Continuare din numarul trecut
7.
Pentru a va explica mai bine cauzele mistificarilor care au facut din "narcisism" un cuvant hulit, as vrea sa va sugerez ca unele dintre legendele grecilor seamana cu vesmintele scumpe cu care Velasquez isi acopera infirmitatea. Ele ascund ceva ce nu trebuie vazut. Sau, oricum, nu trebuie spus.
Legenda lui Narcis nu sufla o vorba despre vreun prieten al fiului nimfei Liriope. Ne lasa sa presupunem ca umbla singur prin padurile unde a gasit fantana fatala. Nu ne spune nimic, de asemenea, despre faptul ca ar fi suferit de vreo boala. Sau ca ar fi trait in privatiuni. Ce-l putea impinge, deci, sa-si puna capat zilelor?
Dar oare nefericirea trebuie sa fie neaparat logica?
8.
Ar mai fi de pus o intrebare. Cine si l-ar putea inchipui pe Narcis batran? E limpede ca, daca ar fi fost batran cand s-a sinucis, nimeni nu i-ar fi dat atentie. Sau nu si-ar fi pus probleme ca gestul sau ascunde un mister. S-ar fi zis, cel mult, ca n-a mai suportat degradarile la care l-a obligat varsta. Ca a obosit sa constate in fiecare dimineata cum se lungeste umbra amintirilor si sa-si enumere dezamagirile.
9.
Sa ni-l inchipuim, o clipa, pe Narcis batran. Iese din padure, garbovit, abia mergand. E chel, cu pungi mari sub ochi si, din miscarile lui ezitante, se observa ca nu mai vede prea bine. Cand ajunge langa fantana din mijlocul poienii, se asaza cu grija in iarba, multumit ca, in sfarsit, se poate odihni.
Ei bine, ce impresie ne poate face o asemenea epava? In afara de mila, nu ne-ar putea inspira niciun sentiment. Trecatorii care l-ar fi gasit cu un pumnal infipt in inima ar fi spus, probabil, doar atat: "La urma urmei, a trait destul". Iar legenda n-ar fi existat, e clar.
10.
N-ar fi existat nici in cazul unui Narcis urat. Cui i-ar fi trecut prin minte, in acest caz, ca, uitandu-se in oglinda apei, s-a indragostit de chipul sau?
Frumusetea lui Narcis era, deci, o conditie pentru ca imaginatia anticilor sa ia foc.
11.
Daca facem abstractie de supararea zeitei Nemesis, nimic nu prevestea ceea ce s-a intamplat. Si e de presupus ca Narcis a mai avut ocazia sa-si vada chipul. Ar fi de neconceput ca a trait atatia ani - fiindca era numai un adolescent - fara sa stie cum arata. De ce tocmai langa fantana din legenda figura lui a devenit o capcana?
12.
A cauta sensul vietii e, poate, primul pas pentru a intelege ceva periculos; anume ca viata are sens doar cata vreme nu incerci sa-l afli. Daca te scoli dimineata si te grabesti sa te imbraci si sa pleci dupa treburi, nu e niciun pericol. "Odiosul eu" nu-ti pune probleme. Sta atipit sub grijile si supararile zilnice. Dar cand privesti cerul, cu gandul ca intr-o zi n-o sa-l mai vezi, si incepi sa cauti un rost alergaturilor tale, vanitatilor si ambitiilor din urma ta, esti deja in primejdie. Se apropie momentul cand vei deveni si agasat, si obsedat de tine insuti.
13.
Oricum, ideea lui Goethe potrivit careia sensul vietii este chiar viata nu poate fi valabila pentru oameni ca Narcis. Ei vor mai mult decat sa traiasca. Vor sa se lamureasca asupra existentei lor. De ce le-a fost data?
14.
Rautatile debitate pe seama "narcisismului" se bazeaza pe prejudecata ca Narcis savarseste ceva rau, nepermis, fiind prea preocupat de sine. Ulterior, "odiosul eu" al lui Pascal a complicat si mai mult lucrurile. Si ce concluzie ar trebui trasa de aici? Ca sfatul dat de inteleptii greci si inscris pe frontonul templului consacrat lui Apolo la Delfi, "Cunoaste-te pe tine insuti", e un indemn perfid?
15.
Cum lesne se poate observa, valva starnita in jurul acestui scandal mitologic n-are o solutie logica. Nu putem distruge toate oglinzile. Si la ce-ar folosi, oare?
Curios e, totusi, ca nimeni nu i-a luat apararea lui Narcis, in "strada". Toti s-au grabit sa ajunga la o "morala": atentie! Asa patesc cei care se iubesc prea mult pe ei insisi! Nimeni n-a vrut sa se intrebe cum de a ajuns un tanar frumos sa doreasca distrugerea sa. Alti sinucigasi au fost, chiar, transformati in simboluri. Pe Icar, care nu si-a ascultat tatal (Dedal) si, in loc sa zboare mai departe spre Sicilia, a pornit-o, de unul singur, spre soare, uitand ca-si lipise aripile de umeri cu ceara si aceasta se va topi din cauza caldurii, nimeni nu l-a condamnat. In schimb, sarmanul Narcis a devenit o tinta a ironiilor, desi nu se cunoaste niciun caz in care cineva si-ar fi pus capat zilelor fiindca se iubea prea mult. Indivizii inamorati de ei insisi au comis crime, nu s-au sinucis. Hitler s-a sinucis abia dupa ce, din pricina lui, au murit saizeci de milioane de oameni.
De fapt, teoriile care vorbesc despre un Narcis egolatru nu lamuresc nimic. Tot ce au reusit ele a fost sa inmormanteze o problema si sa puna in locul ei o calomnie.
16.
Tirania locurilor comune nu-i insa o gluma. Ceea ce ar trebui sa ne puna pe ganduri e faptul ca, in adancul cunoasterii de sine, recomandata de inteleptii antici, Narcis nu gaseste decat dorinta de a muri.
Va urma
