De la asigurari la industria siderurgica si productia de automobile, de la fermieri la telecomunicatii si transporturi, toate sectoarele economiei mondiale au intrat in priza, de ceva timp, incercand sa gaseasca noi nise si oportunitati de dezvoltare intr-o zona care pana nu de mult era considerata o amenintare la adresa afacerilor: protectia mediului.

Pentru prima data in istoria recenta, un for recunoscut international a admis public faptul ca oamenii, prin activitatile lor, sunt vinovati de incalzirea globala, prin cresterea emisiilor cu efect de sera. De cand acest verdict a fost dat, la inceputul lunii, la Paris, de Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice, in numele Natiunilor Unite, un val de evenimente, dispute si anunturi-soc au aratat ca marile companii si guvernele lumii iau foarte in serios acest avertisment, cu atat mai mult cu cat el extinde oportunitatile de afaceri in „zona verde", dincolo de retetele deja clasice, precum tranzactiile cu credite de carbon. Tranzactii care devin tot mai complicate, ajungand uneori chiar la limita legalitatii.

Una calda, una rece
In ultimele saptamani, China a ajuns de doua ori in atentia opiniei publice internationale prin ceea ce fac companiile sale in „industria" emisiilor de carbon. Joia trecuta, publicatia „Nature" confirma dezvaluiri recente ale „Financial Times", publicand un raport ce arata ca fabricile Republicii Populare au doar de profitat de pe urma sistemului de comert cu credite de asemenea emisii, in dezavantajul pietei mondiale de profil, care iroseste miliarde de dolari.
Despre ce este vorba? Conform Protocolului de la Kyoto, tarile dezvoltate trebuie sa-si reduca emisiile de gaze cu efect de sera cu aproximativ 5% pana in 2012, comparativ cu nivelul inregistrat in 1990. Protocolul mentionat propune o serie de mecanisme prin care respectivele state pot investi in tari in curs de dezvoltare prin proiecte tehnologice de reducere a emisiilor inregistrate de acestea. Aceste proiecte beneficiaza de asa-numite „credite" pentru fiecare tona de dioxid de carbon - sau echivalent - sub nivelul de emisii inregistrat in mod normal, aceste credite putand fi tranzactionate pe plan international.
Or, ce au facut chinezii? Folosindu-se de un punct nevralgic al Protocolului, au investit intr-o tehnologie foarte ieftina, reducand un gaz cu efect de sera, HFC-23. O tona de HFC-23 are acelasi impact asupra mediului ca 11.700 de tone de dioxid de carbon, fapt pentru care valoarea pe tona este mult mai mare. Potrivit studiului „Nature", creditele astfel obtinute valoreaza circa 4,6 miliarde euro, suma ce ar fi putut fi evitata daca respectivele firme ar investi doar 100 de milioane in tehnologii care ar elimina pur si simplu cea mai mare parte din emisiile de HFC-23.
Daca aceasta practica este trecuta de multi la capitolul „realizari negative" ale Chinei - tara pe cale sa depaseasca SUA ca principal emitent de gaze cu efect de sera -, pe piata de profil Beijingul compenseaza cu o alta initiativa. Cu sustinerea financiara a Arcelor Mittal, aceasta tara urmeaza sa gazduiasca prima bursa pentru tranzactiile cu credite de carbon, ale carei activitati vor fi completate de 12 centre de brokeraj care sa intermedieze tranzactiile intre investitori straini si parteneri locali.

