Pe 10 februarie, Adunarea Generala a Clubului Roman de Presa a aprobat noul statut si l-a reconfirmat ca presedinte pe C.T. Popescu. Scopul miscarilor respective - adaptarea la noile realitati de pe piata media din Romania, devenita parte a uneia europene, unde raporturile dintre patroni si angajati se confrunta cu provocari substantiale.
A dunarea Generala a CRP a incercat sa raspunda mai multor probleme ramase in suspensie. Obiectivul restructurarii si al noului statut este „echilibrarea CRP din punctul de vedere al reprezentarii patronatelor si jurnalistilor", spune Popescu. Noul statut prevede o reprezentare paritara a celor doua grupuri, din cauza ca azi jurnalistii ar fi devenit o moneda de schimb si e necesara o modalitate prin care ei sa-si poata influenta propriul statut.
Conform acestui document, jurnalistii si patronii de presa sunt reprezentati in procent egal in noua formula, iar presedintele este un reprezentant al unei redactii, nu unul al patronatului. Timp de un an, cele doua grupuri trebuie sa se organizeze in structuri separate, cu propria conducere si persoana juridica, urmand ca apoi sa opteze daca raman sub umbrela CRP sau se despart.
Modelul folosit este cel al unei organizatii a jurnalistilor si patronilor din Franta si ar permite Clubului sa continue ceea ce a facut si pana acum: „Atunci cand o actiune a patronilor sau a jurnalistilor aduce daune presei in general, Clubul se va opune", spune CTP. Reteta care nu va fi neaparat un succes garantat pentru noi, semnaleaza Ioana Avadani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI). In Romania exista circa 40 de asociatii profesionale, inclusiv patronate si sindicate, iar pana acum „CRP a incercat sa-i reprezinte pe multi, uneori chiar pe toti". Avadani crede ca, abia dupa ce va lua sfarsit tot procesul initiat, „vom vedea daca presa din Romania vrea sa fie reprezentata de un organism unic". In mediul asociativ din Romania, unde se discuta cu eficienta relativa probleme-cheie, cum ar fi contractul colectiv de munca sau un cod deontologic unic, activitatea CRP este completata de doua sindicate afiliate international, Societatea Ziaristilor din Romania si Uniunea Sindicala Media Sind, de cateva grupuri patronale mici si de multe asociatii, reunite intr-o Conventie a Organizatiilor de Media, care nu are insa personalitate juridica. La acestea s-a adaugat recent Societatea Jurnalistilor Profesionisti, infiintata de Robert Turcescu.

Modelul francez are probleme
Cu problema dezbinarii breslei se confrunta si multe state din Europa, eficienta cea mai mare in comunicarea patronate-sindicate-organizatii „umbrela" inregistrandu-se acolo unde exista un numar mic de asemenea asociatii.
In Franta, organizatia cu profilul cel mai apropiat de al CRP este Federatia Nationala a Presei Franceze (FNPF), ce reuneste doua federatii ale presei si patru sindicate. Aceasta se concentreaza pe probleme generale, precum libertatea de exprimare sau deontologia profesionala. Ca si in cazul CRP, FNPF are de-a face in prezent cu o nevoie acuta de schimbare, deoarece in Franta exista nu mai putin de 16 sindicate militante si aproape 20 de organizatii patronale, conform unui studiu realizat de Institutul de Stiinte ale Muncii de pe langa Universitatea Catolica din Louvain, Belgia. Iar in conditiile unei asemenea diversitati, negocierile dintre patronii pusi pe restructurari in presa scrisa, confruntata cu pierderi masive la profit si audiente, si militantii sindicalisti s-au dovedit extrem de anevoioase.
La fel de active sunt sindicatele si organizatiile profesionale din Italia, Spania sau Grecia, unde au existat numeroase probleme legate de interferente politice, consolidare a pietei si scadere a tirajelor. Dar si aici eficienta sindicatelor devine tot mai slaba. In Italia, spre exemplu, exista o singura mare confederatie a jurnalistilor, FNSI, care se confrunta cu trei organizatii patronale, iar medierea este asigurata de o singura „corporatie publica", Ordinul Jurnalistilor, cu activitati similare celor ale CRP sau FNPF.

Anglo-saxonii stau mai bine
In asa-numita zona „anglo-saxona", unde transformarile pietei au afectat in mai mica masura tirajele, audientele si profiturile, lucrurile stau diferit. In Marea Britanie, piata este supervizata de mai multe asociatii, in functie de domeniu (presa scrisa, radio, televiziune), iar cinci sindicate - intre care se detaseaza Bectu (audiovizual) si Uniunea Nationala a Jurnalistilor, ce-i reprezinta mai ales pe freelanceri si pe angajatii BBC - stau la masa discutiilor cu aproximativ zece asociatii patronale. Dar, cel putin in presa scrisa si audiovizualul comercial, atitudinea ziaristilor este mult mai liberala - ei marseaza pe promovarea valorii individuale in locul celei sindicale si, in probleme precum salarizarea, apeleaza la negocieri cu patronii mai ales la nivel de companie. In Germania, atitudinea este similara. Interesele presei sunt reprezentate de si mai putini actori: o organizatie profesionala, Asociatia Jurnalistilor Germani, de Sindicatul Jurnalistilor Germani, afiliat la federatia sindicala Ver.di, si de trei aliante patronale. Si aici, ca si in Suedia, unde doua sindicate si un grup al patronilor formeaza un Consiliu al Presei, majoritatea negocierilor se poarta tot la nivel individual sau de institutie media.