Careurile cu cifre au ajuns sa umileasca, in termeni de popularitate si eficienta media, orice concurent de tip „cuvinte incrucisate".

La sfarsitul anului 2004, s-a spus ca e doar o noua moda trecatoare. Nu era asa. Sudoku, acele patratele cu care si multi romani au ajuns sa-si bata capul prin tramvaie sau la un sandvici, in pauza de masa de la serviciu, s-a transformat rapid intr-o veritabila isterie globala, care continua sa creasca si care a revolutionat piata jocurilor de genul „creion si hartie", a influentat piata anglo-americana de media si a devenit subiect de cercetare academica.
La sfarsitul acestei luni, Praga va gazdui cel de-al doilea campionat mondial de Sudoku, la care sunt asteptati sa participe peste 100 de maestri, din circa 30 de tari.
Este vorba despre cei mai buni dintre cei mai buni intr-un joc unde tot ce trebuie sa faci este sa apelezi la logica si, intr-un careu obisnuit de 9x9 casete, format din 9 minicareuri de 3x3 casete, sa completezi cu cifre de la 1 la 9 fiecare caseta, astfel incat niciun numar sa nu apara de doua ori pe linie orizontala, verticala si in fiecare minicaseta. Jocul nu are de-a face, la modul general, cu performanta competitionala, adresandu-se in general maselor largi de oameni, dar, pe alocuri, face diferenta intre ce se vinde si nu se vinde pe o piata media globalizata si convulsiva. Pe aceasta piata, nevoia de deconectare a consumatorului devine tot mai atrasa de logica simpla a sirurilor de cifre si nu mai gaseste neaparat un raspuns potrivit in puzzle-uri dependente de vocabularul fiecarei limbi (cuvintele incrucisate, de exemplu), de format (go, mahjong) sau de capacitatea analitica a consumatorului (sah, bridge).

In ziar, pe TV, pe net, pe mobil
Vartejul mediatic international declansat de Sudoku a inceput la 12 noiembrie 2004, cand, in premiera, publicatia britanica „The Times" a inclus jocul in paginile sale de divertisment. Istoria sa este mult mai lunga chiar si decat cea a cuvintelor incrucisate, datand, mai exact, din presa franceza de la sfarsitul secolului 19, prin asa-numitele „patrate magice" cu numere.
In varianta sa actuala, jocul a fost creat de un arhitect american iesit la pensie, Howard Garns, caruia ii este atribuit primul „careu de careuri", sub numele de „Number Place", in publicatiile de jocuri incrucisate „Dell Magazines", in 1979. Cinci ani mai tarziu, acest tip de puzzle a fost promovat in Japonia, sub titlul „Suuji wa dokushin ni kagiru" (prescurtat ulterior Sudoku).
Dar a fost nevoie de inca 15 ani pana cand un alt pensionar, judecatorul neo-zeelandez Wayne Gould, a vazut un careu partial completat, pe un raft al unei librarii din Japonia. Acesta si-a dedicat sase ani din viata sa realizeze un program care sa produca asemenea careuri pe banda rulanta, promovand jocul pentru prima data in „The Times", in 2004.
Explozia de popularitate a jocului - ce a dus implicit la consolidarea tirajului publicatiei - a fortat majoritatea ziarelor britanice, chiar si pe cele de elita, precum „Financial Times", sa introduca Sudoku in paginile lor. La mijlocul lui 2005, jocul intra deja pe micile ecrane din Regat, prin concursuri pe Sky One si BBC.
Notand evolutia exploziva a Sudoku, mari cotidiene americane precum „L.A. Times", unde paginile de careuri incrucisate si divertisment sunt veritabile elemente de brand si marketing, au intrat si ele in schema, jocul fiind distribuit acum in sute de publicatii de peste Ocean, pe sute de mii de pagini de Internet, in variante 3D si de telefonie mobila si pe asa-numitele „social networks" ce functio-neaza pe mai multe platforme de comunicare, precum MySpace.

Afaceri grele cu patrate si creioane
Lui Wayne Gould - care a oferit programul sau de calculator pe gratis ziarelor britanice - povestea i-a adus mai degraba notorietate decat avere. Primii care s-au asezat, in schimb, pe un „munte" de bani au fost producatorii britanici de creioane, carora le-au crescut vanzarile cu 700% in 2005.
Faptul ca oricine poate avea acces gratuit la milioane de careuri de pe propriul calculator, aparute practic peste noapte pe Internet, nu anuleaza insa sursele de venituri ale grupurilor media. Jocul de telefonie mobila Sudoku al Jamba, subsidiara VeriSign ce produce continut pentru aceasta platforma, a avut o contributie substantiala la valoarea companiei, ce a fost cumparata la inceputul acestui an de New Corp, pentru 188 milioane dolari. In urma cu un an, ABN Amro Capital anunta ca a vandut proprietatea sa Puzzler Media Group Ltd., editorul a 50% din revistele de Sudoku si cuvinte incrucisate din Marea Britanie, pentru suma de 85 milioane lire sterline catre o subsidiara a grupului editorial DC Thomson, specialistii punand atunci pretul ridicat pe seama succesului Sudoku.
Peste Ocean, Sudoku Cube, ce combina Sudoku si Cubul lui Rubik, produs la costuri minime in China, s-a vandut in mii de exemplare in primele saptamani de la lansare, in pofida pretului piperat de circa 10 dolari.

Diversitatea o face audienta
In presa scrisa din tarile occidentale, unde aproape toate ziarele includ cel putin un careu Sudoku in fiecare numar, simpla prezenta a acestora nu mai face diferenta in materie de competitivitate. Dar ziarele profita cat pot pentru diversificarea audientelor, apeland tocmai la flexibilitatea jocului: fiecare nivel de greutate, fiecare dimensiune, fiecare forma de redare (in multe cazuri, cifrele sunt inlocuite cu alte simboluri general cunoscute - care mai de care mai colorate) apeleaza la un alt profil psihologic al consumatorului.
Asa se face ca ziarele plaseaza deja, dupa modelul „The Times", in pagina de divertisment, doua careuri, fiecare cu nivelul sau de greutate. Altele marseaza pe ideea de acces facil, plasand sudoku alaturi de listele cu cotatii bursiere. Iar altele apeleaza la volume-supliment de Sudoku: prima editie de acest fel, publicata de acelasi „The Times", s-a vandut in 120.000 de exemplare.
Umilind practic vechea moda a cuvintelor incrucisate, Sudoku poate vinde intre 2,5 si 3 milioane de cópii de reviste de specialitate la fiecare numar, potrivit unor evaluari ale „Financial Times".