling crucifix armbar sunt doar cateva dintre zecile de lovituri care iinca fac parte din lectiile de baza pentru oricine vrea sa se apuce de wrestling. Chiar daca mai intervine ocazional iin meciuri (iin 2005 l-a salvat pe Eugene de doi „arabi", Hassan si Daivari, dupa care l-a ajutat si pe Shawn Michaels sa-i iinvinga), Hogan se ocupa astazi mai mult de filme, iin timp ce banii continua sa curga din vanzarea diverselor jocuri video iin care apare drept personaj.

Lumea speciala a fanilor
In mare, lumea fanilor se iimparte iin doua categorii: „mark" si „smark". Provenit din limbajul infractorilor marunti, „mark" - tinta - este „fraierul", cel care se lasa pacalit. In wrestling, el desemneaza categoria celor care iisi iinchipuie ca tot ce tine de wrestling-ul profesionist este real, ca un luptator chiar i-a insultat sotia adversarului ori ca i-a mutilat un prieten. Chiar si cand i se explica, un „mark" refuza sa creada ca wrestling-ul nu este nimic mai mult decat o reprezentatie. Un spectacol dinamic, o etalare impresionanta de forta si agilitate, dar, iin cele din urma, doar un spectacol. De asemenea, un „mark" este partizanul devotat al unei singure ligi de wrestling (din cele aproximativ 15 care functioneaza iin iintreaga lume), pe care si-o reprezinta ca fiind „bunii", restul fiind „raii". Chiar daca liga sa ia decizii gresite, daca primeste sportivi „scandalagii" sau daca lanseaza provocari pe un ton indecent, un mark va considera ca asa este normal.
La polul opus se afla „smark"-ul, un „smart mark", un fan care iintelege ca, indiferent daca este un meci „stiff" (unde s-au vazut destule nasuri sparte si clavicule rupte) sau din WWE, totul este regizat, condus ca o telenovela care trebuie sa-si pastreze telespectatorii. Un smark este mai degraba preocupat sa afle ce se petrece iin culise si se bucura sa afle informatiile din afara ringului pe cat se bucura sa priveasca un meci. Multi se iintalnesc ca sa comenteze evolutiile iin spatiul virtual al IWC, Internet Wrestling Community, unde mii de fani iisi apara si iisi promoveaza eroii preferati. In randul smark este foarte „la moda" sa sprijini un erou „fara superputeri", din esalonul al doilea, care nu a intrat iinca iin galeria marilor luptatori, iin cazul iin care acesta are miscari spectaculoase sau o atitudine deosebita. Smarks iii dispretuiesc pe luptatorii bine platiti, cu sponsori mari, cu o turma iintreaga de ciraci („underdogs") si care se multumesc cu faima castigata. Chiar daca totul e regizat, ei iii disting pe „circari" de luptatorii care-si petrec tot timpul antrenandu-se pentru a fi iin forma si care le castiga astfel respectul si admiratia.
De asemenea, daca tolereaza wrestling-ul feminin, ei considera „mud wrestling-ul" sau Liga Luptatoarelor Dezbracate ca adevarate ofense aduse acestui sport, aparute de cand au fost permise primele lupte de pitici. Pentru a manipula universul fantastic al acestui hobby, fanii au dezvoltat un jargon de specialitate impresionant, iar an de an apar zeci de reviste si carti dedicate acestui sport. De la ce obiecte pot fi folosite iin lupta - scaune pliante, serpi sau chitare acustice - la reguli tot mai perfectionate, fanii au un cuvant greu de spus iin evolutia wrestling-ului din urmatorii ani.