Aglomeratia metropolelor, legile care au interzis cresterea cainilor periculosi si simplificarea procedurilor in ceea ce priveste importul de caini si omologarea raselor au transformat radical gusturile romanilor in privinta animalelor de companie. Alearga tot mai putin dupa ciobanesti, bull-terrieri sau Saint-Bernard, in timp ce rasele de caini de agrement se diversifica pe zi ce trece.

Inversarea dimensiunilor
In 2002, dintre cele mai cautate zece rase din Romania, noua erau reprezentate de caini de talie mare, caniche-ul pitic fiind singurul reprezentant al cainilor de agrement. Chiar daca primele doua locuri au fost ocupate, de atunci incoace, conform cifrelor publicate de Asociatia Chinologica Romana, de Rottweiler si de Ciobanescul german (rasa la care romanii au performante internationale remarcabile), topul celor mai populare rase s-a schimbat radical. In 2003, din top disparea caniche-ul pitic, insa "piticii" se calificau pe doua locuri: Pinscher pitic (locul 4), Westie (West Highland White Terrier - locul 9). In 2004 se inregistreaza intoarcerea caniche-ului pitic si aparitia Shih Tzu-ului, pentru ca in 2005 acestora sa li se alature si mai vechea cunostinta a romanilor, terrierul de Yorkshire. In totalul raselor cautate de romani intre 2001 si 2005, top calculat in functie de numarul de pui nascuti in canise recunoscute, patru rase sunt de agrement, cu o explozie enorma in ceea ce priveste Shih Tzu-ul, iar acestora li se alatura si un caine de talie medie care, chiar daca isi are trecutul sub semnul vanatorii, este mai cunoscut azi ca rasa de companie - Golden Retriever-ul.
Insa interesele romanilor trec cu mult de acest top si, incet-incet, piata incepe sa abunde in oferte de caini de companie si agrement. Buldogul francez, Bichonii de orice fel, Shar Pei-ul, Schnauzerul pitic, Basset-ul, Pinscher-ii sau Spanielii Cavalier King Charles inlocuiesc treptat, macar in marile orase, Ciobanestii scotieni (Collie) sau romanesti, Dogii germani si Rottweiler-ii, toate fiind azi rase rare in aglomeratii urbane, unde doar Ciobanestii germani par sa-si pastreze suprematia. Oricare dintre aceste rase, inca exotice pentru romani, are exemplare pe piata si ii puteti obtine cu preturi intre 300 si 1.500 de euro. Asta doar daca nu aveti pretentii la un fiu de campion promitator, caz in care cateva mii bune de euro (chiar pana la 25.000) sunt doar un pret bun de pornire in licitatie. Campionii sunt putini, indiferent de rasa, si se platesc ca atare.

Limba albastra
Una dintre cele mai iubite rase, nu doar in Romania, ci si in lume (si, in ultima vreme, in clipurile publicitarilor) este Shar Pei. Sobru, "fluffy", "mortal cu toate cutele alea", este posesorul unui ambalaj seducator. In plus, este o raritate, avand limba albastra - fenomen care nu mai este intalnit decat la chow-chow, dintre caini, si la girafe si ursi polari. Numele de Shar Pei vine de la doua ideograme chineze, care inseamna "piele" si "nisip", un nume inspirat nu numai de culoarea rasei, ci si de asezarea pielii ca micile dune de nisip de pe fundul marii. Statuete reprezentand Shar Pei au fost fabricate in China de peste doua milenii, din timpul dinastiei Han. Cu toate ca era un caine foarte popular in China, rasa a fost la un pas sa dispara in momentul in care Mao a declarat ca toti cainii reprezinta o sursa de hrana. Conform unui articol al Laurei Martonosy, crescatoare de Shar Pei in canisa Lorimar, in anii "70, rasa figura in Cartea Recordurilor ca fiind cea mai rara din lume, cu doar 45 de exemplare. Salvarea speciei a venit ca urmare a unui articol scris de doi studenti chinezi, mari iubitori de animale, care au reusit sa-i impresioneze pe oamenii influenti si pe crescatorii de caini. Astazi, Shar Pei-ul cunoaste o noua tinerete, fiind raspandit pe tot globul si, chiar daca nu se bucura de o populatie prea numeroasa, macar nu mai este pe cale de disparitie.
Despre acest caine se spune ca nu el este ales de stapan, ci isi alege stapanul. Spre deosebire de majoritatea raselor, un Shar Pei nu se supune obligatoriu "sefului de trib" sau celui care il hraneste, ci isi alege singur persoana pe care o va apara si careia ii va oferi cel mai des momente de afectiune. Pentru ca, desi pare mereu incruntat si sobru (chiar a fost folosit la apararea templelor), este un caine extrem de afectuos, mai ales cu copiii.

Privire de cocker?
Daca ar fi ca alegerea unui caine sa ne fie dictata doar de expresivitate, Cockerii, si mai ales Cockerii spaniel ar fi pretutindeni. Stiu sa ceara, sa faca declaratii de dragoste, sa se joace, sa zambeasca, sa fie suparati (nu-i tine niciodata mult) sau sa ignore cu un aer superior evenimentele din jur, in functie de cum se simt in acel moment. Dar Spanielii sunt de multe feluri si, din cauza performantelor extraordinare la vanatoare, incrucisarile lor cu alte rase nu s-au oprit, in fapt, niciodata.
Unul dintre cei mai rari si valorosi spanieli este Cavalier King Charles, cainele care are cea mai blanda privire din lume, dupa cum spune arbitrul chinologic international Petru Muntean in deschiderea povestii inchinate acestei rase.
Din familia spanielilor, moda cainilor mici (importata din Asia) a nascut mai multe rase si varietati, cum a fost Toy Spanielul European, o incrucisare intre Chin si Spaniel sau Spaniel Tibetan. Insa niciuna nu se apropie ca importanta istorica de Cavalier. Adusi in Anglia de Maria Stuart, Cavalierii au facut imediat ravagii, devenind o necesitate pentru orice nobil respectabil. Cel mai mult au contribuit la inmultirea speciei Charles I si fiul sau, Charles al II-lea, un mare iubitor de Toy Spaniel, care a emis chiar si un edict prin care se permitea accesul acestor caini in toate institutiile oficiale. Continuata de James al II-lea, traditia Spanielilor-caine regal a fost intrerupta o mica perioada de catre William al III-lea, iubitor de Mops Pug Carlin (alta rasa care face azi ravagii in Vest). Ducele de Marlborough a readus moda Spanielilor, tot el fiind cel caruia, se spune, i s-au nascut primii pui cu punct rosu pe cap, in timpul bataliei de la Blanheim. Familia ducelui de Marlborough s-a ocupat de protejarea rasei pana la inceputul secolului XX. In timp, spanielii King Charles au evoluat, mai ales in ceea ce priveste forma capului, ajungand la forma de azi la sfarsitul secolului XIX, cand se organizau primele show-uri canine, iar moda principala era cea a cainilor cu bot mai scurt si urechi prinse jos. Din King Charles, dupa decenii de exercitii de renastere a unor exemplare identice cu Blanheim, s-a nascut Cavalierul. Principal promotor al schimbarii a fost Roswell Eldrodge, care a oferit un premiu de 125 de dolari, o suma fabuloasa la acea vreme, pentru cine poate produce o femela identica celei care i-a usurat temerile ducesei de Marlborough in timp ce ducele lupta in Blanheim. In cele din urma, s-a nascut Cavalierul, numit astfel in cinstea grupului care a restaurat monarhia dupa Cromwell, insa Eldridge nu a mai trait sa vada la ce a condus visul sau.