„-hey! -buna -cei"aci? -bine, dai" tu? -pe-aici -aha. pot sa te vad pe cam? -nu-s acasi", sunt la un net:( -aha. ce mai stii de xyz748? -nimic, e idle de doo zile...".
Probabil ca baietii care intercepteaza discutiile purtate pe diverse tipuri de mesagerie instant se plictisesc de moarte. Probabil ca tot ei sunt cei care, din plictiseala, inventeaza emoticoane noi, ca sa mai dea culoare vietii fade de pe Internet. Caci, iin diverse colturi ale lumii, iin fix aceste minute, milioane de oameni iisi rod unghiile a sastis avand impresia ca, de fapt, comunica iintre ei. Cu zece ferestre de Yahoo Messenger deschise iin acelasi timp, butonand si un Excel de dragul sefului si vorbind si la telefon, multi sunt extrem de convinsi de talentele lor de comunicatori. Unii dintre ei au liste de messenger care cuprind cateva sute de „friends". Ii stiu pe toti dupa nick-uri, le cunosc cele mai intime probleme si povestesc despre alti prieteni de pe messenger cu admiratie, invidie, furie, dezgust. Depinde de momentul zilei.
Ca si e-mail-ul, ca si telefonul mobil si SMS-urile, serviciile de mesagerie instant au intrat cu tam-tam iin viata noastra, anuntandu-ne cu emfaza ca ea urmeaza sa devina, de acum iinainte, mai buna. Ca ni s-a usurat comunicarea, ca aflam mai repede ca nicicand informatii utile, ca suntem conectati la viata lumii, ca una, dar ca mai ales ailalta. Nu era nevoie sa apara „Second Life" pentru ca oamenii sa se lepede de lumea reala. Deja populatia lumii conectata la Internet iincepuse sa traiasca iin paralel. O alta viata, mai moderna. Nu neaparat iinsa si mai buna. Inchisi iin blocuri de la periferia Botosaniului sau iin cocioabe mizere din Nouakchott, stand prin birouri luxoase din New York sau pe marginea unei piscine de la Snagov, zeci, sute de mii de Brad Pitt schimba informatii cu zeci, sute de mii de Angelina Jolie. Nu pun la cale un nou film sau o noua adoptie, ci-si dau iintalniri prin cotloane iintunecate ale vietii lor virtuale. Din unealta, computerul, cu tot ce iinseamna el, a devenit scop. Din instrument facilitator, mesageria instant a devenit instrument dominator. Ai, n-ai treaba, esti pe mess. Si nu ca sa spui ceva important sau ca sa afli ceva nou, ci ca sa fii, pur si simplu. Caci un om fara mess nu exista. Cel putin nu iin lumea pe care alienatii, automarginalizatii si autoexclusii secolului XXI se iincapataneaza sa o creada si sa o impuna drept reala. O lume iin care am ajuns sa stam iinchisi iin fata computerelor de bunavoie, de parca afara apocalipsa atomica ar fi avut deja loc. O lume din care, sugrumandu-mi cu sange rece contul de pe Yahoo!, ma extrag azi, 2.04.2007, discret. Am treaba. Vreau sa traiesc.
