Căteva milioane de website-uri care aduc fiecare venituri anuale de 50 de centi pot cumula un profit de milioane de dolari. Atunci cănd detinatorul domeniilor stie sigur ca acestea pot genera venituri, avem in fata o afacere simpla si extrem de profitabila.
Căteva milioane de website-uri care aduc fiecare venituri anuale de 50 de centi pot cumula un profit de milioane de dolari. Atunci cănd detinatorul domeniilor stie sigur ca acestea pot genera venituri, avem in fata o afacere simpla si extrem de profitabila. Anual, căteva sute de milioane de domenii de Internet sunt „incercate" de intreprinzatori, pentru a le afla potentialul de monetizare. Cele neinteresante sunt abandonate inainte de a expira perioada in care trebuie platite.
Cu ani in urma, ICANN (organismul insarcinat cu organizarea si administrarea primara a numelor de domenii) a impus o perioada de gratie intre momentul inregistrarii unui nume de domeniu si plata pretului pentru numele in cauza. La acel moment, perioada era necesara pentru rectificarea greselilor intervenite in procesul de inregistrare. In cele mai dese cazuri, doritorul unui domeniu completase gresit numele domeniului pe care dorea sa-l inregistreze. Datorita perioadei de gratie, acesta putea renunta la domeniul inregistrat din greseala, urmănd sa inregistreze versiunea potrivita.
Odata cu automatizarea procesului de inregistrare a numelor de domenii, regula a devenit o piedica pentru industria de Internet. Din pacate, din cauza folosirii acestei tehnici, din ce in ce mai multe domenii generice (.com, .net, .org etc.) ramăn blocate perioade mari de timp, fapt ce contribuie la aglomerarea domeniilor noi care pot fi inregistrate.
Cănd incepe sa ofere servicii de inregistrare de domenii, furnizorul trebuie sa depuna o suma de bani in contul institutiei care-i acorda drept de functionare (ICANN sau reprezentantii sai). Apoi compania poate inregistra căte domenii ii permite acest depozit. Spre exemplu, daca depozitul este in valoare de 600.000 de dolari, atunci compania poate inregistra păna la 100.000 de domenii de internet „.com" cu pretul de 6 dolari anual.
Apoi, la momentul la care compania (daca isi propune sa testeze domenii) decide ca anumite domenii nu merita pastrate, se foloseste de regula perioadei de gratie si renunta la domeniul respectiv cu putin timp inainte de implinirea termenului de 5 zile. Asa se face ca, din numarul total de domenii inregistrate lunar de o astfel de firma, ponderea cea mai mare o au domeniile la care se renunta.
Tehnica ia amploare
In martie 2006, un raport al VeriSign arata ca, din cei 450 de parteneri care intermediau inregistrarea numelor de domenii generice („.com", „.org", „.net" etc.), cei mai multi renuntau lunar doar la căteva mii de domenii, ca urmare a invocarii perioadei de gratie. Sapte companii insa renuntau fiecare la peste un milion de domenii lunar. Dotster, spre exemplu, finalizase inregistrarea a 900.000 de domenii si renuntase la peste un milion. Belgiumdomains inregistrase, la răndul sau, 250.000 de domenii si renuntase la peste 7 milioane. Toate aceste lucruri se intămplau in timp ce companiile extrem de puternice, precum GoDaddy, inregistrau lunar 9 milioane de nume de domenii si renuntau la cel mult 100.000.
Apoi, in luna aprilie 2006, au fost inregistrate la nivel mondial 35 de milioane de nume de domenii. Dintre acestea, 32,7 milioane au fost inregistrate pentru căteva zile, fara a fi platite definitiv. In octombrie 2006, lucrurile evoluasera. Au fost inregistrate 65 de milioane de domenii si s-a renuntat la 36 de milioane. Spre sfărsitul anului 2006, numarul domeniilor la care se renunta a depasit 1,2 milioane zilnic, comparativ cu 7.000 in decembrie 2004.
O statistica generala arata ca din totalul domeniilor a caror inregistrare s-a finalizat in 2006 doar 2% au fost inregistrate definitiv. Restul fac parte, majoritatea, din schema testarii domeniilor. Iar responsabile pentru monetizarea acestei scheme sunt un numar de 7 păna la 10 companii din intreaga lume.
Prima actiune in instanta
Luna mai a anului 2006 a adus si primul proces bazat pe tehnica testarii domeniilor. Companiile Neiman Marcus si Bergdorf Goodman au actionat in judecata serviciul de inre-gistrare Dotster. Actiunea, introdusa in mai 2006 la o instanta districtuala din Washington, acuza Dotster ca a inregistrat nume de domenii care incalca dreptul la protectie al marcilor comerciale ale reclamantilor. Acestia acuzau Dotster de inregistrarea a cel putin 26 de nume de domenii similare marcilor Neiman Marcus si Bergdorf Goodman, cum ar fi „bergdorfgoogman.com" si „neimanmarqus.com". Dotster căstiga bani din publicitatea pe care o insera in paginile acestor website-uri, beneficiind astfel de pe urma traficului accidental generat de scrierea gresita a marcilor reclamantilor. La finalul anului trecut, cele doua parti au incheiat procesul prin intermediul unei tranzactii. Procesul impotriva Dotster explica foarte clar modul in care functioneaza tehnica testarii domeniilor.
Beneficiile testarii
Multi utilizatori de Internet aleg sa navigheze folosind un motor de cautare. Altii incearca sa intuiasca numele unei resurse de Internet completănd numele acesteia in bara de adrese a browser-ului. Un numar semnificativ de utilizatori stiu numele corect, dar il scriu gresit in browser. Intuitia si scrierea gresita a unor nume de domenii aduc utilizatorul la alte website-uri decăt acelea pe care le cauta.
Sosirea la noul domeniu poate sa fie rentabila prin afisarea de mesaje publicitare. De asemenea, prin inserarea unor link-uri catre alte site-uri, li se poate creste acestora importanta in algoritmii de pozitionare folositi de motoarele de cautare. Prin urmare, vănzarea unor „link-uri sponsorizate" in aceste website-uri poate fi o alta sursa de căstig. Pentru compania care practica aceasta metoda, testarea se reduce la analiza potentialului pe care-l ofera domeniile la care utilizatorul ajunge din greseala. In masura in care domeniul „promite", acesta este inregistrat.
O alta modalitate de identificare a domeniilor interesante este spionarea cautarilor de nume de domenii. In practica, atunci cănd cautarea se face folosind serviciile unei companii care practica testarea, doritorul unui domeniu de Internet poate avea surprize interesante. Domeniul poate sa apara ca fiind liber cănd utilizatorul doreste sa afle daca este inregistrat sau nu (serviciul whois). Daca utilizatorul nu-l inregistreaza pe loc, la intoarcere poate avea surpriza sa afle ca domeniul a fost deja inregistrat de altcineva. Daca domeniul este interesant pentru un utilizator de Internet, atunci poate fi monetizat.
La noi nu exista testeri
Schema de mai sus functioneaza doar in cazul numelor generice de domenii: .com, .net etc. si nu este aplicata decăt de un numar redus de companii din strainatate. Pentru domeniile „.ro", Institutul National pentru Cercetare-Dezvoltare in Informatica (ICI), prin Serviciul de administrare domenii .RO, a statuat reguli clare. Un domeniu „.ro" este inregistrat numai dupa ce este confirmat de compania prin intermediul careia se face inregistrarea si doar in limita depozitului existent. Daca depozitul este epuizat, Registrul ROTLD va intrerupe inregistrarea domeniilor păna la momentul cănd depozitul va fi reconstituit.