Editura Brumar merita felicitata în primul rand pentru modul sarbatoresc în care editeaza poezia. În epoca noastra, cand poezia s-a prefacut din regina în cenusareasa, putini editori mai au îndrazneala sa-i ofere mantia de gala. Aspectul grafic, tipografic si coloristic adecvat înseamna foarte mult pentru autorii si iubitorii versurilor. Mai ales speranta ca genul lor preferat nu va muri niciodata.
Dintre multe aparitii în aceste excelente conditii, doua mi-au atras atentia în ultima vreme pentru ca, în afara formei somptuoase de care vorbeam, au si un continut de valoare si pentru ca apartin unor autori aflati în posturi diferite. Poezia regretatului Iona Flora, din volumul "Intrarea în casa", bogat ilustrat de desene ale autorului, este una încheiata. Din pacate, autorul, nascut în 1950 la Pancevo, a plecat putin în iarna lui 2005 sa-si ia Dejunul sub iarba, titlul premonitoriu al ultimului volum antum. Cu grija pioasa, editura lui Robert Serban, poet el însusi, în colaborare cu familia poetului, a adunat un volum substantial, aproape 200 de pagini de "poeme banatene" ale lui Ioan Flora si le-a publicat cu deosebita grija pentru toate detaliile, asa cum îi placea poetului sa-i apara fiecare carte. Valoarea exceptionala a lui Flora, despre care Cornel Ungureanu credea ca este, alaturi de Cartarescu, Ion Muresan si Emilian Galaicu-Paun, unul dintre cei care pot defini poetic spatiul sud-est european, este scoasa în evidenta de aceasta antologie care se constituie într-un omagiu, din nefericie postum, al minunatului si neuitatului autor, unul dintre ultimii scriitori care a trait numai prin si în poezie.
În mod simbolic, aceeasi editura Brumar ofera acelasi format si aparenta de lux unei aproape debutante. Olivia Sgarbura, de profesie medic, foarte tanara autoare aflata la al treilea volum, practica o poezie cand concisa la extrem, cu sugestii minimale, dar pregnante, cand larga, narativa, confesiva. Poeta schimba adesea registrele, parca nelinistita de pericolul unei cantonari într-o formula unica. Sau ca si cum ar juca un joc al mastilor prin care cauta sa-si ascunda acuta sensibilitate. Procedeul cel mai frecvent este falsa naratiune, epicul ce pare a se extinde pentru a se frange brusc într-o dezvaluire de o intensa vulnerabilitate. Fata de puternicul, virilul Ioan Flora, Olivia Sgarbura este, dupa trei decenii, poeta feminina prin excelenta care gaseste în iubire si confesiunea pe seama ei resursele unui lirism delicat, dar de o remarcabila concretete. Premeditata sau nu, aceasta trecere de stafeta realizata de editor prin cele doua carti impresioneaza cititorul. Ambele conceptii grafice poarta semnatura si emblema harului artistului plastic Mihai Zgondoiu. Sunt carti de cautat anume.