Eficienta pe soselele europene
O alta poveste ce a starnit dispute aprinse in ultimele doua saptamani se refera la planurile anuntate de Comisia Europeana privind reducerea emisiilor de dioxid de carbon la automobile produse in Europa pana la 130 g de dioxid de carbon pe kilometru, comparativ cu nivelul de 162 de grame inregistrat in 2005. Scopul acestui plan este imbunatatirea cu pana la 18% a eficientei consumului de carburanti pe parcursul urmatorilor cinci ani. Dar producatorii europeni au sarit imediat la atac, spunand ca asemenea masuri ar fi paguboase pentru industrie si ar produce dezechilibre, ele dezavantajand productia de masini ieftine si de automobile de lux.
Pe parcursul ultimei saptamani, reprezentantii Comisiei Europene au aparat insa masura, anuntand ca ea forteaza investitii mai mari in inovatie si cercetare, ceea ce va duce la dezvoltarea de noi locuri de munca. Pe de alta parte, potrivit expertilor citati de presa internationala, daca planul Comisiei va fi dus la indeplinire, de profitat ar urma sa aiba si parteneri non-europeni ai companiilor afectate, avand in vedere ca acestea din urma au avertizat deja ca eventuala crestere a plafoanelor europene le va determina sa apleze la relocalizarea productiei.

Retete in stil american
Dupa cum arata o serie de anunturi recente, oportunitatile de investitii in „economia verde" se extind si in zona cercetarii si a consultantei de afaceri. Chiar saptamana trecuta, reputata Scoala de Management de la universitatea americana MIT-Sloan a anuntat deschiderea unul nou Laborator de Afaceri Sustenabile, al carui scop este sa dezvolte noi modele de afaceri care sa tina cont nu doar de restrictiile tot mai severe in materie de protectie a mediului, ci si de interesul crescand al consumatorilor pentru produse cu efecte minime asupra mediului.
Faptul ca investitiile in asemenea cercetari sunt substantiale este relevat si de studiile de caz aplicate in acest laborator, cum ar fi strategia pe care ar trebui sa o aplice gigantul petrolier Conoco-Philips pentru a obtine, cu un impact redus asupra mediului, un proiect de exploatare petroliera in padurile tropicale.
Tot in Statele Unite, tinand cont de cererea mare care se anunta pe piata, presa anunta investitii sporite in cercetare pentru perfectionarea unor tehnologii alternative de reducere a emisiilor, cum ar fi cele de „sechestrare a carbonului", folosite deja in Canada sau unele tari din nordul Africii. Aceste tehnologii vizeaza captarea emisiilor de dioxid de carbon si injectarea lor in soluri mlastinoase, unde efectele asupra mediului s-ar apropia de zero, sau in bazinele petrolifere, pentru sporirea productiei. Potrivit datelor Departamentului american al Energiei, citate de presa, SUA au suficiente „zone de depozitare" pentru a acoperi „1.000 de ani de emisii de dioxid de carbon".

Vanatoare de clienti responsabili
Oportunitatile de afaceri se extind insa in toate domeniile economice, chiar si acelea care au o contributie practic inexistenta la emisiile de gaze cu efect de sera. Unul dintre acestea este sectorul asigurarilor, poate cel mai afectat de schimbarile climatice puse pe seama incalzirii globale. Ultimul mare asigurator care incearca sa exploateze nisele aparute odata cu „piata verde" este Marsh, care a anuntat recent ca va lansa produse de asistenta pentru companiile europene implicate pe piata europeana a tranzactiilor cu credite de emisii, piata evaluata la 30 miliarde dolari.
Tot in Europa, British Telecom, care produce 0,7% din emisiile de carbon din Marea Britanie, a anuntat o strategie de afaceri si investitii in cercetare prin care urmareste nu doar reducerea acestor emisii, ci si cresterea numarului de clienti printr-o oferta de produse cu impact redus asupra mediului, considerate atractive intr-o tara unde interesul pentru protectia mediului este foarte mare.
In Marea Britanie se remarca si cele doua mari lanturi de retail, Marks&Spencer si Tesco, acestea anuntand recent ca s-au inspirat din succesul comercial al produselor alimentare organice si vor investi 200, respectiv 500 milioane lire sterline pentru extinderea specificului „environment-friendly" si la alte produse pe care le comercializeaza.